vineri, 25 septembrie 2015

Lacrimi şi Sfinţi

Pe Adrian Dumitrescu nu-l mai văzusem din 1979. Lucrase la Secţia I-a a venit în Piteşti, dar s-a transferat la IMGB după aceea. A ajuns în Canada. Mai târziu a ajuns şi soţia lui, Stela. Cu Stela am fost colegi de facultate şi apoi de ITN. A plecat prin 1976 şi abia acum am aflat că s-a mutat la Institutul Politehnic Bucureşti.
Am reluat legătura pe e-mail acum câţiva ani prin intermediul colegului nostru Dan Ciupag. Adrian şi Stela sunt stabiliţi hăt, departe, la Vancouver. Acum câteva zile Stela m-a anunţat că revin în ţară şi mi-a propus să ne revedem. Am vorbit pe Skype şi cu Adrian. Nu ne mai văzuserăm de foarte mult timp.
Miercuri mă sună Ica Raica să mă întrebe dacă m-am văzut cu Stela şi cu Adrian, dar evenimentul urma să aibă loc a doua zi joi 24. Aşa că m-a pus în legătură cu Iuliana Lupu care este şi ea în România. I-am propus să ne revedem în acelaşi loc la restaurantul Lacrimi şi Sfinţi al lui Mircea Dinescu. M-a sunat şi Mihai Vasilescu şi i-am spus să vină şi el şi a spus că da, apoi am l-am sunat şi pe Ilie Pătrulescu, chiar dacă răcit a promis şi el că vine.

Se pare că vremea a distrus toată afacerea. În România ploua ca la Vancouver la Stela şi Adrian.
Am ajuns pe la unu fără un sfert la restaurant. Iese un tip pe care iniţial nu l-am recunoscut să ne aducă înăuntru. Era Adrian! Adevărul că s-a schimbat puţin, e parcă acelaşi, energic, curios, simpatic! În Canada am aflat că a fost Control Process Engineer. Funcţia pe care a deţinut-o i-a permis să umble prin toată lumea. Şi el s-a pensionat de curând. Stela a fost profesoară de inginerie la Colegiul Tehnic British Columbia.
Stela şi Adrian fac cunoştinţă cu Adriana pe care o ştiau doar din pozele de pe blog. 
Adrian, Adriana, Stela şi cu mine
Cu Stela mi-am amintit cu nostalgie de profesorii mei preferaţi Moţoiu şi Leca cu care a avut relaţii de prietenie. Nu ştia că Cezar Ionescu s-a prăpădit. I-am evocat pe colegii noştri Mihaela şi Nicu Stan, nici ei nu mai sunt. Doamne! Sunt aproape 30 de ani de când Nicu s-a prăpădit. N-a rezistat cumplitei ierni a 1985-86 când frigul a intrat în casele românilor şi benzina s-a raţionalizat. Îmi amintesc că am fost atunci în primăvara lui 86 împreună cu Cezar Dragomirescu al înmormântarea lui la Târgovişte cu aventuri şi cu ia-mă nene! L-am evocat şi pe profesorul Dănilă conducătorul meu  de doctorat şi pe prietenul Ilie Prisecaru, ultimul mohican de la nucleare!
Stela şi-a amintit de prietenul meu Valeriu Demnetrescu care i-a fost şef de grupă în anul I şi era bun la matematică! Alt personaj din tinereţea noastră şi cel mai bun priten al meu din studenţie!
Adrian a fost coleg de serviciu cu Ionuţ Purica şi aşa l-am evocat şi pe simpaticul nostru profesor Ionel Purica care s-a prăpădit chiar în 1990!
I-am adus aminte lui Adrian de episodul cu seminarul lui Chiriţă, prietenii ştiu de ce!? Stelei i-a plăcut foarte mult numele date la mâncare în meniul lui Dinescu şi a  primit şi un meniu să-l ia în Canada. Eu le-am recomandat Brigada Moravuri cu măruntaie, momiţe şi alte alea că Adrian tot numea cu satisfacţie o anumită componentă a specialităţii care începe cu P şi se termină cu zdulice... hahahaha!
Ei au comandat şi ciorbă de burtă, am mai luat şi un platou cu afumături Cetate şi zacuscă, apoi Adriana şi Adrian au comandat o iahnie cu afumături, Adriana salata de varză murată cu seminţe. Stela s-a orientat la pastramă de berbecuţ, iar eu la raţa mută pe varză călită, adică un fel de confit de canard, carnea se topea în gură......Vin am luat un Pinot Noir, de al lui Dinescu, bun!
Adrian, Mihai, Adriana, Iuliana, eu şi Stela
Au apărut şi Iuliana şi Mihai Lupu şi veselia s-a înteţit. Ne-am amintit de good old days din Găvana şi de diverse întâmplări de la Institut! Mihai  şi-a amintit de amorezul Chircu ajuns big researcher în Australia, nu ştia!  Iuliana a comandat o Brigadă Moravuri şi Mihai o ciorbă de potroace.
Iuliana şi Adriana au discutat despre călătoriile noastre şi ale lor.
Menţionez acestea la cererea expresă a unui amic care mi-a recomandat restaurantul!

Eu cu Mircea

La un moment dat l-am contactat pe Skype şi pe Mircea care dorea o discuţie cu Mihai Vasilescu. Toţi colegii lui au vorbit pe rând cu Mircea, Iuliana, Mihai, Adrian şi Stela. La sfârşit m-am conversat şi eu şi Adriana m-a surprins cu smartfonul!

A fost o revedere plăcută şi ne-am dat seama că a trecut multă vreme peste noi, când eram mai tineri şi plini de idealuri, care multe nu s-au prea îndeplinit! Dar aşa este viaţa.....


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu