Sfârșitul e mereu aproape de Dan Carlin

Sfârșitul e mereu aproape de Dan Carlin este o carte de istorie popularizată. Carlin estre autor de podcast de istorie. Pe acest autor american îl preocupă situațiile în istorie care au condus la catastrofe. 

Și începe cu ruinele de la Ninive, capitala Asiriei antice. Asirienii au fost în Orientul Mijlociu, Irakul de azi un imperiu pe la secolul IX. Cr. până la VII î.Cr. Erau un fel de naziști ai antichității, au cucerit inclusiv Egiptul de la care li s-a tras. Au fost învinși de Babilon și au dispărut! Apoi alt eveniment ciudat a fost dispariția Regatului Minoic din Creta, se pare că și din cauza unui eveniment vulcanic și cutremur din Arhipelagul Santorini.  Este apoi în dispută prăbușirea Imperiului Roman sub loviturile clanurilor germanice, ostrogoți, vizigoți, avari, etc. 

O problemă pe care l-a preocupat în carte pe  Carlin privește molimele. Este vorba de Ciuma Neagră din secolul XIV sau de  de gripa spaniolă din 1918. Autorul tot dezvoltă acest capitol fără să fie conștient că după apariția cărții a apărut Covidul!

Altă problemă majoră discutată de carte a fost cea a  armelor nucleare. Este povestea bombei atomice lansată la Hiroshima și Nagasaki. Tot deceniul 6 din secolul trecut a fost dacă această armă va fi folosită. Oricum după ce a fost testat și bomba cu hidrogen la programul Castle Bravo din Bikini, forța exploziei a fost de 15 MTone TNT mult peste evaluarea specialiștilor care estimau 3 MTone! Explozia bombei Țar de 50 MTone  din 1961 în URSS a speriat pe sovietici și au acceptat ca testele să fie subterane, pentru că căderile radioactive s-au răspândit în toate lumea.  Când aud pe idioții lui Putin, Medvedev și compania ei bat câmpii. Un război nuclear este finalul civilizației.

Interesantă cartea lui Carlin! 

 

Balul pompierilor o capodoperă de Milos Forman

Nu știu cum, am citit ceva care amintea de Balul pompierilor lui Milos Forman. Eram convins că l-am văzut cândva pe la Cinematecă? Dar cred că mă înșel, acest ultim film al lui Milos Forman în Cehoslovacia, realizat în 1967 cu un an înainte de Primăvara de la Praga nu l-am mai văzut. Este un film al Noului Val cehoslovac. Filmul este o comedie în stilul lui Hasek (Văd că antrenorul Cehiei este tot un Hasek!), dar care îmi amintește și de Las Fierbinți. Acest film capodoperă este din seria de filme cu proști.

Într-un mic orășel din Cehia bătrânul comandant al brigăzii de pompierii a făcut 86 de ani și foștii lui subalterni vor să-i îi facă un cadou, un  topor de pompier de colecție într-o casetă. Pentru acest eveniment se organizează un bal. Este atmosfera orășelelor de provincie existentă și la noi, unde un bal era un eveniment deosebit. În plus se organizează o tombolă, alt eveniment foarte popular pe vremuri. La cehi este și tradiția fanfarei care face muzica balului. Forman face o explorare de de caractere și figuri. Pompierii sunt urâți, fetele din bal sunt urâte, contrazicând ce vedeam eu la mare în epocă la tinerele cehe și slovace. Bătrânii libidinoși vor să facă o selecție din bal ca să se aleagă regina frumuseții. Unele nu vor și sunt aduse cu anasâna, alta vine și spune că a plecat acasă ca să-și aducă costumul de baie și comitetul de pompieri examinează costumul de baie al tinerei. Problema tovarăși este că se fură! Se fură obiectele de la tombolă. Organizatorii decid să stingă lumina, ca să dea posibilitatea hoților să returneze obiectele, rezultatul este că și ce nu se furase se fură. Singurul care încercă să returneze este un pompier care voia să returneze toba de porc furată și care leșină de emoție.  Dar ca să fie balul pompierilor bal se produce un incendiu. Bătrânului care este victima incendiului i se oferă biletele de tombolă, dar el ar vrea niște bani! În fine după incendiu toată lumea pleacă și rămâne doar bătrânul  domn fost șef de pompieri. Și pompierii decid să-i ofere ei cadoul, dar caseta este goală, și toporul de pompier a fost furat!

