Nothing to lose de Lee Child

Acesta este romanul nr.12 din seria Jack Reacher de Lee Child.

Jack Reacher este în peregrinare prin SUA. A plecat de extremul nord est al Statelor Unite spre extremul sud vest al coastei Pacificului la San Diego.

Şi iatăl ajuns la margine de est a statului Colorado, adus cu autostopul în oraşul Hope (Speranţa). 

Curiozitatea lui Reacher este să viziteze şi oraşul învecinat la vest numit Despair (Disperarea), probabil datorită numelui.

Aici are o surpriză urâtă, este arestat şi acuzat de vagabondaj şi expulzat. 

Oraşul pare închis din cauza faptului că el este anexa unei imense intreprinderi de reciclarea metalelor. Sun aduse resturi metalice, maşini vechi şi tranformateîn lingouri.

Revenit în Hope se împriteneşte cu tânăra politistă Vaughn.

Cu ajutorul ei începe să inspecteze uzina, trimite la spital pe cei doi poliţişti din Dispair  şi pe cei 6 adjuncţi civili.

Până la urmă face un tur al uzinei condus de Thurman, comerciant şi pastorul unui cult al purificării şi extazului creştin.

Locuitorii din Dispair sunt sclavii care muncesc la această uzină, iar Thurman este şi îndrumătorul lor spiritual la biserică.

Reacher este intrigat  că pe şoseaua orientată spre vest de Dispair  se află un postr de poliţie militară, MP.

Reacher descoperă că de fapt uzine reciclează blindatele distruse în războiul din Irak.

Această reciclare se face într-o curte interioară separată printr-un zid metalic care are pe vârf un cilindru care l-ar face de netrecut. 

Şi aici începe o afacere care îmi atinge profesia. Blindajele tancurilor, ca şi proiectilele cele mai eficace se fac din uraniu sărăcit! Sau după denumirea engleză Depleted Uranium. Acesta poate proveni din prelucrarea dioxidului de uraniu îmbogăţit folosit în reactoarele nucleare care urmăresc separare plutoniului. O altă sursă posibilă poate fi şi procesul de îmbogăţire în izotopul U235, uraniul sărăcit fiind doar cel care mai conţine doar U238. Autorul Lee Child ne spune că acest uraniu sărăcit reciclat din armamentul american ar putea fi folosit pentru o bombă murdară. Aici cred că se înşeală.

Am văzut în Olanda un depozit pentru uraniu sărăcit, pe perimetrul unde se află depozitul de deşeuri radioactive, s-ar putea ca acela să aibă urme de izotopi radioactivi, provenind de la reprocesarea plutoniului pentru combustibilul MOX.

Cel care este folosit pentru blindaje nu poate conţine decât U238, nu şi alţi izotopi radioactivi. Pentru că dacă ar fi aşa ar pune în pericol viaţa militarilor, a tanchiştilor. El este slab activ şi nu este periculos pentru militari. 

De proiectilul de uraniu sărăcit am auzit când făceam stagiul militar că l-ar folosi americanii împotriva tancurilor, este întrebuinţat pentru că are densitate mare, găureşte blindaje şi prin reacţie exotermică.

Thurman care este îndoctrinat şi fanatic vrea să provoace un atentat în America care să declanşeze un război împotriva musulmanilor şi distrugerea lor pentru victoria Israelului dumnezeiesc.

Reacher descoperă acest atentat. Pe o ploaie diluviană  are o întâlnire finală între Reacher şi Thurman cu doi acoliţi în curtea interioară. Aceştia o capturaseră şi pe poliţist Vaughn. Reacher îi neutralizează pe acoliţi. Rămâne doar Thurman cu cei doi ameţiţi de bătaie împreună cu un enorm camion Peterbilt, cu un trailer conţinând un container sudat în care Reacher presupune că s-ar afla uraniul sărăcit împreună cu  TNT, bombă  care ar urma să provoace haosul în America. Reacher blochează poarta curţii interioare, el reuşeşte împreună cu Vaughn să treacă peste gard.

Thurman şi oamenii lui rămân blocaţi în curtea interioară. Reacher şi Vaughn se retrag spre Hope şi Reacher verifică nişte numere de telefon celular, aparţinând lui Thurman, cei doi acoliţi iar ultimul care declanşează o enormă explozie a containerului.

Misiune îndeplinită, răii sunt  pedepsiţi!

Nu mai contează că locuitorii din Dispair rămân fără loc de muncă!

Observ că Reacher în acest roman nu mai omoară pe niciun rău direct cu mâinile lui sau cu vreo armă. doar cu telefonul celular.