Boite Noir și The Black Windmill

Continui să vă recomand filme bune. Eu văd multe filme din păcate proaste. Sunt unele americane în care se reface prost șoi actualizat cowboy clasici deveniți bandiți sau oameni ai legii în care regizorii sunt interesați de împușcături și violență.

Boite Noir - Cutia Neagră

Este un film thriller francez. Despre faimoasă cutie neagră a avioanelor. 

Se petrece un accident aviatic cu un avion mare este un avion A380 dar cu alt denumire comercială în film. Și intră în scenă analiștii cutiilor negre, oameni specializați în acustică care după indicațiile sonore din cabina piloților pot determina cauza accidentului.

Personajul principal este Mathieu Vasseur analist acustic de cutii negre. El începe studiul cutiei negre exact când șeful său, un expert analist de cutii negre dispare. Vasseur este căsătorit cu Noemie care lucrează pentru firma care construiește avionul care s-a prăbușit. 

Inițial Vasseur aude un Alahu Akbar care ar conduce la un atentat islamist. Apoi începe să aibă dubii, pentru că sunt probleme cu pilotul automat, pentru că piloții s-au plâns anterior cu funcționarea acestui sistem. Exact cum s-a întâmplat cu avioanele Boeing!

Ca apoi să aibă revelația că probabil un hacker a intervenit și a perturbat funcționarea sistemelor avionului. Este descoperit un hacker care spune că avionul este sensibil la acțiunea hackerilor. Și studiind poze din avion descoperă că hackerul care dispăruse se afla în acel avion!

Este un film despre intereselor marilor firme care și în acest domeniu sensibil , neglijează securitatea avioanelor.

The Black Windmill

Acesta este un alt film din anii 70 cu Michael Caine. El întruchipează pe maiorul Tarrant care s-a alăturat spionajului britanic și este pus să se infiltreze în IRA.

Filmul începe însă cu doi copii care se joacă cu o machetă de avion pe un aerodrom dezafectat. Sunt capturați de niște indivizi care pozează în militari. De fapt ținta este puștiul David Tarrant fiul maiorului. Ca să-l elibereze el este șantajat să dea diamante care erau folosite pentru acțiunea anti-IRA. Tarrant este victima unui complot din conducerea spionajului britanic. Și pornește acțiunea de a--și elibera fiul. 

Filmul este bine tensionat și făcut, un thriller clasic ce merită văzut!

Funeral in Berlin și Le Meprise

Funeral în Berlin

Îi mulțumesc comentatorului anonim care m-a pus în temă cu filmul care a fost la originea remake-ului care este serialul The Ipcress File.

Se numește Funeral in Berlin și este realizat în 1966, iar în rolul lui Harry Palmer este excepționalul actor Michael Caine. 

Am să fac niște remarci. Prima este că filmele din anii 60 respectau limba engleză standard, nu ajungeai să te descurci în accentele cu care vorbesc  actorii de azi, că sunt din Londra, Manchester, sau Liverpool. Mi-a amintit nostalgic automobile din adolescență, automobilul Ford cu două uși, care era mașină de lux în anii mei de liceu.

Filmul se petrece normal, tot în Berlin. Acolo ar fi dorit să dezerteze în Vest colonelul sovietic Stock, care apare și în serial. Harry Palmer este trimis să faciliteze aducerea acestui spion sovietic. Dar diferența este că în acest film se ocupă cu vânătoarea de foști naziști.  Personajul Palmer din serialul Ipcress File păstrează de la personajul interpretat de Michael Caine ochelarii de vedere cu rame negre și pardesiul, balonzaid la modă în anii 60.

Palmer este abordat în Berlin de către Samantha Steel care  a fost căsătorită și divorțată în Israel, dar de fapt estre un agent Mossad la vânătoare de naziști. 

Și de fapt ținta tuturor este un nazist ascuns sub identitatea unui fost rezistent, Vulkan care este un paznic de lagăr și care are o avere de 2 milioane de dolari la o bancă în Elveția, pe care dorește să o recupereze. Israelienii sunt pe urmele acestuia și totul se rezolvă în final.

