A doua zi dis de dimineaţa ne îndreptăm spre Muzeul Louvre.
Oprim la staţia de metrou a muzeului. Intrăm în curtea muzeului şi facem o poză cu faimoasa piramidă a muzeului. A fost construită de arhitectul sino-american Pei. Piramida adăposteşte intrarea în muzeu. Coborâm pe scări rulante şi ajungem la subsol în sala Napoleon.
O luăm spre zona Denon la parter, unde se află antichităţile greceşti, etrusce şi romane. Văd faimoasa statuie fără mâini Venus din Millo, standardul de frumuseţe antic. Admir şi Victoria de la Samotrace fără cap.
Continuăm să mergem prin aripa Sully pentru antichităţile greco romane.
Am ajuns apoi în aripa Richelieu unde se află antichităţile din Orientul Mijlociu, din Mesopotamia. Acasă am o colecţie sănătoasă din cărţile din Bibliotheca Orientalis cu texte despre locurile unde a început istoria. Văd artifacte din Sumer: regele Gudea, Babilon, macheta săpăturilor lui Ambroise Pare la Mari. Din păcate secţiunea vechiului Egipt este în recondiţionare şi nu apuc să văd Scribul. Coborâm la subsolul aripii Sully şi vedem fundaţiile medievale ale Louvrului.
Urcăm la etaj şi în aripile Richelieu şi Sully vedem arta Evului Mediu şi Renaştere, gobelinuri pictură franceză. La etajul doi în aripile Sully şi Richelieu se află pictura flamandă. Aici zăbovesc îndelung. Am revelaţia Dantelăresei lui Vermeer. De asemenea în aceeaşi sală se află Astronomul, aparţinând aceluiaşi pictor. Citisem că aparţine colecţiei Rotschild, dar probabil fusese donat la Louvre.
Aproape de amiază, aerul condiţionat nu mai poate face faţă şi ajung la etajul 1, aripa Denon unde o grămadă de lume se îngrămădeşte la Gioconda. Trag o poză şi ieşim.
O luăm în grabă pe lângă hale şi biserica St Eustache unde se spune că toată lumea face pipi şi ajungem la Beaubourg-Centre Pompidou.
Dacă Parisul avea o sondă a trebuit să se construiască şi o rafinărie. Cam aşa arată clădirea Muzeului de Artă Modernă.
Urcăm pe scări rulante exterioare care se află în imense conducte de plastic incolor. Imaginile sunt superbe, ai iarăşi ocazia să vezi Parisul de sus. Oprim la etajul patru, unde se află Muzeul Naţional de Artă Modernă. În acest muzeu se află capodopere al picturii şi sculpturii secolului 20. Majoritatea acestor artişti au fost atraşi de mirajul Parisului. Sunt picturi de Matisse, Picasso, Leger, Dali, Kandinsky, Chagall, Miro, Dubuffet şi Pollock. Urcăm la etajul 5 unde în Grande Galerie unde tronează cea mai importantă expoziţie de artă a anului la Paris: Retrospectiva Brâncuşi. Parisul era invadat de afişe cu această expoziţie, lucru ce mi-a dat un sentiment reconfortant. Este prima retrospectivă organizată din opera unuia din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Recunosc însă că trebuia să plătim 45FF în plus şi m-am zgârcit. Pot să mă duc la Târgu Jiu şi să văd opera marelui compatriot în aer liber, chiar dacă între timp, acţiuni controversate ne lipsesc de Coloana Infinitului. Sper să fie o chestiune foarte provizorie. Se pare că pentru expoziţia pariziană, autorităţile române nu avea nici o contribuţie, pentru că aşa suntem noi, neglijenţi şi nerecunoscători cu valorile. Atelierul lui Brâncuşi a fost refuzat de idioţii de comunişti când acesta l-a făcut cadou României, iar acum cu securiştii care încă mişună prin ambasade încă nici o speranţă de imagine bună. O chestiune subtilă am observat însă la Paris. Pentru că Expoziţia Brâncuşi risca să facă bună impresie despre România, ungurii au organizat şi ei o expoziţie de arta secolului trecut, la Deauville, anunţată de afişe prin Paris. Sunt sigur că pentru organizarea acesteia autorităţile maghiare îşi băgaseră mai mult ca sigur coada. Coborâm şi în piaţa de lângă Beaubourg se aflau mici expoziţii de pictură şi suveniruri. Adriana îşi cumpără un tricou cu reproducerea turnesolului lui Van Gogh de care este foarte mândră.
Mergem după aceea spre Musee Guimet. Muzeul se află în Place de Iena având în faţă statuia preşedintelui Wilson. Muzeul Guimet este muzeu de de artă central şi extrem asiatică. Se pot admira piese din Indochina, Afganistan India, China şi Koreea.
Luăm metroul spre marginea de nord a Parisului şi ajungem la Bazilica St Denis.
Ieşim din staţia de metrou. Ajungem lângă o clădire impozantă intrăm şi arătăm permisele. Doamna de la Recepţie zâmbeşte şi ne spune că biserica este în faţă, am intrat în primăria arondismentului!
Biserica este un monument de artă gotică timpurie, cu vitralii splendide. Aici se află monumentele regilor Franţei. Excepţia semnificativă este Charlemagne îngropat la Aix la Chapelle - Aachen. Biserica cuprinde la subsol necropola funerară a Bourbonilor. Mormintele ultimilor regi ai Franţei au fost profanate în vremea Revoluţiei Franceze.
Aud comentarii foarte elogioase ale unor vizitatori. Mai există monarhişti în Republica Franceză! De altfel, Contele de Paris este pretendentul la tronul Franţei, persoană mondenă şi şeful aristocraţiei franceze.
Ieşim din biserică chiar după ce o ploaie de vară cu clăbuci a mai calmat atmosfera încinsă pariziană. O luăm pe strada lungă din faţa bisericii. Este o stradă comercială, dominată de negustori arabi. Aici se va construi marele Stade de France St Denis. Ajungem la o intersecţie şi Adriana vrea să mergem cu autobuzul. Traversăm o zonă industrială şi ajungem în zona centrală.
Adriana este moartă de foame şi ne
oprim pe bulevardul St Germain la un McDonald’s. Adriana ia pui McNuggets şi eu
o salată cu creveţi. Ne bucurăm că se vinde şi bere, contrar standardului,
numai cu Coca Cola pe post de răcoritoare. Plecăm obosiţi spre hotel. Am
alergat ca nebunii şi am fost în patru muzee.
Joi dimineaţa, pornim decişi spre Musee Orsay.
În RER deschid o discuţie cu un tânăr cu aer de dandy, care, Adriana mărturiseşte că o fixase. Îl întreb unde se află Orsay şi tipul într-o franceză cu accent parizian îmi spune că pe Rue de la Bellechasse, cel mai superb nume de stradă pe care l-am întâlnit în Paris.
Coborâm la Chatelet. Pe malul Senei se ridică fosta Gară Regală, vis a vis de Louvre. Clădirea cuprinde artă franceză creeată între 1848 (a doua republică) şi 1914. Aceasta este vremea marii arte plastice franceze. În faţa muzeului se află sculptaţi în bronz elefanţi. Intrăm prin faţă şi suntem într-o imensă hală care a fost transformată într-un muzeu. O luăm pe la stânga la parterul sălii şi admir realiştii francezi de la începutul secolului trecut: Ingres, Delacriox, Millet, Rousseau, Corot. Admir pe academistul Puvis de Chavannes.
Îmi sare în ochi tabloul Originea lumii a lui Courbet, tablou cu conţinut pornografic, după unii, dar care a stârnit multe comentarii şi este considerat o capodoperă. Tabloul a fost în posesia unui paşă turc şi era acoperit cu o perdea.
Apar moderniştii cu şeful lor Manet. Se mai pot vedea Fantin Latour cu portete de grup ale intelectualilor parizieni de la mijlocul secolului trecut. La nivelul de sus la muzeului este pavilionul impresioniştilor. Imi rămân în memorie nişte Nuferi ai lui Monet de un albastru năucitor. Se mai pot vedea Degas, Pissaro, Sisley, marele pictor Cezanne. Admiri dansatoarele de french cancan ale lui Toulouse Lautrec. Dar mă simt şi mai năucit când văd explozia coloristică din tablourile lui Van Gogh, pictorul meu preferat alături de Vermeer. Admir pointilismele lui Seurat şi Signac. Mă desfăt în faţa Vameşului Rousseau. Cred că acesta este muzeul în care m-am simţit cel mai bine. Pe un culoar aud la telefon o tânără curatoare a muzeului vorbind românete cu cineva. Suntem un pic acasă.
Dome des Invalides
Lângă muzeu se află, pe o străduţă, sediul Academiei Franceze.
Ieşim pe Quai de Orsay şi se observă o clădire albă cu o grădină în faţă şi un gard înalt, negru,de fier forjat. Este clădirea Ministerului de Externe, prezent în tote memoriile diplomaţilor români interbelici. O luăm prin spatele palatului Bourbon unde se află Parlamentul Franţei cu faţadă clasică de templu grec.
O luăm pe un bulevard larg, Boulevard des Invalides. Intrăm în Muzeul Armatei. Muzeul este plin de uniformele şi armele armatei napoleoniene. Ajungem apoi în Place Vauban.
Aici se află faţada splendidă a clădirii Dome des Invalide. Intrăm şi ne aplecăm să vedem coşgugul de marmură al împăratului. Interesant, la mormântului marelui Napoleon toată lumea se apleacă. Ne oprim pentru o ţigară în parcul de lângă. Dom. Aici observăm că se află un aşezământ spitalicesc pentru veteranii armatei franceze.
Ne întoarcem spre centru şi pe un colţ de stradă am surpriza să văd muzeul Rodin. Intrăm într-o curte cu parc unde vedem statuia Gânditorului. Casa o clădire boierească cu etaj, este plină cu sculpturile maestului dar şi tablouri de ale prietenilor artişti. Remarc câteva balerine de Degas şi o pictură celebră de Van Gogh, Pere Tanguy.
Cluny
Luăm metroul şi ajungem la Muzeul Cluny.
Muzeul poartă titulatura completă de Muzeul Naţional al Evului Mediu Cluny. Abaţia Cluny se află vis a vis de Sorbona în Cartierul Latin.
Muzeul a fost fondat în 1843 de către statul francez. Se combină ruinele băilor galo romane din secolul II-II d.Cr. şi Abaţia Cluny. Muzeul adăposteşte o impresionantă colecţie de artifacte ale artei medievale strânse de Alexandre de Sommerand. Veche construcţie religioasă în stil romanic, poate cel mai important monument, este reconstruită de abatele Jaqcues d’Amboise în secolul al XV-lea. Clădirea în formă de U are curte interioară. Capela este reconstruită într-un gotic flamboaiant. Colecţia cuprinde tapiserii, sculpturi, picturi, obiecte de aur şi argint, ceramică, broderii. Cel mai important exponat este tapiseria medievală Doamna cu Licornul, ce descrie viaţa aristocraţiei medievale. Această tapiserie a fost pentru prima oară remarcată de Guillame de Apollinaire şi după aceea şi câştigat marea notorietate culturală. Tariful de intrare este 27FF.
Sainte-Chapelle
Un ultim obiectiv pe care îl vom vizita este Sainte-Chapelle.
Este situată în ansamblul Prefecturii de Poliţie a Parisului, în interiorul Castelului Conciergerie. Din acest motiv ţi se controlează la poartă lucrurile ca la aeroport şi treci printr-o poartă care detectează metale. Biserica în două nivele este pe bună dreptate una din bijuteriile goticului francez. A fost construită la ordinul lui Ludovic cel Sfânt la mijlocul secolului al XIII-lea. Se spune că are cele mai frumoase vitralii din lume. Trebuie să o vizitezi numai când este soare şi noi am avut norocul ăsta, am fost pe la 5 după amiaza. Trebuie să ai şi un aparat foto special, nu bietul meu Minolta 10f Autofocus. Am cumpărat un breloc cu imagini ale bisericii. Acest monument nu trebuie să scape vizitatorilor Parisului, cu toate că este ascunsă într-o clădire publică.