Este un film realizat de un mare cineast!

Cuțitul de Salman Rushdie

Cuțitul - Reflecții în urma unei tentative de asasinat este ultima carte a lui Salman Rushdie. Era în 11 august 2022  și Salman Rushdie era invitat la o conferința la Chautauca,  în nordul statului New York. Și acolo a fost atacat de un individ care l-a lovit cu cuțitul timp de 27 de secunde. Este un miracol că Salman Rushdie a supraviețuit. A pierdut un ochi și are probleme cu o mână. Dar uite că a reușit să scrie o carte despre acest eveniment.

Salman Rushdie este unul din scriitorii mei preferați. I-am citit cărțile, atât în traducere cât și în original. După mine era demult laureat al Nobelului pentru literatură. Dar Salman Rushdie, indian musulman născut la Bombay, a fost trimis de tatăl său să studieze în Anglia la Colegiul Rugby și apoi a absolvit Cambridge.  A devenit un scriitor faimos, mai ales după Versetele satanice, roman care i-a  atras o fatwa, blestemul lui Komeini să fie ucis! A fost păzit de serviciile de securitate engleze, s-a mutat în America la New York și a devenit și cetățean american. Și uite că aici în America un tânăr american musulman radicalizat a dorit să pună în aplicare fatwa, după mai mult de 40 de ani! 

Cartea este povestea tentativei de asasinat și a recuperării sale miraculoase, alături de soția sa Eliza și a fiilor săi. 

Cartea este mărturia unui mare scriitor care trebuie să sufere pentru că sunt indivizi care confundă ficțiunea cu realitatea. Sunt cei care transformă religia în ideologie, și asta se întâmplă cu musulmanii care fac din religie o ideologie agresivă și criminală. Salman Rushdie este un ateu care a renunțat la religie din motivele de mai sus. Nu este agreat de progresiști, nici de adepții lui Trump. Pentru că scriitorii nu sunt promotorii unor ideologii, ei sunt cei care scriu ficțiuni care ne fac să medităm despre noi și despre semeni.

Brainstorm 2 la Teatrul Victoriei Pitești

 

Acest spectacol Brainstorm 2 este realizat în cadrul proiectului „WOUNDED - contrastul dintre generații”, realizat de către Asociația Acting up în parteneriat cu Teatrul Masca și co-finanțat de AFCN.

Este o adaptare a Dianei  Mănăilă după un spectacol de Ned Glasier, Emily Lim și Company Three. 

 

Distribuție: 

Andrei Marius Barbu, Eduard Chimac, Vlad Lință, Lorena Luchian, David Mandache, Diana Mănăilă, Daria Pentelie, Yasmin Petroșanu, Vladimir Purdel, Jawad Shahbazimoghadam, Daniel Stănciucu, Enver Mamut.

Regia: George Lepădatu

Scenografia: Arh. Ana-Maria Mănăilă

Coregrafia și mișcarea scenică: Flavia Giurgiu

Muzica originală: Daniel Stănciucu

Pregătire muzicală: Lorena Luchian și Enver Mamut

Costume: Flavius Stîngaciu

Acest spectacol se adresează tinerilor de azi dar vremurile sunt la începutul anilor 90, când oamenii scăpaseră de comunism, nu mai era îmbrăcămintea cenușie, se poartă blugii, e vremea lui Văcăroiu și a lui Vadim Tudor cum spun unii dintre actori.. Ne aflăm la finalul studiilor liceale și pe scenă sunt 11 prieteni, 4 fete și 7 băieți. Au tot viitorul în față, vor să dea la facultate, încă se dădeau examene, nu ca azi unde majoritatea facultăților cu mici excepții, Automatică, Medicină, nu mai dau examene. Însă multe vise nu se materializează.  Este încă serviciul militar obligatoriu și ajung să facă armata. Au probleme cu părinții pentru că unii nu intră la facultate și trebuie să-și croiască un drum în viață.  Finalul este romantic, acești tineri vor deveni și ei părinți și vor avea aceleași probleme. 

Spectacolul este plin de vitalitate, tinerii actori au creat un spectacol extrem de dinamic și sper să-i mai văd și în alte spectacole. 

A fost o mare plăcere să-l urmăresc mai ales că fotoliile de fostul cinematograf sunt cele mai confortabile. 

