Am avut pe net prezentarea acestui volum, îmi
doream să o citesc, dar am avut acum surpriza că un prieten a procurat varianta
PDF a acestui volum și mi-a trimis-o.
Fiind contemporan cu începuturile rockului
românesc eram interesat de această carte. Nelu Stratone este un fan al rockului
românesc, suntem congeneri și el este născut în 1949.
Cartea Rock sub seceră și ciocan este
o enciclopedie a muzicii de esență anglo-saxonă, americană și britanică
dezvoltată în România. Cartea lui Stratone cuprinde nu numai muzica rock, dar
și evoluția jazzului românesc.
Rockul muzica care a primit numele de la
piesa Rock around the clock a lui Bill Haley and
the Comets este muzica tinerilor americani postbelici albi care au
preluat esențe ale jazzlui cântat de negri și care l-au avut ca prim rocker pe
regele Elvis Presley!
Recunosc că am citit cu cel mai mare
interes prima parte care se referă la începuturile muzicii rock în România
perioada 1960-1970. Atunci, pe la începutul anilor 60 sub influența
occidentală care a început să se manifeste după obsedantul deceniu al anilor 60
au început și primele tentative de muzică rock, mai ales după ce a venit pe
ecranele românești filmul britanic Tinerii
cu Cliff Richard și The Shadows. Pentru tinerii din România era și o
alternativă la ipocrizia pe care o cultiva comunismul. Eu am început să ascult
în vremea liceului muzica transmisă al Europa
Liberă, când eram în vacanță la rude. Toți ascultau acest post, ignorând
Radio București, pe care eu îl ascultam acasă obligat la difuzor.
Pentru mine revelația a fost apariția Phoenix de la Timișoara care au scor un
prim EP pe care l-am cumpărat fără să am pick-up! De altfel am fost martorul
primului lor concert la Casa Studenților în toamna lui 1967, când credeam că se
va prăbuși balconul.
Am intrat fraudulos la Festivalul Clubului
A din 1969 în două zile și nu am văzut din păcate formația care a cucerit atunci spectatorii,
adică Olimpic 64 cu Dorin Liviu
Zaharia. Am audiat în schimb pe Roșu și
Negru cu Nancy Brandes și Ovidiu Lipan Țăndărică și pe Phoenix.
Pe Phoenix i-am ascultat o noapte în vara
1069 când cântau la barul Litoral din Eforie Nord.
Și la Casa Studenților l-am urmărit pe
Mugur Winkler care ne prezenta și ne introducea în muzica underground, adică
hard rock de tip Led Zeppelin. Pe la începutul anilor 70 era Clubul Ateneul
Tineretului de pe Aleea Alexandru unde azi este sediul ICR, casa Malaxa. Acolo
am ascultat prima oară discurile lui Led Zeppelin. Am avut ocazia să-i ascult
pe cei de la Phoenix în ultimul lor concert din ajunul Crăciunului 1976 de la
Sala Polivalentă. Nicu Covaci i-a scos din țară pe colegii de formație în
primăvara 1977. Pentru ei a fost eliberarea de constrângerile comunismului, dar
pentru muzica lor a fost un eșec, dispărând pentru 13 ani din peisajul
muzical rock românesc. Din acest punct de vedere faptul că vocalistul Horia
Baniciu a rămas și a continuat activitatea muzicală în România, a fost
într-un fel continuarea lui Phoenix.
Nelu Stratone s-a străduit să adune
informații despre toate formațiile rock românești până în 1990. De asemenea a
urmărit fenomenul jazz-ului românesc. Eu am urmărit jazzul autohton în
festivalurile de jazz de la Sibiu, având rude sibiene. De fapt ascult mult jazz
pentru atmosferă, dar nu regret când am ocazia să ascult marile trupe de rock,
am fost chiar la concertele din România ale lui Rolling Stones și AC/DC. Mai
târziu, dar a fost o mare satisfacție.
Cartea lui Nelu Stratone ne reamintește
vremurile când eram tineri, pletoși, cu pantaloni strâmți și soioși!
Pe aceeasi tema:
RăspundețiȘtergerehttps://www.postmodernism.ro/rockul-carantinei/
Excelent! Mi-a reamintit de tinerețe și de muzica din vremea aia!
Ștergere