Filmul are aerul acela autentic de thriller, pe care l-au pierdut multe din filmele de azi. Am văzut într-o noapte de insomnie o porcărie în care regizorul era interesat doar în scene de schimb de focuri între răi și foarte răi. Acolo aterizase și Bruce Willis, care joacă acum doar în filme de serie B.

Le Meprise

Le Meprise este un film de Jean Luc Godard este o aiureală simpatică cu Brigitte Bardot, Michel Piccoli, Jack Palance și Fritz Lang. Este o aiureală simpatică după care  dădeam ochii peste cap în anii studenției. Este plin de simboluri intelectualiste, album de artă cu mozaicuri romane din Pompei cu imagini din lupanare. Juma de film Bardot este filmată goală, avea forme superbe atunci, la 29 de ani.

Filmul se referă la relația care de sfărâmă dintre Bardot, soție și soțul ei Michel Piccoli, care umblă cu o pălărie pe cap, inclusiv în cadă. El este scenarist și lucrează în Italia la un film regizat de Fritz Lang despre Odissea și Ulisse. Filmul este produs de producătorul american interpretat de Jack Palance. Bardot se cuplează cu Palance și ambii sfârșesc într-un accident în automobilul Alfa Romeo sport. 

The Ipcress File, un serial de spionaj

 

Acest serial englezesc nou nouț din 2022 este un serial de spionaj din vremea Războiului Rece. Nu este un James Bond, este un pic mai complicat. 

Ne aflăm în 1963, suntem după criza rachetelor din Cuba și acțiunea începe când Dawson, un fizician englez dispare, răpit inexplicabil. Acest fizician dezvolta bomba cu neutroni. Interesul pentru această armă îi face pe spionii sovietici, dar și americani să fie după el.

În prim plan sergentul Harry Palmer (Joe Cole), staționat în Berlin și care se ocupa cu contrabanda. Palmer fusese în Războiul din Coreea, se comportase foarte curajos, dar la Berlin alesese o metodă de a se îmbogăți. Avea și o amantă nemțoaică cu un copilaș, cu toate că era însurat, dar pe cale să divorțeze. Poliția militară îl prinde și arestează și e băgat în Anglia la pușcărie.

Palmer intră în atenția maiorului Dalby(Tom Hollander, actor englez cunoscut) . Dalby era expresia englezului clasic din City, cu pălărie tare și umbrelă, ceva în genul lui John Steed din The Avengers, din acei ani. Acesta conducea un serviciu secret pe lângă Ministerul Apărării. Dalby fusese martor la explozia nucleară de la Nagasaki și era extrem de interesat de dezvoltarea bombelor atomice. Palmer avea relații cu un contrabandist periculos din Berlin, care ar fi putut afla unde se află fizicianul Dawson. Palmer începe să colaboreze cu frumoasa Jean Courtney (Lucy Boynton), una din spioanele lui Dalby pentru a da de Dawson. Acesta fusese răpit de un anume Randall, fost spion MI6. Randal îl ascunsese la un psihiatru care îi modela profilul pentru a fi ascultător. Randal îl pregătea la vânzare pe Dawson cui dă mai mult, sovietici, sau americani. Randal ajunge cu el la Beirut. Palmer, Dalby și Jean și Palmer ajung să-l prindă pe Randall și Dawson, dar în ultima clipă aceștia sunt răpiți de bandiți mascați. Dalby era convins că răpitorii sunt sovieticii, dar se dovedește că de fapt erau americani. Desfășurarea serialul este în continuare foarte tenebroasă. 

Jean și Harry sunt trimiși să asiste la experiențe nucleare americană undeva în Pacific. Aici era deținut și fizicianul Dawson care era sub control psihiatric.

Harry Palmer este arestat de armata americană și supus unor experiențe psihiatrice, ca și cum ar fi fost cedat chinezilor! Hop am intrat în modelul candidatului manciurian! De fapt era un complot anti Kennedy. Harry era condiționat psihiatric să devină ucigașul lui Kennedy! Asta era opera unui general american un pic nebun, în combinație cu un tip de la CIA. 

