Cartea
am cumpărat-o de la întâlnirea de la Pitești a matematicianului și scriitorului
Bogdan Suceavă cu cititorii.
Surpriza pentru mine a fost că
această carte este autobiografică. Ea descrie avatarurile unui doctorand român
la Matematică în America. Sunt interesat de ce acest învățământ este așa de
performant. Citind cartea lui Suceavă mi-am dat seama realitatea este mai
complexă și mai complicată. Sunt mai multe feluri de universități în America.
Sunt cele private din Ivy League de pe Coasta de Est și cele de pe coasta de
Vest care sunt extrem de performante și sunt în top: Harvard, Yale, Stanford,
Berkley, MIT, Princeton, etc. Sunt apoi universitățile de stat, finanțate de
statele federației SUA. Sunt apoi Colegiile de artă liberale, care sunt mai
mult dedicate științelor umaniste. Mai sunt Colegiile comunitare care sunt cele
mai puțin pretențioase.
Bogdan Suceavă a obținut o
bursă doctorală al Universitatea de Stat Michigan (MSU) din East Lansing. Nu
este celebră, dar Departamentul de Matematici este în top 10. Suceavă a venit
să facă geometrie cu un faimos profesor de la MSU Bang-Yen Chen. Acesta și
Selman Akbulut de topologie sunt foarte cunoscuți. Ambii nu sunt americani,
Chen este taiwanez și Akbulut se pare a fi oriental, turc? În MSU sunt mulți
doctoranzi străini, abundă asiaticii, chinezii, sunt mulți este europeni,
străini, mai ales din est, ruși, ex iugoslavi, dar și turci.
Pentru a face un doctorat în
America termenul este de 6 ani. Ești obligat să urmezi mai multe cursuri cu
examene, și apoi lucrări în domeniu, publicate. Este cam ca la noi, trei
examene și trei referate. Însă doctoranzii sunt intens exploatați, țin cursuri,
și merg la meditații - remedials cu studenți cu probleme la matematică,
probabil din alte domenii. Sunt plătiți cu 1200 $ pe la finalul lui 1996-2000,
au dreptul la locuință în campusul universitar.
La primul curs cu Akbulut erau
prezenți 30 de studenți. Supărat că-s prea mulți le-a day niște probleme
dificile și au rămas finalmente nouă!
Sunt și acolo profesori
pizmoși, Suceavă are probleme cu cel de la Analiză, pentru că renunțase în
primul an la acest curs, trebuind să ia un curs intensiv de Engleză ca să poată
discuta liber cu studenții. Suceavă își ia și o rezidență în Canada, dar constată
cu are probleme cu o ofițer de emigrare, care îi sugerează să vină în Canada să
muncească inclusiv manual.
Vorbind de românii cu care este
coleg, are o relație bună cu ei chiar, dacă are probleme cu unii cum este
Sergiu, un matematician foarte bun, dar care renunță la carieră și se
reorientează spre informatică. Nu toți reușesc, apare Tăunul, un doctorand la chimie,
și care are o cădere psihică este dat afară și nu se știe ce s-a întâmplat cu
el.
Suceavă poartă o amintire
destul de bună cu Universitatea București care a pus bazele științifice la ce
va face în America.
Cel mai important în roman este
finalul. Termină doctoratul, și înainte de susținere începe să caute de
lucru. Suceavă dorește o carieră academică și așa trimite 120 de
cereri de muncă la diferite universități.
Există două alternative:
postdoctoral de trei ani cu eventuale prelungiri și tenure track -
profesor angajat pe perioadă nelimitată. Și aici este o problemă, MSU nu este
în topul universităților și nu are mari șanse cu universitățile mari și trebuie
să găsească loc pe la universități din a doua sau a treia linie. Există și
excepții, Svetlana, o rusoaică nașa fiului lui Suceavă găsește post la Duke
University. Cel mai rău este să găsească post de educator -
echivalent cu profesor de liceu. Și are tot felul de experiențe. Unii nu sunt
interesați de cercetători de matematică, la colegiile dec arte liberale, ci de
profesori de matematică elementară. Alții se tem că îi vei părăsi în momentul
în care apare o ofertă mai avantajoasă.
Am făcut o cercetare despre
diverși matematicieni români în America. Suceavă îl enumeră admirativ pe
Cătălin Zara, coleg de promoție. El a făcut MIT și este profesor la UMass
Boston. Am găsit și cum îl evaluează studenții, lucru important în sistemul de educație
american. Unii îl admiră, alții îl detestă, ăia slabi! La fel și Ciprian
Manolescu piteștean cu trei medalii de aur la olimpiadele internaționale. A
studiat și a făcut un doctorat la Harvard și este profesor la Stanford.
Revenind la Suceavă, acest are
finalmente șansă și găsește un loc de profesor la Cal State Fullerton unde
activează și în prezent ca profesor de geometrie. Am găsit ca absolvenți
celebri pe Kevin Kostner și Gwen Stefani.
În final educația superioară în
America este extrem de diversă. Este foarte competitivă într-un număr redus de
universități, și mai laxă și slabă în altele.
Ceva și despre titlu. Avalon
este insula legendară unde s-a făurit sabia legendară Exalibur din Cavalerii
Mesei Rotunde.
Mi-a plăcut cum scrie Suceavă
și intenționez să-i citesc și alte cărți, îndeosebi eseul despre Dan Barbilian
- Ion Barbu, Adâncul acestei calme creste.
