Steve Berry este un scriitor specializat în romane de spionaj. În romanele lui se inspiră la fel cu Dan Brown în enigme medievale aduse în actualitate în diverse situații.
Acest roman se referă la trecutul comunist
al Poloniei. De fapt ideea romanului se bazează pe controversata colaborare a
lui Lech Walesa cu securitatea poloneză. Acest fapt a apărut în vremea fraților
Kaczynski care îl detestă pe liderul Solidarițății. După mine, este extrem de
ciudat cum acest fapt nu a fost revelat de securitate, când el conducea
Solidaritatea care a declanșat doborârea comunismului și implicit pierderea
puterii ei. Romancierul prezintă viața grea și lipsurile din Polonia în anii
comunismului târziu și asta m-a făcut să zâmbesc. M-am întâlnit în anii 80 de
două ori cu turiști tineri polonezi și erau uluiți de lipsurile din România.
Deci dacă viața era dificilă prin Polonia, în România lui Ceaușescu viața era
un iad!
Romanul debutează în Bruges unde Cotton
Malone, eroul lui Berry și spion american în Billet Magellan, o agenție secretă
condusă de Stefanie Nelle este martor la furtul fiolei în care se găsea Sfântul
Sânge din Catedrala cu același nume. De fapt mai multe artefacte care
ar fi rămas după chinurile și crucificarea lui Cristos ar fi fost furate.
Miza este că un broker de informații ar fi
intrat în posesia unor documente care dovedeau că Czaikowski, președintele
Poloniei ar fi fost informatorul plătit al securității în timpul Legii Marțiale
din 1982. De fapt reiese că el fusese voluntar trimis de Solidaritatea ca agent
dublu ca să-i dea în gât pe informatorii adevărați. Și în acest sens exista un
protocol secret care se numea chiar cu numele cărții, Protocolul
Varșovia, care
exonera pe acești agenți dubli de colaborarea cu securitatea. Este și asta un
fel de justificare a importantului lider al Solidarității Lech Walesa.
Președintele Czaikowsk care se afla în pragului realegerii își dă seama că,
chiar cu acest protocol viitorului lui politic era terminat. Și din acest motiv
el era interesat ca acest lucru să nu se întâmple și documentele să fie
recuperate și distruse.
Brokerul invitase pe toți cei interesați
să liciteze aceste documente să vină împreună cu un artefact rămas de la
Cristos. Aceste artefacte împreună se numesc Arma Cristi și
ar da posesorului puteri nebănuite.
Cei care furaseră Sfântul Sânge erau chiar agenți ruși. Mai participau la licitație
și iranieni, francezi, englezi, ruși și americani. Dar care era miza acestor
documente. Cine punea mâna pe documente putea să-l șantajeze ca să refuze instalarea
sistemului anti-rachetă american în Polonia. Cei mai interesați erau de fapt
rușii și americanii. Din diferite motive acest sistem nu a fost instalat în
Polonia cum s-a întâmplat de exemplu în România. Romancierul fantazează că
polonezii ar fi fost împotriva amplasării acestui sistem defensiv că ar fi
devenit ținta rușilor. Se vehiculează această temere care exista în anii 80 cu
rachetele Pershing instalate în Germania. Polonia își dorește de fapt instalarea
acestui sistem. În roman este invers! Și președintele Poloniei nu vrea să le
instaleze. Și rușii vor să fie siguri și să-l șantajeze, iar americanii să-l
șantajeze pe polonezi ca să le instaleze. Pentru aceasta Malone este pus să
fure Lancea Sfânului Mauriciu care se
află în tezaurul național al Poloniei la Cracoviaîn castelul Wawel, vizitat de
mine, de asemenea. Acesta ar fi o lance alternativă la cea din posesia
Imperiului Austriei care se află la Hofburg în Schatzlammer la Viena și pe care
am văzut-o și eu. Ar fi lancea cu care fost înțepat Cristos de către Longinus
ca să vadă dacă a murit cel crucificat. Însă lancea de la Cracovia ar fi fost
pașaportul la licitație pentru americani. Ordinul este dat de președintele
Warner Fox care ascunde personalitatea lui Donald Trump, detestat și carcaterizat
de imbecil de autorul Steve Berry.
Malone fură din Castelul Wawel Lancea Sfântului
Mauriciu și intră în licitație. Rușii forțează și licitația se transformă în
carnagiu. Malone reușește să găsească documentele în Mina de sare de la
Wieliczka și le dă lui Czaikovski și treburile se rezolvă.
Aș mai face un comentariu. Între polonezi
și ruși este o ură veche. Polonia a fost un puternic regat în Evul Mediu și a
ajuns la un moment dat să domine Țaratul Rus care abia se forma la sfârșitul
secolului al XVI-la și începutul secolului al XVII-lea. Rușii și-au luat
revanșa împărțind Polonia la sfârșitul secolului al XVIII-lea împreună cu
Prusia și Austria. Cea mai mare halcă din Polonia a revenit Rusiei și au avut
loc două mari răscoale în secolul XIX. Polonia refăcută în 1918 a reușit să
respingă ofensiva bolșevică în războiul dintre Polonia și Rusia Sovietică din
1920, fiind ultima armată care a învins pe ruși în secolul XX în Europa.
Așa că rușii îi tratează cu mai multă deferență pe polonezi comparat cu noi
românii. Pe noi ne disprețuiesc, au invadat și jefuit în secolul XVIII și XIX
Principatele, iar la Cotul Donului Stalingrad a pricinuit cel mai mare dezastru
militar al României. Acum sunt extrem de deranjați de instalarea Sistemului
Defensiv de la Deveselu, când pe noi ne ignorau și nu mai pot acum și asta
arată o mare nervozitate pentru că ei tratează doar cu marile puteri europene:
Germania, Marea Britanie și Franța și cum am mai spus poate și cu Polonia.
Restul nu contează pentru ruși și de aceea este necesar un front comun al
Uniunii Europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu