Această carte am obținut-o sub formă digitală și am citit-o cu mare interes. Autorul este mai degrabă un istoric amator și atrocitolog(!!!!), adică expert în atrocități. Trebuie să mărturisesc, ca mare amator de istorie, că Matthew White îmi pune în față cam ce a însemnat istoria: mari măceluri și atrocități. Eu, educat de mic că istoria este despre eroism, patriotism, dar de fapt majoritatea confruntărilor consemnate de istorie a fost un prilej ca oamenii să se omoare cu cruzime între ei.
Ca să poate face enumerarea acestora în decursul istoriei, White fixează o limită de jos a morților în aceste războaie ca fiind 300000 de victime și discută de 100 de evenimente.
Istoria acestor episoade sângeroase începe cu Războiele medice între perși și greci secolul 5 î. Hr. Este astfel ocultat episodul asirian de prin secolul IX. Asirienii erau considerați un fel de naziști ai antichității ucigând fără milă și distrugând orașe în Orientul Mijlociu. De fapt chiar Biblia, cartea de căpătâi a creștinilor și iudeilor, Vechiul Testament consemnează cum evreii ca să ia în stăpânire Israelul au căsăpit canaaniți și alte seminții.
Locul marilor măceluri de-alungul istoriei este China, asta și datorită faptului că Imperiul Chinez avea cei mai mulți locuitori. Istoria măcelurilor cinezești începe cu Regatele Combatante de prin secolul al VI-lea î. Hr. și se termină cu măcelurile apocaliptice ale japonezilor în războiul
purtat contra chinezilor între 1937-1945 și terminat terifiant cu experimentul comunist al lui Mao soldat cu 40 de milioane de victime.
În Evul Mediu cel mai mari măceluri au fost Cruciadele, apoi Războiul de 100 de ani și terminat în zorii epocii moderne cu Războiul de 30 de ani care a căsăpit, unii spun cam patru cincimi din populația Germaniei, care a făcut un pitic politic din această țară până în secolul XIX.
În Europa cele mai mari măceluri au fost cele din Primul Război Mondial și mai ales Cel De-al Doilea Război Mondial însoțit și de Holocaust, considerat ca cel mai mare măcel al umanității.
Despre noi românii autorul amintește negativ cu participarea la Holocaust, prin Odessa, dar este inexact la alungarea germanilor. Romania nu a alungat germanii, ca polonezii, cehii, iugoslavii și ungurii, după război rușii i-au luat în Donbass, au revenit supraviețuitorii și plecat prin emigrare în ani 70-80.
Românii au fost supuși unor războaie devastatoare în secolul XVIII și începutul secolului XIX între otomani și pe altă parte de ruși și austrieci.
Asta a menținut pe români la un număr mic, cam un milion și la jafuri îngrozitoare. De abia după a doua jumătate România, noul stat devenit independent în 1877 a început o dezvoltare de tip occidental. A pierdut enorm în Primul Război Mondial reușind România Mare, dar a pierdut la fel de mulți oameni în Războiulal Doilea Mondial mai ales prin aventura anti-sovietică.
După ultimul război mondial, atrocitățile au continuat, cum am mai spus în China, dar și în URSS în nebunia stalinistă, paoi în Africa, dar și în Europa prin destrămarea Iugoslaviei. Ultimele sunt determinate de războaiele din Golf, Siria, dar și agresiunile Rusiei față vecini.
Utilă aceasată carte, care arată că istoria nu este neapărat eroică și patriotică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu