Din nou în Provence de Peter Mayle

Adriana a cumpărat nişte romane de Agatha Christie şi a primit gratuit şi o altă carte. Astfel a ales cartea Din nou în Provence de Peter Mayle.

Însuşindu-mi şi criticile amicilor care mă apostrofează că citesc maculatură, am încercat această carte reconfortantă. Care este o carte de călătorii şi despre gastronomie, voie şi viaţă bună!

Aparţine unui scriitor englez stabilit în zonă şi conţine crochiuri privind viaţa în sudul Franţei.

Pe de o parte confirmă cele scrise de Michel Houellebeq, care consideră că Franţa este sinonimă cu Joie de vivre! Că toţi  tipii cu posibilităţi se vor stabili în Franţa mai ales în sud. Acest adevăr este confirmat mai ales de englezii sătui de clima lor rece şi ploioasă. Pentru că Peter Mayle este un englez stabilit de mai mult timp în Provence şi cărţile sale exultă plăcerea vieţii în zona Louberon la poalele lui Mont Ventoux, muntele golaş, ocolit în ultimul timp de Tour de France.

Am şi eu experienţa a două vizite pe călduri infernale la Aix en Provence. Ce trebuie să ocoleşti în zonă este litoralul dintre Marseille şi Toulon. Noi, eu şi Adrian am avut lipsa de inspiraţie să stăm o săptămână la mare la Saint Cyr sur Mer în mijlocul lui iulie când ne-a bătut mistralul şi apa era mai rece decât am prins-o la Marea Neagră!

Ce scrie Mayle? Scrie despre viaţa la ţară, despre mâncare, despre marc - rachiul de vin, despre Pastis, invenţie franceză. 

Aici am eu îndoieli, scriitorul spune că a fost inventat aici şi cu Ricard,cel cu Pernod Ricard l-au făcut celebru!

Ce ne facem cu Uzo băutura naţională grecească, care-i tot rachiu de anason, care se albeşte când torni apă la fel ca la Pastis?

Vorbind de supremaţia franceză la bucătărie autorul ne povesteşte de comoara din zonă, celebrele trufe negre, cu gust divin şi preţ neruşinat. În 1990 ar fi făcut 1000 de pounds kilul! Cred că acum sunt mai scumpe. Pentru a le recolta îţi trebuie câini sau porci antrenaţi care să le depisteze.

O altă chestie excelentă testată de autor a fost o ospătărie de şoferi de tir cu mâncare foarte bună şi al preţuri....de şoferi.

Apar figuri de autohtoni din zone, gurmanzi, care ştiu cele mai bune reţete pe care le pot face doar maeştri bucătari din zonă.

În vizitele mele de la Aix nu am prea testat bucătăria locului. Am fost la nişte conferinţe şi mâncarea o asigurau organizatorii. Îmi amintesc doar de un tort de zmeură, că m-a apostrofat un francez pentru teeshirtul meu cu Hard Rock Cafe, nu prea erau americanofili în Franţa prin 2003-2004. Dar cea mai frumoasă amintire a fost Festivalul Musique dans la Rue, care se desfăşura pe străzile din Aix, când am fost acolo în iunie. Am ascultat muzică superbă, nişte puneri în scenă absolut amuzante ale unor opere celebre şi marele succes înregistrat de nişte ţigani români muzicanţi, care după aplauzele prelungite răspundeau mersi bocup!

Felul sănătos  de a mânca l-am testat într-un fel în Grecia!

Autorul ne spune că Provence are clima Californiei de sud şi că este un loc ideal să trăieşti sau să vii în vacanţă.

Sunt complet de acord cu autorul!

Mai ales că nu am făcut cronica acestei cărţi, am glosat şi eu pe lângă!