Harry scapă din închisoarea chineză și evadează ca să afle că de fapt era în Anglia. Condiționarea psihică nu era completă, dar complotiștii îl trimit la rezidența unde se aflau primul ministru Mac Millan și Kennedy pentru a-l împușca pe președintele american. În ultimul moment apare Dalby, care află că ministrul lui al apărării era de fapt în solda americanilor, iar Harry care avea arma în mână îl împușcă pe generalul complotist și nu pe Kennedy. De fapt Kennedy va muri împușcat un pic mai târziu la Dallas. 

O explicație: Ipcress File era un dosar priovind condiționarea psihiatrică a prizonierilor pentru a-i face să comită acțiuni comandate.

Filmul păstrează patina aceea de început de ani 60, de muzica pop în care va excela imediat The Beatles.

În plus, finalul este într-o sală de cinema unde rula filmul Le Mepris de Jean Luc Godard cu Brigite Bardot, Michel Piccoli și Jack Palance, film din 63. Așa că l-am căutat și sunt gata să-l văd!

Horia Mihail, Brahms și Beethoven la Filarmonica Pitești

Horia Mihail

În această seară seria invitaților speciali a continuat cu maestrul Horia Mihail, un oaspete drag în Pitești. El a fost însoțit de dirijorul Alexandru Ilie.

În deschiderea concertului am audiat Concertul pentru pian și orchestră nr1. 1 în re minor, op. 15 de Brahms. Este un concert scris cu gândul la muza sa Clar Schumann. Are o tonalitatea gravă, uneori funebră. Interpretarea lui Horia Mihail a fost desăvârșită. O contribuție importantă a avut și orchestra Filarmonicii condusă de Alexandru Ilie. 

Interpretarea a fost răsplătită de aplauze într-o sală mai plină ca de obicei. Generos, Maestrul Horia Mihail ne-a oferit ca bis o mică bijuterie Visare de Schumann ca să fie în ton cu concertul lui Brahms. Și ne-a mai dat o veste bună, Filarmonica Pitești va fi dotată cu un pian nou de calitate superioară.

A urmat în parte a doua a concertului Simfonia a 7-a de Beethoven. Este supranumită Apoteoza dansului dată de Richard Wagner.

Interpretarea a fost foarte bună, dirijorul Alexandru Ilie conducând cu acuratețe orchestra Filarmonicii Pitești. 

Melomanii au avut parte de o seară specială!

Cum nu mai avem nască am făcut și un selfie cu artiștii.

Eu, Horia Mihail și Alexandru Mihail

The Chelsea Detective un serial englezesc

Continui pe varianta engleză de seriale. Am văzut un serial simpatic numit The Chelsea Detective. Este un serial în patru episoade lungi de o oră jumate. Sunt niște crime în comunitatea de care toate lumea a auzit pentru că este cartierul Chelsea situa la vest de Palatul Buckingham pe malul Tamisei. Este un cartier burghez middle class. 

Personajul principal este inspectorul de poliție DI Max Arnold ( Peter Scarborough) un mignon de 1,63 m, roșcat, și ca să nu par misogin este acompaniat de alt sergent de poliție Pria Shamsie (Sonita Henry, de origine indiană), care este înaltă pe lângă Arnold. De fapt suntem într-un serial tipic englezesc cu  minoritari de culoare din fostul imperiu, indieni, negri, arabi. Se păstrează și chestia cu LGBT, apar lesbiene sau gay, dar totul pare normal, fără patetism gratuit. 

Ce este interesant la inspectorul Arnold este că instrumentul său principal de investigație este smartfonul cu care fotografiază tot. Polițiștii sunt ajutați și de camerele video prezente peste tot în Londra. Și normal că în film apar și români. MI se părea cunoscută interpreta lui Astrid Fischer, soția divorțată a lui Max. Este actrița Ana Maria Marinca, londoneză get beget acum, dar mai plinuță de la Premiul de la Cannes din 2007. 

Interesant că medicul legist este o doamnă cavsi surdo mută care poate vorbi, dar trebuie să vadă gura preopinentului care să înțeleagă.

Pentru că suntem în Chelsea nu putea lipsi celebra echipă de fotbal Chelsea, unde inspectorul Arnold este fan. Se rememorează o echipă din anii 90 și e amintit și Dan Petrescu.

Max Arnold este biciclist, dar Pria conduce un SUV Volvo. De la divorț Max locuiește într-o locuință lacustră, pe malul Tamisei, unde cântă la o pianină, bea cafea și studiază cazurile folosind o tablă. 

Filmul nu este violent, dar sunt crime cu iz mai mult social.

Pentru mine este și o lecție ce engleză, se vorbește mai curat, fără mult cockney, dar topica este foarte englezească, este diferență față de americană.

Merită văzut!

Baron Noir serial politic francez

În aceste vremuri apăsătoare am urmărit acest serial politic francez, derulat pe trei sezoane 2106, 2018, 2020. El încearcă să explice sistemul politic francez.

În primul rând trebuie să spuneam că nu noi am inventat baronii politici. În centru serialului este baronul socialist Philippe Rickwaert (Kad Merad), primarul din Dunquerque. Aș mai face niște remarci. Franța are două regiuni care nu au fost galice, locuite de vorbitori de franceză sau dialecte asemănătoare. Nord vestul Franței este partea de sud a Flandrei și de aici numele cu rezonanță flamandă a eroului serialului. Sunt asimilați francezi și vorbesc franceză. Mai sunt în estul Franței, zona Alsaciei și Lorenei unde locuiesc cetățeni care vorbesc germana. Aceste regiuni au fost între 1870-1918 sub stăpânirea Reichului German. Dar și aici există sentimentul apartenenței la Franța. Am făcut gafa să spun unui francez din zonă, numit Schwartz că cel mai frumos oraș german este Strasbourg și s-a uitat foarte urât la mine. Și în serial este un lider socialist alsacian numit Daniel Kahlenberg, dar este de fapt evreu. 

Serialul începe cu alegerea președintelui socialist Francis Laugier (Niels Arestrup). Asta corespunde cu alegerea lui Hollande în dauna lui Sarcozy. Rickwaert este unul din oamenii de bază a lui Laugier, băgat în afaceri dubioase cu manipulări de fonduri.  Rickwaert este un adevărat baron, ceva în genul lui Hrebenciuc, nu degeaba și la noi baronii au fost din stânga social democrată.

Rickwaert este unul din oamenii de bază a lui Laugier, băgat în afaceri dubioase cu manipulări de fonduri. El pierde sprijinul lui Laugier, pentru că este urât de colaboratoarea apropiată a acestuia, Amelie Dorendeu (Anne Mouglalis), o eurocrată care nu are legături ca baza Partidului Socialist. Laugier intră în ochii presei pentru probleme financiare în care este angrenat și Rickwaert. Culmea că atunci Rickwaert și Dorendeu se apropie, devin  amanți. Laugier este obligat să-și dea demisia și pentru președinția Franței Rickwaert o împinge pe Dorendeu să candideze la președinție. Ea se luptă cu șeful dreptei extreme, Chalon. Este cumva invers de realitatea politică franceză, unde șefa partidului de extremă dreapta este femeie, Marine Le Pen și Macron este întruchipat de Dorendeu.

Rickwaert intră la pușcărie pentru manipulare ce fonduri. Dorenedeu se deplasează spre centru numind, prim ministru pe șeful formațiunii centru dreapta, Torigny. Proiectul ei este FranGermania o strângere completă a relațiilor cu cancelarul german Fichtel, inclusiv să împartă locul Franței cu Germania la Consiliul de Securitate ONU. Fichtel este acuzat de hărțuire sexuală. De pe telefonul său se descoperă amănuntele privind proiectul FranGermania și mediul politic suveranist francez explodează. Dorendeu este obligată să demisioneze și Rickwaert candidează din partea stângii unite împotriva unui populist extrem de periculos, apărut între timp. Rickwaert devine președintele Franței, chit că a făcut pușcărie, iar Dorendeu se sinucide!

