Aventuri extreme - Pescăreală la Suhaia

Prietenul Radu D. mi-a recomandat să merg la pescuit la Suhaia. Toate informaţiile lui au fost exacte.

Balta Suhaia

De fapt nu este balta Suhaia, este canalul dintre balta Suhaia şi Dunăre, numit gârla lui Iancu. Am studiat zona cu Google map şi pe internet şi am avut o imagine a viitorului loc de pescuit.

Am discutat cu Ilie Pătrulescu, proaspăt pensionar  să testăm zona. Ne-am disputat perioada şi până la urmă el a convenit să mergem patru zile, am plecat sâmbătă 16 august şi am petrecut patru zile până marţi 19 august.

Ilie m-a avertizat că duminică o să plouă.

Adriana, arbitrul ieşirilor mele la pescuit a agreat aventura mea ihtiologică cu rezervele ei de principiu. 

Aşa că am făcut cumpărăturile de pescuit sâmbătă dimineaţa. am luat şi boiles care mi se terminaseră. Omul de la magazinul de articole de pescuit a confirmat că se prinde peşte după câte ştie el.

Pe la 2 d.a. după ce am mai făcut nişte suplimentări de materiale de pus pe grătar am pornit spre Suhaia.

Am luat prin Costeşti, Buzoieşti, Tătărăşti - Teleorman, Alexandria, Piatra,satul Suhaia. Am mers prin zonă de câmpie mănoasă, cu observaţii de la vocea feminină de la GPS că nu suntem pe drumul bun.

Ajungem în Suhaia şi observăm că este semnalizat hotelul plutitor al Interagro. Toată zona este proprietatea lui Ion Niculaie, magnatul şi patronul echipei Astra Giurgiu. Nu se ştie ce-l aşteaptă, că-i pe ţeava DNA!

Drumul pe care am luat-o spre Dunăre este betonat, a fost al pescăriei de la Suhaia. Suhaia era o baltă care se întindea de la Zimnicea până la Turnu Măgurele. Dej şi Ceauşescu au comis o crimă ecologică şi au îndiguit să redea agriculturii zona. Din balta Suhaia a mai rămas un lac şi o zonă plină de stufăriş, care nu acceptă agricultura. Am mers pe drumul betonat coborând de pe dealul care mărginea revărsarea Dunării şi am ajuns la un gard care mărginea proprietatea aferentă bălţii Suhaia. Am avut noroc pentru că era paznicul şef la proprietăţii, Adrian, şoferul unui truck Toyota. Tipul a fost extrem de amabil, a vorbit cu tipul care încasa taxa de pescuit. Taxa este de 30 de lei pe zi lumină. Adrian ne-a lăsat să intrăm prin proprietate spre baltă şi spre locul de pescuit.

Gârla lui Iancu dimineaţa

Cum spunea Ilie, proprietatea era un fel de hacienda. Inclusiv proprietarul are maniere de sud-american. Sub buza dealului era construită o vilă hotel înconjurată de gazon cu pomi plantaţi de un arhitect peisagist cu o plantaţie de meri pe spalier.

Drumul era bun de pietriş, pe lângă malul lacului. Am trecut de lac şi am luat-o pe lângă gârla lui Iancu. Ştiam că la capăt se putea trece pe malul drept unde ne sfătuise Radu. Gârla se termina cu o staţie de pompare pentru irigaţii. De la barajul stăvilar canalul se continua  spre Dunăre. Pe canal se afla celebrul hotel plutitor. O cameră dublă costa doar 222 de lei! Prea mult! Poate pentru vânători sau pescarii de lux nu ar fi o problemă.

Pentru că zona Suhaia este o rezervaţie biologică, zonă de vânătoare. Am văzut un fazan splendid, dimineaţa se auzeau pitpalacii - prepeliţele.

Am luat pe partea dreaptă a gârlei, unde drumul era cu şleauri şi care pe ploaie erau impracticabil! Am ajuns la locul recomandat de Radu la buştean. Se vedea un par înfipt în apă mai aproape de malul stâng pe unde venisem.

La buştean locul de pescuit văzut de pe malul celălat

Locul era dificil până la mal era un abrupt de doi metri plin de clisă imposibil să te speli, iar în apă plin de trestii. Ne-am instalat corturile aduse de Ilie, unul mai mare  şi o garsonieră pentru mine, ca să nu-mi audă sforăiturile. 

Corturile

Am pus o undiţă în apă şi am luat seara un caras. Cam puţin! Vecinul de pe malul de vis-a-vis ne-a avertizat pentru ţânţari. Era ca în Deltă. Noroc că aveam Autan. Ca să se răzbune îţi intrau în gură. Ilie a făcut focul cu gunoaiele combustibile lăsate de predecesori. S-a făcut ceva fum  care au ţinut departe ţânţarii, dar tot ne-am retras la cort. 

Ilie la focul anti-ţânţari

Am avut cel mai bun somn din vara asta, după zilele înăbuşitoare din Piteşti. 