Câteva luni din viața mea de Michel Houellebecq

 

Am citit această cărticică scrisă de Michel Houellebecq, romancierul de mare succes francez. Prin romanele sale el apare ca antislamic și cam pornograf.

Ei bine, el are probleme cu musulmanii francezi de la un interviu luat de Michel Onfray. Houellebecq nunațează opiniile spunând că nu au fost bine înțeles. Dra cea mai discutabilă chestiune este a unei afaceri cu un film pornografic făcut la Amsterdam. 

Ceea ce fascinează la Houellebecq este că el amestecă chestiuni intelectuale rafinate cu chestiuni de natură care țin foarte prost gust, după mine.

Așa că el se apucă să scrie acest volum biografic despre lunile în care a avut disputele cu lideri musulmani francezi și afacerea cu filmul pornografic realizat în Olanda. Houellebecq se declară înșelat de regizorul olandez al acestui film. El zice că era curios să cunoască și carnal niște cititoare pasionate de romanele sale. Încurcătură penibilă care a sfârșit la tribunal, dar unde nu are succes.

Este o simpatică relatare care a a unor situații extrem de penibile care se amestecă cu considerații literare și intelectuale, referințe la marii scriitori clasici francezi și străini. 

Am citit-o cu vădit amuzament pentru că apar cuvinte care descriu direct sexualitate și diverse chestiuni sexuale cu trimitere pornografică. M-a amuzat că această carte este tradusă de o doamnă!

Avalon - secretele emigranților fericiți de Bogdan Suceavă

Cartea am cumpărat-o de la întâlnirea de la Pitești a matematicianului și scriitorului Bogdan Suceavă cu cititorii.

Surpriza pentru mine a fost că această carte este autobiografică. Ea descrie avatarurile unui doctorand român la Matematică în America. Sunt interesat de ce acest învățământ este așa de performant. Citind cartea lui Suceavă mi-am dat seama realitatea este mai complexă și mai complicată. Sunt mai multe feluri de universități în America. Sunt cele private din Ivy League de pe Coasta de Est și cele de pe coasta de Vest care sunt extrem de performante și sunt în top: Harvard, Yale, Stanford, Berkley, MIT, Princeton, etc. Sunt apoi universitățile de stat, finanțate de statele federației SUA. Sunt apoi Colegiile de artă liberale, care sunt mai mult dedicate științelor umaniste. Mai sunt Colegiile comunitare care sunt cele mai puțin pretențioase. 

Bogdan Suceavă a obținut o bursă doctorală al Universitatea de Stat Michigan (MSU) din East Lansing. Nu este celebră, dar Departamentul de Matematici este în top 10. Suceavă a venit să facă geometrie cu un faimos profesor de la MSU Bang-Yen Chen. Acesta și Selman Akbulut de topologie sunt foarte cunoscuți. Ambii nu sunt americani, Chen este taiwanez și Akbulut se pare a fi oriental, turc? În MSU sunt mulți doctoranzi străini, abundă asiaticii, chinezii, sunt mulți este europeni, străini, mai ales din est, ruși, ex iugoslavi, dar și turci.

Pentru a face un doctorat în America termenul este de 6 ani. Ești obligat să urmezi mai multe cursuri cu examene, și apoi lucrări în domeniu, publicate. Este cam ca  la noi, trei examene și trei referate. Însă doctoranzii sunt intens exploatați, țin cursuri, și merg la meditații - remedials cu studenți cu probleme la matematică, probabil din alte domenii. Sunt plătiți cu 1200 $ pe la finalul lui 1996-2000, au dreptul la locuință în campusul universitar. 

La primul curs cu Akbulut erau prezenți 30 de studenți. Supărat că-s prea mulți le-a day niște probleme dificile și au rămas finalmente nouă!

Sunt și acolo profesori pizmoși, Suceavă are probleme cu cel de la Analiză, pentru că renunțase în primul an la acest curs, trebuind să ia un curs intensiv de Engleză ca să poată discuta liber cu studenții. Suceavă își ia și o rezidență în Canada, dar constată cu are probleme cu o ofițer de emigrare, care îi sugerează să vină în Canada să muncească inclusiv manual. 

