Spectacolul foarte plăcut și bine
interpretat este clar inspirat după revoluția făcută în teatrul lui Caragiale
de către Lucian Pintilie cu D'ale carnavalului pus în scenă în
anii 60 și pe care l-am văzut când eram student.
Totul se petrece la toaleta
carnavalului, care mi-a amintit scena savuroasă cu Caragiu - Pampon care vrea
să intre la veceu și dinăuntru aude: Ocupat! și personajul este într-o situație
iminentă de defecare!
În De verde totul se
învârte în jurul confuziei create de damele care-l caută toate pe Don Nae, care
Nae? Nae Girimea, Nae Cațavencu? Mai sunt evocați și alți bărbați importanți,
Rică (Vemturiano) de către Zița, Fănică (prefectul) și Trahanache. Madame
Piscupesco însă aduce în actualitate politichia, soțul ei fiind candidat la
Cameră, care promite multe, dar după alegeri (a soțului). Ea deține, culmea și
scrisorica de amor a lui Zoe care-oi va fi înapoiată, evident după alegeri!
Și damele crează
confuzie pentru că toate au o decorațiune verde pe costumul de carnaval.
Spectacolul are ritm, Băiatul este
chelnerul tipic care urcă prețutrile când vrea mușchii lui, atât pentru bere,
cât și pentru jamaică. Damele sunt convingătoare și au obținut aplauzele bine
meritate la puținii spectatori, Păcat de spectacol!
Încă odată se demonstrează cât de genial este Caragiale și cum a identificat el spiritul românului dintotdeauna.
Spectacolul sugerează ceea ce nu se perinda de 32 de ani pe scena politică, aparenta de multipartidism, de democrație, dar în spate e aceeași mafie care doar trage sforile păpușilor pe care le vedem pe scena mimând preocupări serioase, dar ele doar trag de timpul nostru oferind un circ ieftin, in timp ce mafia prosperă și fura sub ochii noștri....
RăspundețiȘtergereBine punctat,cat adevar...
Ștergere