Cinemateca - Rubliov, Tom Jones și Povestirile din Canterbury

Am vizionat în ultimul timp mai multe filme de cinematecă.

Primul a fost Rubliov filmul lui Andrei Tarkovski la recomandarea unui prieten. Am găsit un sit cu filmul întreg și traducere românească, mai bună decât cea în engleză de pe Youtube. Este o imagine artistică a Rusiei Moscoviei la începutul anilor 1400. Ce frapează este prezența tătarilor stăpâni ai Cnezatului Moscovei timp de 300 de ani. Asta poate explica și moștenirea de sălbăticie de care dă și azi dovadă armata rusă. Impresionant și episodul construirii clopotului, simbol la credinței. 

Al doilea film a fost Tom Jones, este adevărat că acea copie nu prea era de calitate. Este filmul lui Tony Richardson inspirat pe romanul de secol XVIII al lui Henry Fielding. Este un roman picaresc avându-l în centru pe copilul adoptat de un moșier englez, interpretat de tânărul din acea vreme Albert Finney. Mai apare și iubirea lui, Sophie Western (Susannah York). Filmul este un șir de amoruri ale lui Tom Jones cu diverse, dar regizorul pudic nu insistă asupra scenelor de amor. Filmul are un final fericit, Tom Jones este salvat de la spânzurătoare de viitorul socru, moșierul Western interpretat de un actor popular în anii 60, Hugh Griffith.

Ultimul film pe care-l menționez este Povestirile din Canterbury. Este opera lui Pier Paolo Pasolini. Pasolini este în actualitate prin apariția unora din scrierile sale. Am văzut mai demult filmele lui foarte controversate, Teorema, Decameronul sau Salo. Filmul se bazează pe primul scriitor de limbă engleză important Geoffrey Chaucer. Este un film care aduce cu Decameronul cu diverse episoade erotice, în care regizorul nu se ferește să arate sexul. Este cu actori importanți precum același Hugh Griffith, dar și cu  neprofesioniști. Este despre dragoste, sex pe bani, inclusiv sex homosexual. Prinși, cel cu bani scapă, în schimb cel sărac sfârșește ars pe rug. Pe lângă sex mai mai sunt povești despre trădare și înșelăciuni. Apare la un moment dat și iadul ca în viziunile apocaliptice ale lui Hieronymus Bosch și Brueghel.

S-a terminat și anul cultural artistic. 

Am audiat concerte bune al Filarmonica Pitești, cu tineri soliști, premiați la diverse concursuri interne și internaționale. 

Am vizionat și câteva expoziții de artă la galeria Metopa Pitești ale artiștilor locali. 

Am văzut grămezi de filme și seriale pe streamurile de pe internet. Finalul de an a oferit multe din aceste seriale de acțiune, spionaj sau polițiste.

Am donat biblioteca mea istorică muzeului Brătianu de la Florica. Am citit mai multe cărți bune. Aș menționa cărțile lui Salman Rushdie, roman și eseuri. Au mai fost o grămadă de cărți polițiste. Aș menționa pe Mick Herron cu seria lui Slow Horses, acum ecranizate in seriale. Am mai citit și cărți despre istorie în care menționez Dansul Natașei care se ocupă cu evoluția marii culturi ruse în secolul XIX și începutul secolului XX. 

Sper ca și în 2023 să am parte de filme și seriale bune, de cărți interesante și de concerte bune. 

La Mulți Ani!