Volpone la Teatrul Alexandru Davila

Am fost martorul celei de-a treia premiere pe care o văd în această toamnă la Teatrul Alexandru Davila. Dacă primele două puneri în scenă erau inspirate din schițele și momentele lui Ion Luca Caragiale această piesă aparține dramaturgiei universale. Piesa Volpone a fost scrisă de Ben Jonson, un dramaturg contemporan cu Shakespeare. Ben Jonson a făcut studii universitare, Universitatea Cambridge, spre deosebire de contemporanul său ale cărui studii erau precare. Este interesant că la una dintre piesele lui Jonson a fost actor și Shakespeare.

Opinia mea este că Volpone este o piesă inspirată de commedia dell'arte italiană. Este o piesă care se întâmplă la Veneția și Volpone (Vulpea) este un senior venețian escroc care vrea să înșele pe alții.

Sluga sa este Mosca (Musca) și mai are servitori și pe piticul Nano și pe Androgyno.  Volpone se dă bolnav și împreună cu Mosca pun la cale înșelarea altor nobili lacomi și proști, pe Voltore (vulturul), pe Corbaccio (Corbul) un bătrân zgârcit care are un fiu Bonario și pe Corvino (cioara) care are de soție pe frumoasa Celia. Se observă că nouă ne este ușor să pricepem numele italiene ale personajelor. La toți Mosca la spune că vor fi moștenitorii averii lui Volpone. Pe imbecilul de Corvino Mosca îl pune să îl oblojească pe muribundul Volpone cu soția, devenită astfel femeie ușoară. Volpone mai este inoportunat de Lady Ar fi, o englezoaică urâtă și proastă. Observ că alte două personaje au fost omise,  englezii soțul, Sir Politic Ar fi și Peregrine. Probabil din motive de lungime, pentru că piesa a ținut două ore și un sfert.

În final Volpone vrea încă o păcăleală, el este mort și Mosca devine moștenitor, dar Mosca se ia în serios și Volpone în fața completului de judecători se revelează și Mosca este pedepsit ca și ceilalți lacomi care voiau moștenirea lui Volpone. Regizorul are ideea ca pe judecători să-i facă travestiți lubrici și libidinoși. Că doar un servitor este Androgyno. 

Punerea în scenă a  lui Bogdan Cioabă fost foarte reușită, cu o scenografie și costume la fel de inventive ale Cristinei Ciucu, actorii au fost autentici plini de energie și ritm. 

Regret că nu am siguranța numelor actorilor pentru personaje, așa că îi puteți vedea pe afiș, probabil în ordinea distribuției piesei.

Spectacolul care s-a desfășurat în sala de studio Liviu Ciulei a avut și o redistribuire a scaunelor spectatorilor, diferită de cea obișnuită pe care o știam, dar și aceasta face parte din punerea în scenă.