Pe marginea prăpastie - Raportul generalului Antonescu

Ziarul Adevărul a publicat în două volume "Pe Marginea Prăpastiei" raportul generalului Antonescu, elaborat de Președinția Consiliului de Miniștri al României privind rebeliunea legionară.

Este un document interesant asupra uneia din cele mai nefericite perioade ale istoriei moderne a României.

În 6 septembrie 1940 generalul Antonescu preia postul de PrimMInistru al României și totodată și titlul de Conducător al Statului. El îl obligă pe regele Carol al II-lea să abdice, în locul lui devenind rege Mihai, fiul său, cu un rol decorativ până la lovitura de stat din 23 august 1944.

Generalul Antonescu denumește acțiunea sa tot o lovitură de stat.

El asociază guvernării sale pe legionarii conduși de Horia Sima. Considerentul a fost că aceștia nu mai participaseră la guvernare și că au fost supuși repreiunii de către dictatura regală. Acestă acțiunea necugetată a lui Antonescu  a fost făcută în pofida faptului că legionarii, alături de comuniști aveau un trecut plin de crime împotriva reprezentanților legitimi ai României, primii miniștri Duca și Armand Călinescu fuseseră uciși de comandouri legionare. 

Noul stat se numea Statul Național Legionar. Dar legionarii n-au stat pe gânduri și au continuat șirul crimelor politice. Astfel au fost uciși la Jilava demnitari ai statului arestați pentru represiunea împotriva legionarilor, generalul Gavrilă Marinescu, prefectul Bucureștiului, Moruzoff, șeful Siguranței Statului, generalul Argeșeanu, fost prim ministru.

Sunt uciși și profesorul Iorga și economistul Virgil Madgearu, aceasta în lipsa generalului Antonescu plecat la consultări cu Hitler în Germania, 

Cartea, cum am spus are două volume: Generalul Antonescu și Statul Legionar și Generalul Antonescu și Rebeliunea legionară. 

Generalul Antonescu preia puterea în cel mai nefericit moment al istoriei Româniaie. Țara fusese sfârtecată de ultimatumul sovietic, piezând Basarabia și Bucovina de Nord, Cadrilaterul la Bulgaria și Nordul Transilvaniai prin Diktatul de la Viena.

Asocierea cu legionarii a fost catastrofală, ei ținându-se de crime și răzbunări care culminează cu Rebeliunea legionară din 21-24 ianuarie 1941.

Reiese că cei mai activi în represalii au fost comandourile legionare muncitorești conduse de Dumitru Groza, care aveau aceeași esență teroristă ca a comuniștilor.

Legionarii comit crime înpotriva evreilor și a proprietăților acestora, atacă armata și dau foc militarilor și se baricadează în câteva zone ale capitalei. Horia Sima se ascunde ca de obicei și declară predare legionarilor.

Acest raport este redactat în stilul pompos al birocrației epocii. Sunt multe anexe privind acțiuni ale legionarilor și riposta autorităților. 

Unii pot să spune că este un document revizionist care încearcă să- l absolve pe Antonescu de marile erori politice comise. 

După mine Antonescu s-a angrenat în războiul antisovietc, eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, dar continuând acțiunile militare pe teritoriul sovietic cu mari pierderi la ocuparea Odesei și culminând cu cel mai mare dezastru militar românesc de la Cotul Donului. 

În schimb Regele Mihai, îl arestează âîn 1944 pe Antonescu schimbă tabăra și eliberează Nordul Transilvaniei de ocupația  hortistă, acest teritoriu rămânând și azi în componența României. 

Istoria i-a dat dreptate Regelui Mihai. Iată că din păcate Bsarabia, eliberată de Antonescu  se zbate și azi în căutarea identității românești.