Amsterdam, The Forgiven, France

 

Cele trei nume sunt titluri de film interesante, chiar foarte interesante!

Primul, Amsterdam este un film american care se desfășoară în interbelic. De fapt începe în 1918 în Franța în timpul războiului, într-o unitate americană compusă din soldați negri. Generalul Meekins îl desemnează pe medicul Burt Berendsen (Christian Bale) comandant. Negrii îl respinseseră pe vechiul comandant ca rasist. Dar Berendsen este potrivit, este jumate catolic, jumate evreu, deci dintre cei nu prea acceptabili în comunitatea americană WASP albi, protestanți. El leagă o puternică prietenie cu Harold Woodman (Jon David Woodman, fiul lui Denzel Washington!) și ambii sunt răniți de șrapnel, Berendsen își pierde ochiul drept. Ei sunt îngrijiți de o frumoasă asistentă medicală franceză, care este de fapt americană Valerie Voze (Margot Robbie). Toți pleacă la Amsterdam unde se afla un englez care furniza ochi de sticlă, pentru cei care și-l pierduseră. De fapt vânzătorul de ochi lucra împreună cu un american ambii fiind în serviciile secrete ale Marii Britanii și SUA. După război revin în New York, Berendsen își deschide un cabinet care ajuta pe veterani, iar Harold devine avocat. Ambii sunt angajați de fiica lui Meekins care murise suspect. Suntem în 1933. Și de aici o întreagă intrigă polițistă, în care sunt implicați niște mari afaceriști care urmăreau răsturnarea lui Roosevelt și instituirea unei dictaturi. Asta prin intermediul unui general celebru, Gil Dillenbeck (Robert de Niro), prieten al lui Meekins. Acesta este momit de acest grup ca să preia puterea, dar Dillenbeck nu le face jocul și puciul nu se mai produce. Evenimentul a fost real spun cineaștii, pentru că este prezentată declarația unui general american care fusese atras într-o tentativă de puci. Este vremea când celebrul aviator Lindenbergh, simpatizant a lui Hitler fusese implicat în alegerile prezidențiale împotriva lui Roosevelt și le-ar fi câștigat, subiect dintr-un roman al Lui Philip Roth. Filmul este filmat în sepia ca să pară de epocă, în genul filmelor cu Philip Marlowe, detectivul lui Raymond Chandler. Este un film frumos, patriotic, cu un amor imposibil între un negru și o albă în interbelic. 

Al doilea film, The Forgiven este despre ciocnirea civilizațiilor. Se petrece azi în Maroc, unde este invitat doctorul oncolog David Henninger (Ralph Fiennes) împreună cu soția Jo (Jessica Chastain) scriitoare americană pentru copii. Invitația aparține altui medic, putred de bogat din aristocrația britanică Matt Smith (Richard Galloway) care și-a construit o proprietate undeva în Munții Atlas. Smith este homosexual declarat și trăiește legătura cu americanul Dally sfidând servitorii marocani. La proprietatea lui Smith sunt invitați tot felul de indivizi și individe din așa numitul jet set să petreacă un weekend în deșert. Henninger este bețiv și pe drum accidentează și omoară un tânăr magrebian care vindea fosile. Tânărul nu era un candid, ura necredincioșii și voia să-i omoare. Poliția marocană închide cazul, dar apare tatăl lui Driss, Taheri care îi cere lui Henniger să-l însoțească la locul de baștină unde o să-și îngroape fiul. Henniger acceptă toți pariază că va fi ucis, nu este, este iertat și se întoarce la proprietatea lui Smith. Are un moment de penitență și-i mărturisește șoferului Anuar care visează să ajungă în Suedia că este vinovat.  Pe drumul de întoarcere apare alt tânăr cu fosile de vânzare care îl amenință cu pistolul și Henninger îi cere imperativ să-l omoare, ceea ce face. Cred că asta ține de protestantism, de credința că greșeala nu poate fi iertată. Trist și inexplicabil final.

Cel de-al treilea film este probabil cel mai interesant și incitant. Este despre manipulare, fake news. Se numește France după numele protagonistei, France de Meurs (Lea Seydoux, o mare actriță frumoasă și inteligentă). Francezii demonstrează încă odată că ei au inventat cinematograful. France este o jurnalistă, reporteriță de mare succes la televiziune. Filmul este interesant și că președintele Macron a acceptat să apară în film fiind interpelat într-o conferință de presă de presă. France nu se sfiește să facă reportaje în zone de război în Magreb și Orientul Mijlociu, să fie în pericol să fie ucisă. Filmul arată cum ea manipulează imaginile ca să iasă în avantaj, chiar dacă este în pericol. France are probleme merge la psihiatru, este în criză cu soțul, fiul Jo îi creează probleme. Așa că pleacă în Elveția la un sanatoriu. Este iarnă și se apropie de Paul, un tânăr profesor de latină care nu știe ce celebritate este ea. De fapt este jurnalist care se deghizează în pacient și o seduce.  Ca rezultat scrie un articol despre ea, care o distruge moral și-l alungă cu toate că acesta recunoaște că este îndrăgostit definitiv de ea. France face un reportaj cu cei care trec Mediterana pentru a ajunge în Europa. Este manipulare aici pentru că ea nu se află în barca cu refugiați, ci într-un iaht al jurnaliștilor, lucru revelat spectatorilor dintr-o eroare tehnică. Este detestată, dar și apărată. Și se întâmplă un accident fatal, soțul și fiu mor într-un accident de mașină. Acest lucru nu mi-a plăcut în film, pe France o pasc tot felul de nenorociri. În final face un reportaj despre un monstru sexual care omoară o fetiță și France ia un interviu soției monstrului. În final apare Paul cu care pare a se reconcilia și asistă amândoi la distrugerea la nervi a unei biciclete de către un individ, nu este clar dacă cumva este bicicleta lui Paul? Cum am spus filmul nu a corespuns a ceea ce mă așteptam, dar te incită și merită văzut. 

Sunt filme bune, care chiar merită văzute.