luni, 3 iunie 2024

Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și în cea a ortodoxiei creștine de Harold O.J. Brown



Este cartea la care trudesc de peste două luni și în fine am terminat-o! Am crezut că este strict o carte de istorie privind creștinismul. Este mai mult decât atât!

Cartea se ocupă cu imaginea lui Isus istoricește pornind de la Scripturi, Scrisorile Sfântului Paul și celelalte texte despre Isus Cristos. Isus Cristos un predicator evreu care a predicat iubirea dintre oameni, a avut doisprezece ucenici, apostolii de mai târziu, a venit al Ierusalim, a intrat în conflict cu preoții evrei, a fost judecat și crucificat ca răsculat și finalmente a înviat. Pe scurt aceasta este povestea lui Isus din Evanghelii. Un merit imens în răspândirea creștinismului la neamuri, păgâni l-a avut Sfântul Paul, inițial prigonitor al creștinilor, dar care, ulterior, pe drumul Damascului a avut revelația cristică a devenit promotorul lui Isus, prin scrisorile sale adresate viitorilor creștini din Orient și la Roma. 

Primul împărat care a avut revelația politică a creștinismului a fost Constantin cel Mare care consfințit creștinismul ca religie a Imperiului Roman. Dar în acel moment creștinismul era zguduit de erezii privind natura lui Isus Cristos, arianismul. De acea a organizat primul Conciliu de la Niceea, în 325 d. Cr. care a stabilit natura lui Isus umană și divină și Sfânta Treime: Dumnezeu tatăl, Isus Cristos fiul și Sfântul Duh (sau Spirit). Conciliu de la Calcedon - periferiile Constantinopolului a întărit Crezul de la Niceea și a stabilit care sunt chestiunile fundamentale ale religiei creștine. 

Orice deviere de la acest crez este considerată erezie! Și de aici au fost extrem de multe devieri, dispute scrieri ale Sfinților Părinți care au fundamentat religia creștină. Primul mare teolog creștin a fost Sfântul Augustin, trăitor în Africa. Prima mare dispută a fost dintre creștinismul răsăritean al Imperiului Roman de Răsărit care a supraviețuit prăbușirii celui de Apus, considerat ortodox fidel adică crezului creștin și creștinismul apusean catolic adică universal promovat de Papa de la Roma care preia de la împărații romani titlul de Pontifex Maximus. Și a șa apărut Marea Schismă din 1054. În plus catolicii a introdus Filioque adică faptul că Sfântul Spirit purcede și de la fiul, nu numai de la tatăl.

În fine catolicismul suferă o mare lovitură prin gândirea și textele lui Luther, care inițiază Reforma protestantă, urmând tot felul de biserici reformate, lutherană, calvină după Calvin de la Geneva, anglicană a englezilor și multe alte credințe protestante. Inclusiv una apărută în Transilvania numită unitarianism la reformații maghiari. A nu se confunda cu Biserica Unită cu Roma a românilor din Ardeal.

A fost o lectură dificilă, dar interesantă care mi-a mărit orizontul intelectual privind religia creștină.

Un comentariu: