Deux jours, une nuit

Am văzut un film foarte bun!

Filme cu care noi cei din Est suntem obişnuiţi. Pentru că este un film despre necazurile oamenilor mici.

Filmul aparţine fraţilor belgieni Dardenne şi are în rolul principal pe Marillon Cotillard, actriţa cu cea mai bună cotă acum în Franţa.

Sandra este concediată prin votul colegilor, care pot alege între rămânerea ei şi o primă de 1000 de Euro.

Juliette, colega ei smulge promisiunea şefului atelierului Dumont pentru un nou vot luni, după weekend. De fapt colegii de muncă a Sandrei sunt montaţi şi şantajaţi de maistrul echipei. Sandra trebuie  să-şi convingă colegii de muncă ca să revină. Pentru asta are la dispoziţie două zile şi o noapte, ceva cu numere ca în Patru luni, trei săptămâni şi două  zile al lui Cristian Mungiu.

Aşa că alături de soţul Manu Sandra începe să meargă pe la colegii de muncă. Unii îi promit că vor vota pentru ea, alţii se enervează şi o resping. La un moment dat Sandra cedează psihic şi ia un pumn de pastile, chiar când o colegă vine şi-i spune că va vota pentru ea. Sandra este internată şi scapă uşor şi montată de afecţiunea soţului Manu şi merge în vizită la restul de colegi.  

Se poate observa şi diferenţa  dintre Belgia şi situaţia de la noi, majoritate locuiesc în case noi, vile standard pe carele-a văzut în Belgia, dar minoritarii, străinii, magrebieni, africani nu o duc la fel de bine, în blocuri mai modeste.

Vine şi ziua de luni şi se votează. Şi este balotaj 8 la 8 adică tot negativ pentru Sandra, dar Dumont îi promite reangajarea prin septembrie, când unui coleg îi va încerca contractul.  Pentru Sandra însă este o mare victorie, a reuşit să convingă pe jumătate din colegi. Îşi sună soţul şi spune că va începe să acute un nou loc de muncă. Un final plin de speranţă.

Filmul este sfâşietor pentru că majoritatea oamenilor se pot întâlni în viaţă cu situaţii asemănătoare.

Este bine filmat şi foarte convingător interpretat.