Seducătorul domn Nae de Tatiana Niculescu

Doamna Tatiana Niculescu continuă seria de biografii a unor personaje foarte controversate ale epocii interbelice.

Una din cele mai fascinante figuri interbelice a fost eroul acestei biografii, Nae Ionescu prezentat în cartea Seducătorul domn Nae - Viața lui Nae Ionescu.

 

Nae Ionescu a fost unul din personajele centrale ale vieții politice dar și universitare interbelice românești.

 

Nae Ionescu este brăilean de loc. Bunicul lui Stroe Ivașcu era clăcaș - rumân cum se spune în Muntenia, de care Nae Ionescu era foarte mândru. Tatăl ajunge funcționar de poliție șe se însoară cu fata unor negustori/arendași Apostolu din Brăila.

Nae Ionescu mai are un frate, pe Alexandru Ionescu Ghibericon, cunoscut ca actor de teatru și film în anii 50. Ambii au avut o adolescență zburdalnică cu note mici la purtare în liceu. Nae Ionescu ajunge student la filosofie la Universitatea București.  Apoi primește o bursă în Germania, remarcat de Rădulescu Motru. Nae Ionescu a fost un student sărac suferind de foame cu venituri reduse. O cunoaște pe Elena Margareta într-un tren spre mare și începe o lungă poveste de dragoste.

Începe studiile la Gottingen cu Edmund Husserl, dar nu e mulțumit de el și se mută la Munchen unde finalizează în 1919 o teză de Logică Matematică. În 1916 este trimis într-un lagăr de prizonieri în Germania din cauză că România intrase în război împotriva Puterilor Centrale. În lagăr îl cunoaște pe un călugăr belian Pere Jermome care îl influențează pe linia filosofiei creștine. De fapt Nae Ionescu are un concept filosofic bazat pe filosofia germană a poporului. Nu creează un concept filosofic propriu pentru că nu este încurajat de monseniorul Vladimir Ghika care îl consiliază să pună pe foc ceea ce scrisese despre filosofie.

 

Întors în România cu soția care-i născuse trei copii, ultimul moare repede, devine profesor la faimosul liceu militar de la Mânăstirea Dealul.

Concomitent ajunge profesor la Universitatea București. Profesorul Nae Ionescu începe să-și fascineze studenții cu prelegrile sale. Calitatea prezentării, telentul oratoric fac ca lecțiile sale să umple amfiteatrele de curs. Dacă nu a lăsat o operă filosofică are urmașți în marii intelectuali și filosofi români care devin celebri în epoca postbelică.

Mircea Eliade devine unul din cei mai apreciați filosofi ai istoriei religiilor, Emil Cioran unul din cei mai importanți filosofi contemporani ai Franței.

Mircea Vulcănescu și Constantin Noica devin autorii unor concepte filosofice originale exploatând filonul autohtonismului românesc.

De asemenea, alt strălucit student și emul al său este brăileanul Mihail Sebastian (Iosf Hechter) pe care-l copotează în redacția ziarul cu vederi de dreapta Cuvântul.  Cu Mihail Sebastian are o relație ciudată. Invitat de Sebastian să scrie o prefață la romanul său De două mii de ani, scrie un manifest puternic antisemit.

De fapt concepțiile sale filosofice și politice alunecă de la teoria statului popular țărănesc, care-l apropie de Maniu și Mihalache, devenind și deputat de două ori din partea PNȚ spre o filosofie adreptei extreme.

Apoi Nae Ionescu se apropie de nouă mișcare extremistă fondată de Corneliu Zelea Codreanu, devenind un ideolog al acesteia.

Nae Ionescu are și relații apropiate și complicate cu regele Carol al II-lea care vrea prin Nae Ionescu să controleze această mișcare și să o folosească în scopurile sale de a impune dicatură regală. Evident că aceste scopuri intră în conflict cu ale Mișcării Leginoare ale lui Codreanu. 

Nae Ionescu este arestat și internat împreună cu lideri ai legionarilor, inclusiv cu Mircea Eliade, devenit legionar. De fapt toate relațiile acestor intelectuali erau complicate. Evreul Sebastian era apropiat de idelogul legionar Nae Ionescu și de legionarul Eliade cu care era prieten.

 

Pe de altă parte Nae Ionescu devine un om bogat profitând de relațiile sale cu bancherul Aristide Blank. și cu industriașul Nicolae Malaxa, construindu-și o vilă la Băneasa, proiectată de arhitecul G. M Cantacuzino.

Intră în high life-ul bucureștean, este un afemeiat, își înșeală din greu nevasta.

Relațiile lui celebre sunt cu Maruca Cantacuzino, care va deveni soția lui Enescu. Apoi are o relație cu pianista Cella Delavrancea. 

Moare de infract în 1940. 

 

Dacă ar fi supraviețuit războiului ar fi murit probabil în pușcărie unde ar fi împărțit priciul cu studenții săi preferați, Mircea Vulcănescu, mort în pușcărie sau cu Constantin Noica.