Garsoniera mea

Dimineaţa ne-a trezit devreme, şi ne-am schimbat locurile de pescuit. Eu am luat locul din mijloc şi stânga, iar Ilie s-a aşezat în dreapta.

Gârla lui Iancu

Vis-a-vis pescarul din faţa mea prindea undiţă ciortani unul după altul. Eu am ratat la undiţă un ciortan de o juma de kil şi am început să agăţ. M-am băgat în apă să eliberez firul  şi am dat de un fund plin de fire de agăţături. Am început să prin caraşi,am luat şi vreo doi ciortănei. M-am săturat de undiţe care se agăţau frecvent şi am pus o lansetă în partea stângă a istmului. 

Undiţele

Era frumos peştii trăgeau. Nu am observat lanseta şi văd că bambina era lipită de băţ. Mă uit, încerc să recuperez dar firul intrase în trestii şi rup. Mă enervez şi schimb montura cu una nouă. Eram fixat tot pe undiţe şi constat din vârful ochiului că lanseta este smulsă de pe stativ şi aterizează în apă. 

lanseta de crap trofeu

Disperat mă bag în apă şi înot să o recuperez. Eram cu ochelarii pe nas şi cu pălărie de paie pe cap, dar reuşesc să ajung la lansetă spre malul stâng. Trag de ea şi o aduc la mal şi i-o dau lui Ilie. Urc pe mal şi ghidonez peştele. Zona este dificilă pentru că este plină de păpuriş. Îi las din nou lanseta lui Ilie şi mă bag cu minciogul în trestii şi-l capturez! Era un crap frumos, sălbatic de 1,8 kg, între cei mai mari care se prind în zonă. Ilie mi-a mărturisit după că ar fi vrut să filmeze scena, dar i-a fost frică să nu mă înec! După cum vedeţi este crapul sălbatic de Dunăre, longilin şi violent! 

Crapul trofeu

Am mai luat încă unul dar nu aşa voinic, dar tot violent şi am repetat procedura cu lanseta la Ilie şi eu am intrat în apă cu minciogul să-l scot din trestii. Apa era foarte adâncă unde pescuiam, cred că între 5 şi 9 metri!

Alt ciortan

Trecuse bine de prânz şi Ilie se decide să pornească grătarul. El făcea focul iar eu pescuiam! Vine şi momentul cărbunilor şi Ilie pune fripturile, apoi cârnaţii şi ultimii sunt mititeii. A fost un festin cu tot felul de bunătăţi la grătar. Exact după ce am terminat de mâncat şi am mai dat la peşte a început ploaia anunţată.

Încă unul

A început o răpăială carde ne trimis direct în maşină. Nu a ţinut prea mult şi ne-am întors la pescuit . Nu am fost atent şi am căzut cu scaun cu tot pe povârnişul din faţă unde era juvelnicul. Erau momente tragi comice, Ilie mi-a întins coada de la minciog ca să mă aducă sus, m-am tăiat zdravăn pe palmă, de la trestii nici nu mai ştiu. Clisa era atât de lunecoasă că Ilie credea că o să rămân acolo! Alt moment comic şi jenant pentru mine!

Începe faza a doua de ploaie, una d'aia mocănească. Ne aşezăm în maşină şi Ilie se pune serios pe Traminerul rose şi limba începe să-i devină nesigură. Dar iată că prin ploaie vine un tânăr, Toni din Roşiori, cum vom afla la sfârşit, vecinul de lângă noi, mai sus pe canal. Tipul este disperat, este cu Loganul, dar bateria lui este moartă şi vrea ca Ilie să-i dea bateria şi să o pună pe maşină ca să pornească cu ea. Ilie acceptă finalmente, dar faza nu funcţionează. Ne întoarcem în maşină, dar după un tip tipul revine şi mai disperat, vrea neapărat să se reîntoarcă. Aşa că îi propune lui Ilie să meargă cu bateria pe maşina lui până la o zonă unde este pantă şi maşina lui poate porni fără baterie, chiar la digul de pompare. Chiar dacă propunerea pare cam aiurea, după ezitări, Ilie acceptă şi propunerea asta. Atenţie, drumul este aproape impracticabil şi totuşi Toni riscă. Dau să plece, dar eu îi opresc şi-i dau lui Ilie smartfonul să mă ţină la curent.  Aştept, ploaia s-a oprit şi după vreo 20 de minute Toni se întoarce cu maşina lui şi cu bateria lui Ilie la el. Se reîntorc şi-l vedem apoi cum trece pe partea stângă şi ne salută. Îi spun lui Ilie că a făcut o faptă bună pe care tânărul o va ţine minte!

Pentru că cortul garsonieră s-a umplut de apă, mă mut în apartamentul lui Ilie. Cum toate sunt ude, întorc salteaua, pun tot ce am pe mine. Noaptea se usucă toate din cauza căldurii şi nu rămân repercusiuni de sănătate. Îl dăruiesc pe Ilie cu sforăituri,că mă trezeşte dimineaţa.  Adevărul că ne-au mai trezit şi pescarii care soseau luni dimineaţa după 12 noaptea.