Bietul Suceava! S-a zbătut mult până a găsit un job in USA. Daca avea un tătic in sistem, se întorcea în țara și era numit imediat ministru. N-a fost sa fie! Ghinion, cum ar spune un clasic in viață. :-)
RăspundețiȘtergereȘtefan, iar ești pe lângă subiect! Tatăl lui era generalul de miliție Suceavă, a terminat doctoratul în 2002, când PSD era la putere. Dar Bogdan era decis să rămână în America și nu a nimerit prost, a luat premii în matematică, dar este și scriitor și asta este foarte frumos! Citește atent ce am scris, are un eseu despre Ion Barbu Barbilian. Doar matematicienii știu să scrie despre Ion Barbu și poezia lui. Și cel mai important este un tip deștept și asta este important!
ȘtergereNu sunt nicicum pe langa subiect. Un tip deștept și bine pregătit nu profita de relațiile de familie băștinașe, reușește prin forțele proprii. Nu cu "spate" de la Felix și Bancorex, care cocoață direct ministru un habarnist, pe post de marioneta. Te orbește partizanatul politic, fara sa observi că acum călărești un cal mort.
ȘtergereȘtefan, eu nu mai am parti pris politic, m-am lămurit cu toți și toate. Tu însă ai o poziție agresivă politică și asta nu se face!
ȘtergereDacă mă scoate cineva din sărite este Băsescu. Acest gunoi politic, securist la Anvers, genial demagog, a făcut din PDL primul partid în 2008. L-am susținut cu disperare în 2004 sperând ca Năstase să piardă. Dar ce s-a întâmplat? A fost la fel ca Năstase, mafiot, cu gașca lui de corupți. Și-a bătut joc de noi. A organizat procesul comunismului fără niciun efect concret. Pentru că a fost un turnător mizerabil al securității, când nu ajungeai la Canal, dacă nu îți plăcea comunismul, cum au pățit alții în anii 50 și proștii spun despre unii că au fost turnători, după ce au fost torturați. N-ai cum să-i judeci pe deținuți politici din anii 50. Dar pe gunoiul de Băsescu, DA, că dacă refuzai nu aveai consecințe. Nu Iliescu este blamabil, știi că era politruc care și-a pătat mâinile cu sânge în 90 ca să fie la putere. Băsescu în schimb s-a pișat pe capul nostru și mai are curaj să apară în fața noastră ca și cum nu s-ar fi aflat nimic!
Băsescu a turnat la secu, ca și Bălăceanu Stolnici, Quintus și Crin Antonescu, liberali de frunte. Acum v-ați trădat propriul electorat ca să puteți fura în liniște, netulburati, bătând palma cu pesedistii. Nimic mai jenant/odios. Totul la comanda ministrului Grivco, care s-a dovedit a fi un mare jeg, urmarindu-si doar interesele personale.
RăspundețiȘtergereInteresant topic: secretele emigranților fericiți. In plus, un specialist in matematică, emigrant și.... fericit. Chestie rară dar, posibilă. Subiectul a rezonat într-un fel cu soția (dar și cu mine, într-un fel). Când am cunoscut-o, cam cu 50 în urmă, ea era studentă la matematică, la seral, cu servici de zi la Tricotajul Roșu (toate erau roșii pe vremea aia) la departamentul de contabilitate (lucra cu cifre, cam tot aia, pentru unii). N-a terminat matematica din motive că m-a cunoscut pe mine (făceam naveta la Pitești pe-atunci), a venit Alina (fetița) cam hodoronc tronc (aș zice la comanda lui Ceaușescu), apoi frigul și foametea, și în final nu ne-a mai rămas decât o singură alternativă: sa fim emigranți. Fericiți? Da, fericiți fiindcă nimic nu putea fi mai rău ca-n Romania de atunci. Greu? Da, extrem de greu. Secretul? Să nu te dai bătut și să crezi în tine. Dar mai important este să înțelegi noul mediu și să te adaptezi. Fii ca ei, nu încerca sa faci pe deșteptul, dar arată că știi despre ce vorbești. Și cel mai important (extrem de important prin anii '80, îmbracă-te frumos pentru interview, închipuie-ți că te duci la nuntă). Văzând că nimeni nu avea nevoie de un nuclear engineer (opinia publică americană), m-am făcut membru ASHRAE, drept care asociația mi-a trimis patru volume groase cu toată teoria privind heating and cooling în America (nu că nu o știam, dar nu știam cum Americanii o folosesc), deci am "învățat" cum fac ei, cum calculează ei, cum proiectează ei, cum verifică, etc). Apoi am creat un proiect pentru mine și am proiectat bazat pe ce-am învățat. A durat trei luni, după care mi-am refăcut resumeul, m-am dat mare specialist mare în încălzire și răcire și..
RăspundețiȘtergere. am găsit servici aproape imediat. Cu soția (cu cunoștințe matematice nefolositoare) a fist și mai spectaculos. A găsit un job de.... maniquristă, plătită cu te miri ce, dar salonul a trimis-o la școala că să-și ia licența de lucru. Apoi s-au dus iar la școală și și-a luat licența de "skincare specialist", și după zece ani de lucru intr-un salon, și-a deschis salonul ei, pe care la condus cu succes 20 ani, când ne-am pensionat amândoi.....emigranți fericiți în America.
Uite aci si despre un alt matematician roman, ploiestean, coleg de liceu, stabilit in State: https://scholar.google.com/citations?user=Zv8sPfAAAAAJ&hl=en
RăspundețiȘtergere