Cam trist final pentru un serial voluminos, 24 de episoade, cam de o oră. 

Aș remarca totuși ceva interesant. Scena politică franceză este foarte fărâmițată. Atât stânga tradițională, PS refondat de Mitterand din 1981, care a dus în ridicol Partidul Comunist, cât și dreapta gaullistă nu mai domină eșichierul politic francez. După cum se observă și din serial există fracțiuni de stânga de mai multe nuanțe, până la extremă, ca și de dreapta. Electoratul francez s-a reorientat spre centru, unde acum este partidul lui Macron Republique en marche este majoritar și Macron are mari șanse să fie reales în mai.

A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921 - 2021 de Adrian Cioroianu

Scormonind prin bibliotecă am dat de o carte pe care am cumpărat-o anul trecut: A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921 - 2021 de Adrian Cioroianu ca editor. Este o carte scrisă de mai mulți istorici privind diverse momente importante din perioada interbelică a PCdR Partidul Comunist din România. Este interesantă precizare din România. Pentru că aceste partide comuniste erau toate sub conducerea Internaționalei Comuniste dirijată de Stalin și Uniunea Sovietică. PCdR a fost o formațiune politică dirijată din afară. Cu excepția primului secretar general al PCdR, Gheorghe Cristescu plăpumarul, ceilalți au fost etnici străini, bulgari, ucraineni, polonezi, unguri. Acest partid avea disproporționat de mulți evrei în compunerea sa, din simplul motiv al antisemitismului dominant în perioada interbelică. Ana Pauker a fost șefa incontestabilă a partidului, dar nu a accedat niciodată la conducerea acestui partid, din simplul motiv că era evreică și nu da bine, după ce tancurile rusești au aduc acest partid la conducerea României. O problemă dezbătută de carte a fost dacă erau doar 1000 de membri în 1944. Adrian Cioroianu spune că au fost totuși mai mulți. Însă o problemă delicată a fost stabilirea ilegaliștilor, adică a celor care au militat înainte de 1944 și care le aducea multe privilegii. 

În primele capitole sunt prezentate procesele liderilor PCdR, Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Nicolae Ceaușescu. Mie mi-a fost cunoscut procesul Anei Pauker, dintr-o carte de istorie apărută cred că înainte de 1950, când Ana Pauker era incontestabil una din cel mai puternice figuri a partidului comunist. Nu degeaba circula poezia: "Ana, Luca și cu Dej, bagă spaima în burgheji". Procesul Anei Pauker a fost procesul antifasciștilor români, cum se autointitulau acești comuniști să dea mai bine. 

Procesul lui Gheorghiu Dej a fost procesul liderilor grevelor de la Atelierele Grivița din 1933. Este interesant că ambele proces ale Anei Pauker și a lui Dej s-au desfășurat la Craiva, din motivul lipsei unei cale muncitoare numeroase. În carte mai apare și figura lui Vasile Luca amintit în poezie, etnic maghiar, apropiat de Ana Pauker, care a murit în pușcărie din motivul că ar fi fost colaborator al Siguranței. Îmi aduc aminte că am fost ca pionier în vizită la Doftana. Am vizitat și celeul lui Dej și ne-a sărit în ochi, cu toate că era neagra, dar cel mai bine utilată. Și ghizii se aflau într-o poziție delicată, pentru că era clar că Dej era un privilegiat.

Mai apar și două figuri excentrice Petre Constantinescu-Iași profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău și prințul Roșu - Scarlat Callimachi, descendent din voievodul fanariot cu acest nume. 

Apoi mai sunt prezentate destinele voluntarilor la Brigăzile Internaționale din Spania și a comuniștilor români care au luptat în Rezistența Franceză.

VCe rămâne din istoria partidului comunist din România? O carte de istorie privind pe cei care au crezut în mitul comunist, care instaurat în România  a dus la moarte a sute de mii de oameni exterminați în pușcăriile comuniste și terminat în frig sărăcie și foame în vremea ultimului dictator, Nicolae Ceaușescu.