A treia seară Enescu

A treia seară Enescu la Cinema Trivale a fost marcată de prezenţa Filarmonicii din Berlin şi a dirijorului Simon Rattle.

Spre surpriza mea sala era populată fiind aproximativ 20 de melomani.

 

Simon Rattle

În prima parte s-a cântat Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge, o piesă exclusiv pentru orchestră de coarde, erau cam 50 de instrumentişti. Am remarcat că toţi erau cu papion şi frac cu coadă asta este cerinţa marilor orchestre, şi cea din Israel îndeplinea această regulă.

Piesa lui Britten a fost cântat la Festivalul de la Salzburg şi poartă formele cantabilităţii clasice cu teme de vals, de fugă şi alte teme ale muzicii de cameră. Am remarcat cât de transpirat ser Sir Simon Rattle care are o figură care nu îmi aminteşte de oricine dar nu a unui englez.

În partea a doua am audiat Simfonia a 4-a de Şostakovici. Este o piesă realizată înainte Marii Terori în 1935-36 şi când compozitorul era pus la zid de Stalin. Muzica superbă dar chinuită reflectă cel mai bine viaţa sub comunism!

Piesa necesită o orchestră de 100 de instrumentişti şi asta s-a văzut pe scenă. 

Interpretare superbă fără cusur a unei mari orchestre a lumii!