Monarhia Habsburgica (1848-1918). Volumul IV. Problema confesionala

 

Acesta este volumul al IV al acestei serii de scrieri istorice privind ultimul secol de existență a Imperiului Habsburgic. Acest imperiu central european era un imperiu multi-național ce cuprindea germani, unguri, cehi, români, slovaci, ruteni - ucraineni, polonezi, italieni, croați, sloveni, sârbi, bosnieci, dalmați. 

Volumul de față se ocupă de problemele confesionale ale acestui imperiu. Pentru că lumea catolică europeană avusese parte de mari frământări și cutremure în secolul XIX, Franța era sub consecințele Revoluției Franceze, Spania decăzuse, Italia nu era încă statul care se cuprindă toată peninsula, Imperiul Habsburgic era ultima mare putere europeană în care catolicismul era dominant. Astfel împărații habsburgici erau influenți la Roma și principal sprijin. Stăpânind atâtea nații și etnii Habsburgii aveau și probleme privind apartenența confesională. Suntem în secolul XIX al afirmării naționale și religia a jucat și ea un rol important. 

Cartea are patru capitole principale:

Biserica Romano Catolică în țările Austriei

Biserica Romano Catolică în țările coroanei ungare

Protestantismul în Imperiul Habsburgic

Ortodocși și uniți

Pe mine m-a interesat evident ultimul capitol unde se analizează religia românilor din Imperiu din Transilvania și Bucovina.

În Cisleitania cum se numea partea austriacă după Compromisul din 1867 care a produs Imperiul Austro - Ungaria  romano catolicii erau cei mai mulți numeric: germani, cehi, polonezi, italieni, croați din Dalmația și sloveni. Este interesant că Papa a sprijinit eforturile catolicilor slavi de a avea slujba în limba medio slavă, Biblia glagolitică. Eforturile au fost bloacte de germani. La fel au fost mari probleme cu cehii care erau siliți să fie sub influența unui episcopat german. Doar polonezii erau în avantaj în Galiția austriacă în defavoarea rutenilor. 

În Ungaria post 1867 sau Transleitania și religia a fost folosită ca instrument de maghiarizare, obsesia liderilor politici maghiari. Astfel au avut un succes relativ în zona șvăbească a Banatului sau ale Ungariei de est unde preoții erau maghiari în loc de preoți germani. Singurii care s-au opus maghiarizării prin religie au fost sârbii și românii. 

Ungaria avea și o problemă pentru că maghiarii din zona ocupată de turci au fost sub influența Contrareformei și au revenit la catolicism. În schimb în Transilvania la maghiari a înflorit protestantismul de rit calvin, sau s-a fondat ritul unitarian. De exemplu biserica din Rimetea, satul de sub colții Trascăului este unitariană. 

De asemenea sașii transilvănenii trecuseră la Reformă adoptând luteranismul. Acest lucru a avut și influențe asupra românilor care sub influența Reformei au trecut la limba română ca limbă de cult în locul slavonei pe care n-o mai înțelegea nimeni, exemplul fiind diaconul Coresi, al cărui Mecena era Hans Benkner, cel cu care a corespondat Neacșu din Câmpulung, prim document în românește la 1521. Mai erau și reformați prin Cehia și Galiția dar numeric neimportanți. 

În fine religia care m-a interesat era ortodoxia. Ortodocși erau în imperiu românii transilvăneni, românii din Bucovina, sârbii din Novisad și Dalmația și  rutenii din Galiția. În Galiția s-a produs Unirea bisericii ortodoxe cu Roma și apoi la 1700 și în Transilvania. Biserica Unită cu Roma sau greco-catolică a avut un rol extrem de important în trezirea sentimentului național la românii ardeleni. În secolul XIX românii ortodocși din Transilvania au ieșit de sub dominația episcopatului sârbesc și au format  Mitropolia de la Sibiu condusă de mitropolitul Andrei Șaguna, mare patriot care a colaborat pozitiv cu cel unit Alexandru Șterca Șuluțiu în interesul românilor. Pentru noi a fost importantă religia care a înființat școlile în limba română, iar în Bucovina a avut rolul important în formarea Universității din Cernăuți. 

Cartea se adresează celor interesați de istorie, istoria românilor și istoria popoarele din Europa Centrală.