Vorbind de românii cu care este coleg, are o relație bună cu ei chiar, dacă are probleme cu unii cum este Sergiu, un matematician foarte bun, dar care renunță la carieră și se reorientează spre informatică. Nu toți reușesc, apare Tăunul, un doctorand la chimie, și care are o cădere psihică este dat afară și nu se știe ce s-a întâmplat cu el. 

Suceavă poartă o amintire destul de bună cu Universitatea București care a pus bazele științifice la ce va face în America. 

Cel mai important în roman este finalul. Termină doctoratul, și înainte de susținere începe să caute de lucru.  Suceavă dorește o carieră academică și așa  trimite 120 de cereri de muncă la diferite universități. 

Există două alternative: postdoctoral de trei ani cu eventuale prelungiri și  tenure track - profesor angajat pe perioadă nelimitată. Și aici este o problemă, MSU nu este în topul universităților și nu are mari șanse cu universitățile mari și trebuie să găsească loc pe la universități din a doua sau a treia linie. Există și excepții, Svetlana, o rusoaică nașa fiului lui Suceavă găsește post la Duke University. Cel mai rău este să găsească post de educator - echivalent cu profesor de liceu. Și are tot felul de experiențe. Unii nu sunt interesați de cercetători de matematică, la colegiile dec arte liberale, ci de profesori de matematică elementară. Alții se tem că îi vei părăsi în momentul în care apare o ofertă mai avantajoasă. 

Am făcut o cercetare despre diverși matematicieni români în America. Suceavă îl enumeră admirativ pe Cătălin Zara, coleg de promoție. El a făcut MIT și este profesor la UMass Boston. Am găsit și cum îl evaluează studenții, lucru important în sistemul de educație american. Unii îl admiră, alții îl detestă, ăia slabi! La fel și Ciprian Manolescu piteștean cu trei medalii de aur la olimpiadele internaționale. A studiat și a făcut un doctorat la Harvard și este profesor la Stanford. 

Revenind la Suceavă, acest are finalmente șansă și găsește un loc de profesor la Cal State Fullerton unde activează și în prezent ca profesor de geometrie. Am găsit ca absolvenți celebri pe Kevin Kostner și Gwen Stefani.

În final educația superioară în America este extrem de diversă. Este foarte competitivă într-un număr redus de universități, și mai laxă și slabă în altele.

Ceva și despre titlu. Avalon este insula legendară unde s-a făurit sabia legendară Exalibur din Cavalerii Mesei Rotunde.

Mi-a plăcut cum scrie Suceavă și intenționez să-i citesc și alte cărți, îndeosebi eseul despre Dan Barbilian - Ion Barbu, Adâncul acestei calme creste.

Cioran: ultimul om liber de Andrei Crăciun

Citind această carte mi-am dat seama cât de greu este să scrii o biografie romanțată, despre cineva despre care știi puțin, sau doar din cărțile sale. Am citit o biografie de acest gen Preda Adevărul ca o pradă de Bogdan Răileanu. Răileanu a avut un mare avantaj, pentru că Preda a scris Viața ca o pradă, roman autobiografic care i-a servit de model lui Răileanu. Cele mai autorizate surse despre Cioran ar trebui să provină de la partenera lui, Simone Boue, dar ea nu a scris despre Cioran. Mai sunt amintirile lui Aurel Cioran, fratele său din România, despre copilăria și adolescența lor. Îmi amintesc de conversațiile lui Cioran cu Gabriel Liiceanu care s-au desfășurat la început în germană, Cioran refuza să vorbească românește. Îmi amintesc și de relatările lui Ștefan Baciu la Europa Liberă de perioada de profesorat a lui Cioran la Liceul Șaguna din Brașov. Am avut acces și la ediția princeps a cărții Schimbarea la față a României, nu numai la cea cenzurată de Cioran și apărută la Humanitas. Acolo se dezvăluie Cioran ca un patriot inconturnabil al unei Românii căreia îi dorea o populația ca a Chinei și un destin ca al Franței. Acolo am descoperit un Cioran interesat de revoluție, fie ea de dreapta, a lui Hitler, fie ce rusă a lui Stalin! Este clar că acel Cioran a dispărut, odată ce a venit în Franța și care renunță complet la limba română și devine un mare stilist al limbii franceze. 

