Jurnal de echinox de primăvară în plină iarnă

Pe unde intru eu în campusul Politehnicii

Facebook îşi aminteşte de postările mele de acum un an şi îmi publică nişte poze de anul trecut din aceeaşi perioadă şi vedeam cu pomii erau înfloriţii. 

Azi când am trecut de echinoxul de primăvară parcă am fi în vremea Crăciunului cu zăpezi din copilărie. 

Astăzi îmi dau seama că atunci când plec cu trenul din gara Piteşti trec prin mai multe Românii. Şi apropo de CFR, automotoarele care pleacă din noua gară arătau ca trenurile pe distanţă scurtă din Germania, dar au trecut deja 20 de ani şi nu mai arată chiar aşa de bine.

Gara din Piteşti construită peste vechea gară este ultramodernă, este făcută după un proiect de gară de TGV din Franţa. Am văzut o astfel de gară la Aix en Provence. Trenurile trec pe sub gară unde se află calea ferată. Păcat că gara veche nu s-a prezervat, poate era bine să fie integrată în proiectul modern.  

Cea nouă o fi modernă, dar cu mici defecte, de exemplu poţi urca în gară cu scară rulantă la casele de bilete, dar trebuie să cobori pe jos pe scară la peron, şi să urci la fel de pe peron. Există doar un lift, care nu poate acoperi necesităţile dacă ar fi mai aglomerat când ai bagaje.

Trec apoi spre Bucureşti prin nişte localităţi cu periferii uitate de lume chiar lângă cale ferată. Vezi nişte bordeie amărâte la ieşirea din Goleşti sau prin satul de ţigani de la Pătroaia, care probabil că alimentează cu cerşetorii care murdăresc tot centrul Piteştiului.  

Ajung la Gara de Nord cu aerul ei vetust de acum 100 de ani şi iau tramvaiul de pe podul de la Basarab. Liftul şi scara rulantă iar nu merg. S-a făcut gălăgie în presă, sper că şi aportul meu a contat, acum  cică nu ar fi recepţionat!

Pe madam Firea o doare în continuare în bască de vârstnicii care trebuie să urce scările.

Tramvaiul mă lasă în altă lume. Am ajuns la mall-ul AFI Center.

Un fost coleg de şcoală stabilit în SUA spune că asemenea mall nu prea a văzut acolo. Şi eu pot depune mărturie, nici eu n-am văzut un astfel de loc în SUA.

Magazinele elegante din mall îmi amintesc de Viena, mai ales că a apărut Peek & Cloppenburg, evocat de Cărtărescu în Jurnalul său ca standard de calitate. Sau de ce nu de Londra, de Paris sau alte mari metropole.

Mă fâţâi şi eu prin magazine, urmărind soldurile. Am găsit preţuri foarte bune la H&M, sau la Zara. Dacă urmăreşti soldurile după Anul Nou, prin februarie poţi avea surprize plăcute.

Trec pe la Cărtureşti să văd noutăţile, dar traducerile din engleză, la romane thriller le-am citit deja! Tot aştept Istoria Creştinismului Românesc, dar văd că încă nu s-a reeditat!

La final mă opresc la Starbucks. M-am învăţat din America la cafeaua Starbucks care este foarte bună. Amicul Dan Ilaş cu care m-am întâlnit la o conferinţă în California m-a învăţat să cer filtru tall. Acolo era 1.60$ acum 10 ani. Azi la noi este 7 lei, un pic mai mult. În Europa, la Viena era cam 2 Euro. Deci la noi este ieftină. Cer cafeaua cu lapte cald, pentru că la noi nu mai pun la dispoziţie de o vreme cana cu lapte. 

Ajung apoi la Politehnică, aici mare lucru nu s-a mai întâmplat de la începutul anilor 70,  când din anul 3 am început să învăţam aici. Poate doar frumoasa Bibliotecă, unde există săli confortabile unde se fac susţinerile tezelor de doctorat.

 Îmi ţin cursul de la 1 la 3 mai până îmi văd studenţii cum cască. Este ora prânzului şi a siestei de după amiază. Apoi  pornesc pe jos spre gară. A început să fulguiască şi este zăpadă îngheţată pe jos.  

Trec printr-una din zonele cele mai dinamice ale oraşului Bucureşti. În Jurul campusului sunt mai multe blocuri noi de locuinţe. 

Se construiesc cel puţin vreo 5-6 clădiri înalte de birouri. Un ansamblu este exact vis-avis de APACA, lângă campusul Politehnicii. Altul este chiar pe malul Dâmboviţei, pe fostul amplasament al Fabricii de Pâine. În clădirile rămase de la Bere Griviţa, fosta Bere Luther se va construi un mall. Exact cum mă gândeam şi eu şi am postat asta pe Facebook.

Mă opresc la Carrefour Orhideea. Altă zonă modernă şi la fel ca prin Occident. De aici mai cumpăr pateu de fois gras. Este la preţuri rezonabile, dacă vrei chiar fois gras, adică chiar ficat de gâscă bagi mâna adânc în buzunar. Mai găsesc şi ceva brânză franţuzească, când nu găsesc sorturile astea la Lidl în Piteşti. 

Continui şi ajung la Kaufland. De aici mai iau o bere pe drum. Am un fel de pungă izotermă pe care Adriana mi-a găsit-o la Jumbo, unde îmi ţin o sticlă de apă minerală. Aşa că îmi pot ascunde sticla de bere de 0,75 l, cum fac americanii care-şi pun băutura în pungă opacă aşa că nu pot fi acuzaţi că beau în public...hahaha! Am văzut de curând cea mai simpatică reclamă la berea daneză Carlsberg a actorului meu  danez preferat, Mads Mikkelsen, care exersează cu această bere salutul danez.

În tren iniţial mă dezbrac, dar la Titu îmi pun haina pe mine. Ce paradox! Săptămâna trecută era cald şi frumos şi caloriferele mergeau ca în baie, acum când este frig şi viscol caloriferele au îngheţat şi ele!

La Piteşti fulguieşte slab faţă de ninsoarea care începuse la Bucureşti. Să vedem dacă închiderea şcolilor în Bucureşti are suport!

Am ajuns acasă şi plec repede la concert. 

P.S.
Luat de focul creaţiei am uitat să marchez lucrurile interesante citite în Dilema veche, lectura mea de naveta de joi.

Dosarul este dedicat Onoarei. Aflu că onoarea e un neologism de secol XIX, de origine latină, care a înlocuit mai vechiul slavic cinste. Vorba din bătrâni era "cinstite feţe" este înlocuită de caragialescul "onorabili cetăţeni".

Andrei Manolescu evocă excelentele condiţii de cazare din Austria la schi. Eu am avut ocazia să mă conving de aceste condiţii de cazare vara şi opinia este similară. La fel de mulţumit sunt eu cu condiţiile din Grecia. Chiar dacă la cazare probabil este mai modest la greci, în schimb la tavernă eşti tratat ca o rudă sau un invitat special. Asta la experienţa mea de la Sakis din Skala Potamia, în Tassos.

O ultimă remarcă, criticul teatral Oana Stoica se ocupă într-o cronică de teatrul LGBT experimentat de indivizi care au această orientare. S-a ajuns şi la teatru să experimentezi problemele astea de gen cu unii care îşi declară deschis deosebirea de gen. Mă interesează teatrul de studio, dar exhibiţionismul ăsta LGBT mă face să devin anacronic şi obtuz. Cum excedată o artistă declara că nu mai poţi să te afirmi dacă nu eşti homosexual! 
Nu am nimic cu cei care nu sunt heterosexuali, dar expunerea asta publică mă duce cu gândul la musulmani care vor să-ţi expună insistent  opţiunea lor religioasă, mai ales prin îmbrăcămintea femeilor. 
Iar despre teatru sunt reacţionar, rămân la Caragiale şi de ce nu la Ionesco!