Am vizionat în ultimul timp mai multe filme de
cinematecă.
Primul a fost Rubliov filmul lui
Andrei Tarkovski la recomandarea unui prieten. Am găsit un sit cu filmul întreg
și traducere românească, mai bună decât cea în engleză de pe Youtube. Este o
imagine artistică a Rusiei Moscoviei la începutul anilor 1400. Ce frapează este
prezența tătarilor stăpâni ai Cnezatului Moscovei timp de 300 de ani. Asta
poate explica și moștenirea de sălbăticie de care dă și azi dovadă armata rusă.
Impresionant și episodul construirii clopotului, simbol la credinței.
Al doilea film a fost Tom Jones, este
adevărat că acea copie nu prea era de calitate. Este filmul lui Tony Richardson
inspirat pe romanul de secol XVIII al lui Henry Fielding. Este un roman
picaresc avându-l în centru pe copilul adoptat de un moșier englez, interpretat
de tânărul din acea vreme Albert Finney. Mai apare și iubirea lui, Sophie
Western (Susannah York). Filmul este un șir de amoruri ale lui Tom Jones cu
diverse, dar regizorul pudic nu insistă asupra scenelor de amor. Filmul are un
final fericit, Tom Jones este salvat de la spânzurătoare de viitorul socru, moșierul
Western interpretat de un actor popular în anii 60, Hugh Griffith.
Ultimul film pe care-l menționez este Povestirile
din Canterbury. Este opera lui Pier Paolo Pasolini. Pasolini este în
actualitate prin apariția unora din scrierile sale. Am văzut mai demult filmele
lui foarte controversate, Teorema, Decameronul sau Salo.
Filmul se bazează pe primul scriitor de limbă engleză important Geoffrey
Chaucer. Este un film care aduce cu Decameronul
cu diverse episoade erotice, în care regizorul nu se ferește să arate sexul.
Este cu actori importanți precum același Hugh Griffith, dar și cu
neprofesioniști. Este despre dragoste, sex pe bani, inclusiv sex homosexual.
Prinși, cel cu bani scapă, în schimb cel sărac sfârșește ars pe rug. Pe lângă
sex mai mai sunt povești despre trădare și înșelăciuni. Apare la un moment dat
și iadul ca în viziunile apocaliptice ale lui Hieronymus Bosch și Brueghel.
S-a terminat și anul cultural artistic.
Am audiat concerte bune al Filarmonica Pitești,
cu tineri soliști, premiați la diverse concursuri interne și
internaționale.
Am vizionat și câteva expoziții de artă la
galeria Metopa Pitești ale artiștilor locali.
Am văzut grămezi de filme și seriale pe
streamurile de pe internet. Finalul de an a oferit multe din aceste seriale de
acțiune, spionaj sau polițiste.
Am donat biblioteca mea istorică muzeului
Brătianu de la Florica. Am citit mai multe cărți bune. Aș menționa cărțile lui
Salman Rushdie, roman și eseuri. Au mai fost o grămadă de cărți polițiste. Aș
menționa pe Mick Herron cu seria lui Slow Horses, acum ecranizate
in seriale. Am mai citit și cărți despre istorie în care menționez Dansul
Natașei care se ocupă cu evoluția marii culturi ruse în secolul XIX și
începutul secolului XX.
Sper ca și în 2023 să am parte de filme și
seriale bune, de cărți interesante și de concerte bune.
La Mulți Ani!
La Mulți Ani si cat mai multe carti si spectacole bune! Edi
RăspundețiȘtergereEu rămân cu Canterbury music... progresive, jazz ... nu contează
RăspundețiȘtergereUn an mai bun la toți