Ce am aflat din carte? Începe printr-o întâlnire între Cioran și Ernesto Sabato, romancierul argentinian tentat în tinerețe de comunism. Este în 1987 când ambii au 75 de ani și Cioran visează la revenirea pe Coasta Boacii. Nu s-a întâmplat, Cioran n-a mai revenit în România, s-a prăpădit în 1995. Am mai aflat ce crai a fost Cioran. Se amintește de amorul cu Fridgard Thomas. Am înțeles că a refuzat premii importante în bani, preferând să trăiască din ce obținea din cărțile scrise. Cioran n-a muncit, dar am înțeles că a făcut totuși o perioadă taximetrie. Autorul ne spune că ar fi făcut filosofie cu clienții. Nu cred! Mai degrabă era atent să-i ducă unde trebuie. 

A fost o lectură unde am regăsit cam ce se știa despre Cioran. Autorul a consultat multe surse, încercând să ni-l reînvie pe Cioran.

Furiosa, The Veil

Am văzut că la Cannes s-a lansat filmul Furiosa - Mad Max Saga și l-am căuta pe streamuri, dar avea un sonor prost și nu era subtitrat. Așa că m-am dus la Trivale Cinema și l-am văzut aseară.

Furiosa - Mad Max Saga

După cum se vede acest film face parte din franciza Mad Max care l-a făcut celebru pe Mel Gibson. Și acest film prezintă o lume post apocaliptică de după un război nuclear, aviz rușilor! Totl se întâmplă în Australia. În această distopie personajul principal este tânăra Furiosa. Ea face parte din tribul Vuvalinilor, care trăiesc într-o oază, cu păduri și apă. Restul este un imens deșert. niște motocicliști care fac parte din banda lui Dementus (Chris Hemsworth care are o față aranjată cu nas coroiat). Motocicliștii omoară un cal și o capturează pe adolescenta Furiosa, la maturitate interpretată de Ana Taylor-Joy. Banda lui Dementus atacă posesiunile lui Imortan Joe (Lachy Hulme), Citadel dim Wasteland, Gas City. Furiosa se refugiază în Citadel și este trimisă în seraiul lui Imortan Joe, dra fuge de acolo și ajunge la maturitate ca băiat, lucrător în Citadel. Finalul filmului este legat de confruntarea dintre Furiosa și Dementus care i-a ucis mama. Imortan joe nu poate respira decât cu butelie ca scafandrii la fel și cei doi fii ai lui. Impresionează în film mașinile, motocicletele care pot umbla prin deșert. Este o lume a mecanicii anterioară revoluției IT și AI. 

Filmul se petrece înainte de întâlnirea Furiosei cu Mad Max, așa că urmează un sequel!

The Veil

Este un serial de spionaj în care personajul principal este o agentă MI6 Imogen Salter interpretată de Elisabeth Moss. A fost criticată în niște comentarii de pe IMDB că nu falsifică accentul englez, ea fiind americană. Imogen merge la o tabără din Siria să o extragă pe Adila El Idrisi supranunmită și Djin. Este o fostă șefă ISIS și implicată într-un atentat. Imogen este iubita lui Malik, agent al DGSE francez. Imogen o protejează în ideea că ea cunoaște vaporul în care se află o încărcătură nucleară care se îndreaptă spre America. Din acest motiv apare și agentul american, tupeist care disprețuiește pe francezi și englezi. Dacă primele episoade sunt bine făcute și atmosfera tensionată specifică filmelor de spionaj, episodul final m-a dezamăgit. Apar niște lucruri curioase și neclare. Merită văzut, mai ales că se promite și u  sezon următor.

Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și în cea a ortodoxiei creștine de Harold O.J. Brown

Este cartea la care trudesc de peste două luni și în fine am terminat-o! Am crezut că este strict o carte de istorie privind creștinismul. Este mai mult decât atât!

Cartea se ocupă cu imaginea lui Isus istoricește pornind de la Scripturi, Scrisorile Sfântului Paul și celelalte texte despre Isus Cristos. Isus Cristos un predicator evreu care a predicat iubirea dintre oameni, a avut doisprezece ucenici, apostolii de mai târziu, a venit al Ierusalim, a intrat în conflict cu preoții evrei, a fost judecat și crucificat ca răsculat și finalmente a înviat. Pe scurt aceasta este povestea lui Isus din Evanghelii. Un merit imens în răspândirea creștinismului la neamuri, păgâni l-a avut Sfântul Paul, inițial prigonitor al creștinilor, dar care, ulterior, pe drumul Damascului a avut revelația cristică a devenit promotorul lui Isus, prin scrisorile sale adresate viitorilor creștini din Orient și la Roma. 