Selfie cu Ilie în fundal

Ilie

Dimineaţa de luni este frumoasă, se face cald şi ne punem pe pescuit. Gârla este plină pe ambele maluri. Vis-a-vis sunt alţi pescari dar nu prea prind. Eu am renunţat la undiţe, ambele plute rămăseseră în apă. Aşa că mă  exclusiv orientez la lansete. Îmi pun două boabe de porumb. Dacă duminică nu am avut probleme, luni aud proteste de pe ambele maluri că ei au lansete şi le agăţ. Nu am agăţat nimic, eu nu prindeau nimic şi am început recitalul de ciortani, mă mai deranjau şi caraşii şi pentru că juvelnicul meu se aglomerase, îi treceam caraşii lui Ilie în juvelnic. 

Apoi mi-a venit ideea să pun şi o montură de boiles. Şi montura a avut succes la ciortani. Ce mă oftica era că boiles care au diametre mai mari decât gura caraşilor îi tentau şi pe ei şi am prins caraşi la boiles de 20 mm! I-am făcut o montură şi lui Ilie, dar au tras doar caraşi.

Ţânţarii ne-au deranjat iar şi ne-au trimis la 9 seara la cort. Dimineaţa am aşteptat să se usuce corturile ca să împachetăm. A trecut şi Adi şeful pazei, foarte amabil ne-a dat numărul de telefon ca să ne rezerve locul pentru proxima aventură. Să fie oare mutrele noastre serioase de intelectuali la pensie?

Am scos şi juvelnicele, am prins mult peşte, la vreo douăzeci de kile!

I-am cedat caraşii lui Ilie, am oprit ciortanii care se meritau peste trei sferturi de de kil, iar cei mai mici i-am trimis din nou la mama natură, catch and release. Aveţi şi filmul cu juvelnicul:

 http://youtu.be/FWoVwwqlVlo

Am plecat pe la 11 de la locul de pescuit. Următorul obiectiv al lui Ilie era pădurea Seaca, de malul Dunării, cam la 12 km de Suhaia. Acolo trebuia să ne vedem cu Nelu Cârciu care îşi propusese să ajungă acolo. A ajuns după noi, au avut probleme, au oprit în Turnu Măgurele pentru PG (permis de graniţă). Am ajuns acolo şi am curăţat peştii în Dunăre, era nisip şi loc de plajă. Dar cel mai important, am reuşit să ne spălăm. Eram cumplit de murdari, plini de negreală sub unghii.

Dunărea la Seaca

A venit şi Cârciu cu un prieten şi cu doi poliţişti de frontieră care au recomandat călduros locul. Tipi erau simpatici şi amabili, complet diferit de autorităţile de pe vremuri! Că or să prindă peşte rămâne de văzut!

Eu la Seaca

Plecăm spre Turnu Măgurele şi oprind pe drum am făcut o poză cu Combinatul de Îngrăşăminte din oraş, cam sinistră imaginea.  

În zare combinatul de la Turnu Măgurele

Prin satele prin  care am trecut am observat noua arhitectură a caselor era un fel de gipsy style, vile cu balcoane mari, cu două trei niveluri, cu ferestre mari generoase. Să fie şi  influenţa locurilor pe unde muncesc cetăţenii din zonă, Spania, Italia, sau pur şi simplu sunt vile ţigăneşti? Mă uitam în Seaca şi nu prea am văzut ţigani, dar mai ştii?

Am trecut de Turnu Măgurele şi am ajuns la vărsarea Oltului în Dunăre. Aproape pe podul de peste Olt era plajă şi Ilie avea nelămuriri că nu vedea pescari.

Eu am fost cam dezamăgit de anvergura râului nu prea spectaculoasă.

Oltul la vărsarea în Dunăre

Am ajuns la Izlaz. Izlaz este cunoscut pentru Proclamaţia de la 1848. Chiar azi înainte de plecarea de la Suhaia am citit un articol în care este declaraţiei Caterinei Durandin, respectabilă expertă în istoria României, care spune că nici azi nu am reuşit să îndeplinim doleanţele exprimate acum 166 de ani!

Am luat-o în sus pe Olt, prin locuri cunoscute, prin zona celor mai mari zarzavagii din România, aduşi din Macedonia de Brâncoveanu!

Se vede deja prosperitatea, este plin de solarii, la Izbiceni erau exclusiv ardei gras şi ardei kapia.

Am luat pepeni, am revăzut zonele de pescăreală de pe Oltul inferior, degradate de pescuitul ilegal.

Şi aşa am ajuns acasă. Unde reproşurile Adrianei m-au potopit că am reuşit să vin aşa de murdar!
Dar am avut cel mai spectaculos pescuit de anul ăsta!