Ştiuca

Îmi fac zilnic plimbarea în parcul Zăvoi de pe malul Argeşului.

După ce bem berea eu şi Radu V. la itreprindere, cum îi spunem noi la Mansion Pub o iau pe Sfânta Vineri, ajung pe malul Argeşului şi mă îndrept spre parc pe lângă bazin şi ştrandul în aer liber.

De când este vreme bună şi cald dau pe malul Argeşului de moşu', care-mi aduce aminte oarecum de moşu’ din copilăria mea. 

Domnul are 83 de ani, este văduv şi vine zilnic să pescuiască. Văd mereu în plasa juvelnic cel puţin 10 fâţe. Are şi un halău cu care prinde peştişori cu care să prindă bibani.

Ajung ca de obicei pe la 13.30 şi domnul vârstnic este pe mal, pe scăunel. Astăzi am stat să-l urmăresc puţin, aruncă într-o zonă mai liniştită şi pluta s-a dus la fund, dar nu a scos nimic, "era prea mic" spune moşu'.

Moşu' chiar după lupta cu ştiuca trofeu

Îl văd cum aruncă resemnat din nou undiţa în apă, iar se duce la fund aproape imediat. 

Dar de data asta trăsătura este zdravănă, moşu’ se luptă cu peştele şi eu mă între ce fel de biban trage aşa de năvalnic. 

La un moment dat apa se vâltoreşte şi apare corpul auriu al unei ştiuci imense, are peste trei kilograme, adevărat trofeu pentru zona aceasta!

O mai aduce deasupra şi-i văd gura larg deschisă şi ameninţătoare. Moşu mă roagă să bag halăul în apă pe post de minciog. În entuziasmul creat am uitat să trag nişte poze. Îl aud pe vajnicul pescar cum spune exasperat că ştiuca a rupt. Firul de nailon nu a rezistat. 

Este o performanţă să prinzi o ştiucă cu un ac de oblete, peştişorul a rămas pe fir dar ştiuca se află în Argeş. 

Şi moşu’ recunoaşte că nu a avut aşa ceva la undiţă. 

Pescarii dau năvală

Îmi continui plimbarea prin parc şi observ la întoarcere că în zonă s-au adunat şi alţi pescari.

Toţi încearcă se repete povestea fabuloasă a ştiucii!