Primul împărat care a avut revelația politică a creștinismului a fost Constantin cel Mare care consfințit creștinismul ca religie a Imperiului Roman. Dar în acel moment creștinismul era zguduit de erezii privind natura lui Isus Cristos, arianismul. De acea a organizat primul Conciliu de la Niceea, în 325 d. Cr. care a stabilit natura lui Isus umană și divină și Sfânta Treime: Dumnezeu tatăl, Isus Cristos fiul și Sfântul Duh (sau Spirit). Conciliu de la Calcedon - periferiile Constantinopolului a întărit Crezul de la Niceea și a stabilit care sunt chestiunile fundamentale ale religiei creștine. 

Orice deviere de la acest crez este considerată erezie! Și de aici au fost extrem de multe devieri, dispute scrieri ale Sfinților Părinți care au fundamentat religia creștină. Primul mare teolog creștin a fost Sfântul Augustin, trăitor în Africa. Prima mare dispută a fost dintre creștinismul răsăritean al Imperiului Roman de Răsărit care a supraviețuit prăbușirii celui de Apus, considerat ortodox fidel adică crezului creștin și creștinismul apusean catolic adică universal promovat de Papa de la Roma care preia de la împărații romani titlul de Pontifex Maximus. Și a șa apărut Marea Schismă din 1054. În plus catolicii a introdus Filioque adică faptul că Sfântul Spirit purcede și de la fiul, nu numai de la tatăl.

În fine catolicismul suferă o mare lovitură prin gândirea și textele lui Luther, care inițiază Reforma protestantă, urmând tot felul de biserici reformate, lutherană, calvină după Calvin de la Geneva, anglicană a englezilor și multe alte credințe protestante. Inclusiv una apărută în Transilvania numită unitarianism la reformații maghiari. A nu se confunda cu Biserica Unită cu Roma a românilor din Ardeal.

A fost o lectură dificilă, dar interesantă care mi-a mărit orizontul intelectual privind religia creștină.

Paradoxul dorințelor, Azacusca, Paris, Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a

Aceasta este ultima piesă care o văd în festival, deoarece ultima piesă, care va fi mâine am văzut-o la premieră la Teatrul Davila, Pitești.

Este interesant că și această piesă, ca și prima  a fost vorbită într-o limbă străină, de această dată franceza. Am avut ceva probleme la anumite subtilități, dar am cam priceput ce vorbeau actorii. 

Autoarea piesei Paradoxul dorințelor aparține autoarei de origine română Ana-Maria Bamberger și a fost pusă în scenă de o actriță de origine română, Codrina Pricopoaia.

Vă prezint mai jos și distribuția.

Distribuția:

Anton – GEOFFROY VERNIN

Iris – CODRINA PRICOPOAIA

Robert – SAMY ELHADI RAHAL

Alice – ALEXIA SÉFÉROGLOU

O producție Magus Production (Germania) și Compagnie Azacusca (Franța)

Regia artistică CODRINA PRICOPOAIA (Franța).

Este o piesă tipic franțuzească. Anton (trimitere clară la Anton Cehov, care este menționat în piesă), un romancier de succes este atras de Iris și-i îi scrie o piesă. Iris acceptă și-l vrea pe Robert regizor, de care este atrasă. Robert însă atras de Alice și o vrea asistentă de regie. Alice care are are un titlul în Litere și are expertiză privind romanul, este entuziasmată să lucreze cu autorul Anton și este îndrăgostită de el. Iris își dă seama de sentimentele lui Robert și are o discuție cu Anton să renunțe la piesă și să o facă un roman. Romanul are mare succes și Iris îi sugerează să-l transforme într-o piesă! Totul în cerc! Scenografia este minimală, patru scaune și o masă și o sticlă de Jidvei din care bea Iris. Sunt localizări ocazionate probabil de locul unde se joacă piesa și mai este menționat și Piteștiul! Actor ii mai scapă și replici pe românește!

Spectatorii au aplaudat pe actori, vecinul mai să pice de pe scaun moțăind, doamnele din față îmi blocau vederea, având ceva de spus și în final, comentariile nepotrivite ale lui Gălușcă.