Misteriile lui Zalmoxis de Constantin Daniel

Numele orientalistului Constantin Daniel mi-este cunoscut demult. Apărea în Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,  colecţia Biblioteca Orientalis o mulţime de cărţi despre antichitatea orientală scrise de acest autor.

Aflu că a la bază era medic psihiatru meserie practicată până s-a prăpădit la Policlinica Batiştei înainte de 1989. Dar după medicină a absolvit Litere şi Filosofie în deceniul 5.

Era un om dotat cu talentul scrisului şi cărţile sale făceau un serviciu celor interesaţi de Orientul şi lumea mediteraneană din Antichitate.  

Cartea apărută în Editura Herald, este o reeditare.

Cartea debutează cu consistente capitole despre traci şi implicit şi despre triburile nord dunărene ale daco-geţilor. 

Sunt tentat să cred că  a fost scrisă în spiritul tracomaniei epocii anilor '80 cu deriva geto-dacică de unde au pornit toate în civilizaţia lumii.

Constantin Daniel argumentează că tracii sunt locuitorii legendarei Troia din epopeea lui Homer, dat fiind şi numele cetăţii.

El ne mai argumentează cum că misteriile faimoase ale lui Dionysos şi ale lui Appolo sunt de origine tracică. 

Nu se povesteşte de spre homericii abioi care ar fi chiar geto-daci.

Apoi este un capitole despre agatyrsii trăitori în Transilvania de azi, purtătorii toiagului lui Dionyssos care la noi apar ca agatârşi.

Autorul spune şi despre geto-daci şi misteriile lui Zalmoxis care s-ar traduce ca moşul luminii,  personaj mitic care spun unii că ar fi fost sclav al lui Pytagora, din secolul VI î. Chr. Daniel foloseşte formula consacrată înainte de 1989 î.e.n. (înaintea erei noastre, care mie îmi pare acum deranjant, dar care este în tradiţia republicanismului francez). Daniel ne produce argumente că ar Zalmoxis ar fi trăit pe la 1500 î. Chr.

Ne mai spune ceva interesant că numele nu este Zamolxis, care ar însemna zeul întunericului. Toate ,misteriile ar rezulta din  retragerea într-o încăpere subpământeană, în întuneric total, adică deprivare de lumină care ar genera tot felul de viziuni luminoase după ce părăseşte acea încăpere. 

Interesant că insistă că populaţia geto dacă de prin secolul III î.Chr. era foarte credincioasă, vegetariană, deci ţinea post care ar explica posturile din tradiţia ortodoxă, nenumită în carte. 

Cartea este de interes pentru cei interesaţi de istoria veche precreştină a strămoşilor noştri.