După
ce poposim la McDonald’s să mâncăm ceva şi să bem o bere. Una din marile
probleme este unde să ne satisfacem necesităţile. Sunt în Paris locuri cu fisă
sau pisoare cu plată. Locul nostru favorit este Mc Donald’s, curat şi unde nu
te întreabă nimeni de sănătate. În situaţii speciale apelam şi la bistrouri.
Cu vaporaşul
pe Sena - Parisul noaptea
Seara la ora şase suntem pe cheiul din faţa Turnului Eifel. Ne îmbarcăm în vaporaşul. Nu sunt faimoasele Bateaux Mouche, dar vaporaşul are o punte pe care stăm pe bănci. O tânără franţuzoaică slabă şi brunetă, cam urâtă, dar extrem de simpatică se prezintă şi începe să ne vorbească despre croazieră. Cu multă nonşalanţă trece sucesiv prin franceză, engleză, germană şi italiană pentru a ne prezenta traseul. Ca orice parizian are darul gazdei perfecte şi aplombul de clochard.
Deci plecăm din faţa turnului Eifel. Pe stânga se află esplanada Trocadero din faţa Palatului Chaillot. Trecem pe sub podul Iena de aici primul pod întâlnit este Debilly. Lângă el se află Muzeul de Artă Modernă.
Ajungem la Pont D’Alma. Aici a avut loc nefericitul accident al Prinţesei Diana, în tunelul ce subtraversează Sena. Ajungem la cheiul lui Bateaux Mouche pe stânga.
Trecem pe sub Pont des Invalide şi pe stânga se vede ansamblul Grand Palais şi Petit Palais în stil Napoleon al III-lea.
Trecem acum pe sub cel mai frumos pod al Senei pariziene, Pont Alexandre III, cu statui aurite ce simbolizează Franţa Republicană şi Rusia Imperială, ca urmare a tratatului dintre Consulul Bonaparte şi Ţarul Rusiei.
Ajungem la Pont de la Concorde. În dreapta se află Parlamentul şi în stânga este Place de la Concorde.
Trecem pe sub Pont Solferino şi în stânga se vede Muzeul D’Orsay.
Trecem pe sub Pont Royal şi Caroussel. În stânga se înalţă zidurile Palatului Louvru. Pe stânga se află Ecole de Beaux Arts şi Institutul şi trecem pe sub Pont des Arts.
Ajungem la Ile de la Cite şi o luăm pe braţul din stânga. Trecem pe sub Pont Neuf şi pe dreapta pe insulă se văd zidurile castelului Conciergerie, vechiul palat regal, unde au fost închişi înaintea decapitării Ludovic al XVI-lea şi Maria Antoaneta.
Trecem pe sub Pont Notre Damme şi D’Arcole. În stânga se vede Primăria Parisului.
Ajungem la Pont Louis între Ille de la Cite şi insula St Louis. Tocmai apune soarele şi ghida ne sfătuieşte să facem o poză cu Notre Damme, imagine superbă. Aceasta a fost călătoria pe Sena!
După croazieră ne îmbarcăm în autocar şi facem un tur al Parisului noaptea. Mă amuz foarte tare când o aud pe ghidă, nemţoaică, povestind de turnul Aifăl, deci vezi Doamne, operă tipic germană! Au şi nemţii contribuţia lor pariziană zic ei, dar cred că Gustave Eiffel a fost alsacian şi asta nu înseamnă că era neamţ. Mergem prin faţa studioului TV M6 şi pe Rue de Faubourg St Honore unde se află casele de modă. Ajungem la Arcul de Triumf de unde avem o vedere splendidă asupra Bulevardului Champs Elysee noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu