Istorie recentă - insomnii ideologice

Am citit aseară o foarte interesantă biografie, cea a lui Valter Roman. Valter Roman a fost tatăl lui Petre Roman, singurul descendent de important grangur comunist care a avut un important rol politic în perioada post-comunistă. 

Nu-l pun la socoteală pe Ion Iliescu care era el însuşi un mare grangur comunist, cel puţin cam cu 20 de ani înainte de prăbuşirea comunismului. Biografia romanţată a lui Valter Roman, apud autorul Vladimir Tismăneanu, mi-a trezit o anumită melancolie.

Ştim extrem de puţin despre marii mahări comunişti! Mai puţin decât despre Ştefan cel Mare! 

De exemplu dictatorul sângeros al primilor 20 ani de comunism, Gheorghe Gheorghiu Dej este aproape necunoscut. Am citit imediat după 90 că se chestiona etnicitatea lui, tipic românesc, cu capra vecinului, sau ca la bridge, doar partenerul este de vină, în acest caz era dictatorul comunist. 

Parcă noi românii am fi trăit în altă parte când cizma rusească acompaniată de obiala autohtonă au comis represiuni şi distrugerea a ceea ce a fost mai bun în fibra românească.  Din păcate cozile de topor nu au lipsit. Au fost suficient de mulţi români ticăloşi, cum au fost în toate ţările comunizate, care au comis crime care ne în care ne înfioară azi împotriva propriilor semeni.

Spre cinstea noastră au fost câţiva românii revoltaţi, dar au fost urmăriţi şi omorâţi prin munţii în toţi anii 50. Am copilărit la poalele nordice ale Făgăraşilor, doar amintiri vagi despre lucruri rele, sau curajoase?! despre partizani nu prea am avut, ceva foarte nedesluşit, pe care, mai târziu, ca ascultător permanent de Europa Liberă le-am auzit. Dar nici Europa Liberă nu prea avea informaţii. Acestea s-au revelat de abia după 1990!

Revenind la Valter Roman, Vladimir Tismăneanu construieşte această biografie şi dintr-o nedisimulată invidie şi cu ceva otravă în tastatură.

http://www.contributors.ro/cultura/insomnii-dialectice-die-partei-hat-immer-recht/

Şi el ar fi putut fi ceva mahăr post comunist dacă nu se orienta să plece din  România la începutul anilor '80.

Ba chiar vanitatea lui Tismăneanu i-a depistat-o Băsescu, care l-a gâdilat cu postul de la ICCMMER. 

Ce îmi insultă inteligenţa în  biografia lui Valter Roman este faptul că nu pot înţelege cum acest internaţionalist a putut accepta ca România să se transforme într-o imensă închisoare, el fiind unul dintre cei care se plimbau nonşalant prin Europa interbelică, fără vreo oprelişte, ba se implicase şi în Războiul Civil din Spania?

A acceptat, cum acceptat şi Ana Pauker şi cum au acceptat majoritatea acestor militanţi comunişti pentru viaţa de huzur pe care au dus-o, în timp minciuna ideologică a celei mai bune şi drepte societăţi se adeverea doar pentru ei, restul mulţimii ducând-o în privaţiuni, dacă nu exterminaţi în sinistre lagăre de exterminare!  Şi în momentul în care originea etnică a unora a devenit o povară, internaţionaliştii au rezolvat-o prin emigrare, restul rămas în România urmând să se bucure în continuare de binefacerile societăţii prezise de Marx şi acoliţii!

Aceeaşi melancolie m-a cuprins şi când am  citit articolul final din ciclul lui Gabriel Andreescu:

http://www.observatorcultural.ro/Cum-se-face-o-porcarie-(V)*articleID_30695-articles_details.html

Am constatat într-un fel fără să fiu surprins că opiniile mele sunt asemănătoare.

Azi, tinerii care nu au trăit în comunism nu pot înţelege cum nu ne-am revoltat împotriva comunismului cu arma în mână. Evident sunt omişi cei care au făcut-o prin munţi, izolat şi demult.

Am înţeles că la fel tinerii israelieni nu puteau înţelege cum părinţii şi rudele lor au fost exterminaţi de către nazişti. Evident, aceşti tineri formează astăzi una dintre cele mai formidabile armate din lume, care ţine la respect pe toţi vecinii arabi.

Da, este un adevăr trist, românii nu s-au răsculat ca ungurii în '56, nu au fost ca cehii în Primăvara de la Praga din 1968, sau ca polonezii cu Solidarnosc! 

Au fost în ultimele decenii ale lui Ceauşescu doar greva din 77 a minerilor din Valea Jiului, sau revolta de la Braşov din 1987. Puţin şi izolat.

Pentru că în interiorul partidului comunist român nu sa-u petrecut germenii revizionismului, mai comod era să nu contrazici pe dictator. Cele câteva împotriviri au fost drastic taxate atât de Dej cât şi de Ceauşescu.

Singurii care au avut gesturi de sfidare a regimului au fost scriitorii. De la ei am aşteptat semanle cu sufletul la gură, dar luările de poziţie au fost izolate. Şi azi rămâi uimit cum a avut curajul arătat Paul Goma, sau Doamna Doinea Cornea!

Ei bine, nu au fost doar ei au mai fost şi alţii, puţini, dar au fost. De aceea te umpli de tristeţe când azi constaţi că unii dintre ei nu erau ceea ce credeam, ci nişte sceleraţi, cel puţin aşa se încearcă acreditarea acestei idei!!????

Şi culmea că în acest exerciţiu de intoxicare au căzut şi oameni foarte curajoşi pe vremuri. 

Oameni pe care îi admiram precum poetul Ştefan Augustin Doinaş apar ca nişte nemernici.

Am înţeles şi sunt suporterul revoltei lui Gabriel Andreescu, care a scormonit arhivele ca să afle că adevărul era altul, că totul este rodul intoxicării din dosarele securităţii şi a unor instrumente ale acestei sinistre instituţii şi extrem de disponibile azi.

Aşa că Gabriel Andreescu îl expune pe Radu Ioanid, de la Muzeul Holocaustului de la Washington. Alături de numele lui I. Ludo, batjocoritorul istoriei interbelice al românilor şi extrem de dur caracterizat de Şef Rabinul Şafran,

http://ro.wikipedia.org/wiki/I._Ludo

Radu Ioanid are un rol important în otrăvirea realităţilor triste ale vremurilor comuniste. 

Pentru Radu Ioanid românii sunt răii care au Holocaustul autohton aplicat evreilor. 

În schimb când este vorba despre comuniştii din etnie, nu există, toţi erau sionişti!

Iar Radu Ioanid a  dus o consecventă acţiune de murdărire a memoriei unora dintre puţinii disidenţi români. 

"Curat murdar", cum spune Nenea Iancu!

Este necesară lămurirea corectă şi fără interese ascunse a trecutului nostru comunist, trebuie cunoscuţi şi dictatorii comunişti şi clicile care i-au acompaniat.

Este necesar să ştim cine au fost aceştia şi este o acţiune de igienizare morală ceea ce face şi Adevărul, care şi-a propus să aducă la lumină biografiile acestor profeţi falşi ai comunismului românesc!