Efigii ale unui coșmar istoric de Vladimir Tismăneanu

Această carte am găsit-o pe rafturile librăriei care a mai rămas în centrul orașului Pitești. Am crezut că este o carte mai nouă, dar este ediția originală din 2015. Mi-au atras atenția personajele care populau cartea, liderii și mahării comuniști care au condus țara timp de 45 de ani. Eu care m-am născut în 1949 deci atunci când comunismul se instaurase. Le țin minte portretele din timpul copilăriei, reduse după 1970 la unul singur. Cartea m-a dezamăgit oarecum pentru că este de fapt o colecție de prefețe apărute în special pe site-ul contriburs.ro. Aș fi vrut biografii mai complete, dar articolele lui Tismăneanu priveau cărți ale altor autori dedicate unora dintre acești lideri comuniști. Memoria mea reține portretele acestor indivizi, majoritatea cu figuri patibulare, de gangsteri și bandiți. Doar mutra lui Ceaușescu mai tinerel părea mai simpatic!

De fapt cu mici excepții toți erau proveniți din rândul muncitorilor, cu studii elementare incomplete, cum se vede în special la Ceaușescu. Cam toți munciseră în fabrici și uzine, cu excepția notabilă a lui Nicolae Ceaușescu. Cred că acest lucru a contribuit la excesele și aiurelile lui economice care au falimentat România. 

Pe rând apar Gheorghiu Dej, Chiva Stoica, Maurer, Petre Borilă, Emil Bobu, Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Ștefan Andrei și alții. Cu excepția lui Siviu Brucan nu apar lideri de origine evreiască. În subtext evreice, sunt de obicei soțiile acestor mari lideri de partid. 

Pentru ca să fie clar, mulți din acești lideri de anvergură mai modestă, sau rudele lor au emigrat masiv în Israel. Că într-un fel este normal ca evreii să dorească să revină în țara lor apărută după 1948, mai frustrant este că acești lideri care au instaurat regimul comunist să-l părăsească de parcă ar fi fost ciumat! Că ar mai avea aceștia o justificare, mai curios a fost că progeniturile acestor înalți demnitari comuniști, get beget români și-au luat tălpășița din România în care părinții își îndepliniseră visul comunist  să să se stabilească în Occidentul putred. 

Întâmplarea face ca să-l fi cunoscut absolut tangențial pe Gheorghe Bodnăraș, fiul marelui demnitar comunist, coleg de generație la Areonave, când am dat examen pentru burse de studii în Occident. El a reușit, a ajuns în Anglia și acolo a rămas. Apoi la Institut am avut ocazia să vizitez apartamentul din Trivale, extrem de sărăcăcios și puțin mobilat unde a locuit pasager Gelu Apostol, fiul lui Gheorghe Apostol, coleg de institut cu mine. Evident îl înjura pa Ceaușescu. Staționarea a fost pasageră, a plecat rapid și a ajuns ...în Canada. Mă gândesc că puțin a lipsit ca acest Gelu să fi putut fi în locul și poziția lui Nicu  Ceaușescu. Inclusiv autorul volumului a plecat bine mersi și s-a stabilit în Occident. Măcar Tismăneanu și-a făcut mea culpa și se ocupă de fenomenul comunist. Și el a frecventat Liceul Petru Groza, ulterior Liceul Tudor Vianu, de lângă Șosea, liceu în anii 60 de fii de activiști și mahări comuniști pe care i-a cunoscut personal. Dacă comuniști au distrus cam tot ce a a fost bun în interbelic, din fericire nu s-au atins de școală. Profesorii pe care eu i-am avut erau educați în interbelic și au cultivat elitismul, măcar atunci elevii buni erau bine văzuți. Totul se termina după studii, inclusiv cele universitare, când politrucii și oportuniștii membri de partid ocupau locurile bune în ierarhia socială.

Volumul se ocupă și de liderii care au ajuns bine mersi în post comunism și au sfârșit în patul lor, nu ca elita românească interbelică pe care au exterminat-o în lagăre și pușcării. Cel mai mult mă scârbește că există încă indivizi, jurnaliști, dar și funcționari ai cele mai detestate instituții numită securitate care au obrăznicia să spună că au fost patrioți. Atunci, în finalul comunismului au omorât personalități precum Gheorghe Babu Ursu, pentru vina că avea un jurnal în care îl înjura pe Ceaușescu. 

Autorul m-a dezamăgit cu resentimentele față de Ion Ianoși, care a îndrăznit să-i releve opțiunile stângiste ale tinereții lui Tismăneanu. Este scârbos, pentru că Janina Ianoși, soția universitarului comunist  a fost meditatoarea pentru facultate a adolescentului cu prenume amintind Lenin. Asta arată că Tismăneanu este un oportunist, dovedit și prin atașamentul la Băsescu și prin alte atitudini. Mă dezgustă că o tot invocă pe Monica Lovinescu, pe care nu-mi amintesc să o fi auzit menționându-l.