luni, 4 noiembrie 2019

Granița - Teatrul din Herson Ucraina



Piesa pe care au pus-o în scenă ucrainienii din Herson privește o chestiune foarte tristă, emigranții plecați ilegali în Occident.
Vreau să spun că eram aproape convins că Herson este un oraș în Crimeea. De fapt este orașul așezat la gurile Niprului, fostă colonie grecească cum îi revelează numele.

Piesa de fapt este adaptarea regizorului român Radu Ghilaș a unei piese Container scrisă de basarabeanul Constantin Cheianu.
Personajele sunt:
Andrei Sviatohroșcenîi (Botezatu) Vitalie, Micola, Donatas, Mama, Ion, trei doctori și muzicanții.

Cum am spus este vorba de doi emigranți ilegali Vitalie și Micola care vor să ajungă ilegal în Irlanda. Vitalie face rost de un pașaport lituanian, deci din UE și învață câteva cuvinte în lituaniană. Micola, fost profesor, a ajuns în Irlanda ilegal, dar l-au turnat țiganii români și a fost trimis înapoi în Ucraina. Apare și Andrei care a fost în Italia la mama lui care i-a dat bani să ajungă ilegal în Irlanda într-un container pe riscul lui ajutat de Ion hoț și expert în emigrări din Basarabia.
Vitalie și Micola îi beau whiskyul lui Andrei, ca aceștia să-i dea informații cum se ajunge în Irlanda.
Micola îi fură actele lituaniene lui Vitalie, Vitalie îi fură banii lui Andrei pe care îi dă lui Donatas, lituanianul care i-a făcut rost de acte. Andrei se bagă într-un container și moare.
Asta este soarta emigranților ilegali, inclusiv a celor români pe care i-am întâlnit în anii 90.
Întrebarea mea este de ce Irlanda, cred că este un eufemism pentru Marea Britanie.
Interpretarea actorilor a fost excelentă și convingătoare. În final directorul Teatrului din Herson a spus câteva cuvinte traduse de regizorul Radu Ghilaș.  Am reușit să schimb câteva cuvinte cu Radu Ghilaș și să fac un selfie. Nu am făcut multe poze pentru că un individ m-a amenințat să nu fac poze. În schimb făceau niște fete frumoase, actrițe probabil de la Teatrul din Herson.


Hunt for Stalin Teatrul din Erevan

Azi dimineața m-am hotărât să îmi iau bilete și la cele două piese care se prezentau în această seară la Festivalul de Teatru de la Alexandru Davila Pitești. 
Întâmplarea că în drum spre teatru am dat de domnul Emil Boroghină, care este în juriu și mi-a confirmat că piesa are subtitrare.

Dar una este ce credea domnul Boroghină și alta a fost la Sala Studio Liviu la ora 17.30. Piesa armenească, probabil? nu era subtitrată dar era un sinopsis în limba română. Limba armeană nu seamănă cu nimic cunoscut, dar nu a fost un impediment.
Piesa este puternică. Ea prezintă un Stalin la final, un Stalin care are mai multe sosii. 
În prima scenă Stalin merge la  o prostituată, care îl recunoaște și se sperie și finalmente îl împușcă, dar este de fapt o sosie a lui Stalin. 

Intră pe fir Beria și exeminează sosiile lui Stalin.
O scenă de amor între Stalin și soția lui, dar află că de fapt are de a face cu o sosi a soțului său. Stalin îi dă un pistol și-l împușcă. 

Suntem la Kremlin și, Beria face un inventar al sosiilor lui Stalin, se pare că moare în fine și originalul și Beria îi anunță decesul , cum s-a și întâmplat. Stalin apare și este confuz și Beria îl împușcă. 

În fina scena finală este cu Stalin care este scos din din Mausoleul din Piața Roșie și are o discuție finală cu Lenin, în care Stalin îl acuză că Beria l-a omorât. Stalin și Lenin este confuz cu sosiile lui Stalin și întreabă spectatorii unde este Koba?

Piesa este puternică, vorbește despre dezastrul în care a dus omenirea nebunia lui Stalin. Stalin ne-a semant și nouă soarta impunând comunismul românilor cum l-a impus  și armenilor mai înainte sau basarabenilor în 1940-41. 


Din păcate nu am informații despre actori,foarte buni cei care-l interpretează pe Stalin și pe Beria, aflu doar că regizorul se numește Hakob Kazanchyan.


duminică, 3 noiembrie 2019

Lecția de bune maniere Teatrul Evreiesc de Stat

În Sala Mare a Teatrului Davila, azi 3 noiembrie, 2019 am putut urmări de la ora 19 piesa lui Jean-Claude Grunberg Lecția de bune maniere, montată la Teatrul Evreiesc de Stat în regia lui Alexandru Berceanu.

Este tot un monolog, de fapt un One Woman Show cu marea actriță Maia Morgenstern.

Piesa este extrem de penetrantă, scrisă de un autor de mare succes în Franța și se ocupă de antisemitism, de fapt de orice formă de xenofobie, ura față de țigani, arăboi sau negrotei. 
Grunberg cunoaște antisemitismul și Holocaustul pe propria piele, fiind un un supraviețuitor, născut în 1939.

Piesa se desfășoară sub forma unei conferințe despre două cărți clasice a antisemitismului francez, una scrisă în 1903, alta în 1940. 

Este comic și foarte trist cum prima carte face descrierea fizionomică a evreului, care subliniază defecte și caracteristici pe care le știu și din antisemitismul autohton, nas coroiat, etc. 

Maia Morgenstern este senzațională, descrie cu o uluitoare manieră convingătoare cât de urâți și răi sunt evreii. 
Cred că actrița și regizorul o actualizează, probabil? Pentru că adaugă imagini de la 9/11 2001, când Gemenii din New York au fost distruși ca simbol pentru fundamentaliștii islamici fiind monumente ale ticăloasei finanțe evreiești.

Și Maia Morgenstern nu se oprește la atât, ci reînvie și prolificul antisemitism autohton cu recitarea Plugușorului antisemit din foaia Feriți-vă de jidani de la începutul secolului XX. 
Eu, cel puțin am trăit un puternic sentiment de jenă și rușine când erau recitate versurile respectivului plugușor. 

Nu știu dacă pentru oamenii tineri, adolescenții care erau în număr mare, ca ajutoare la desfășurarea acestui eveniment teatral, evreii și antisemitismul le mai spun ceva? 
Dar pentru mine care am copilărit cu copii evrei, am avut colegi de școală și de facultate evrei, ei erau o realitate, care de abia la maturitate a avut o semnificație, când ești copil puțin îți pasă de xenofobii și antisemitisme, important era să ai colegi de joacă.

Piesa este cu adevărat un prilej de meditație.

Before Breakfast Teatrul Maria Filotti Brăila

La Studioul Liviu Ciulei al Teatrului Davila, azi 3 noiembrie 2019, la ora 5.30 pm a fost prezentată piesa Before Breakfast de Eugene O'Neill în interpretarea actorilor de la Teatrul Maria Filotti din Brăila. 

Este o piesă despre oameni aflați în criză, epoca pare a fi după Marea Depresie în anii 30, dar a a fost scrisă în 1916. Este o piesă scurto tipică studiolul de teatru.

Actorii sunt Mihaela Trofimov și invitatul teatrului actorul Richard Bovnoczki în rolul soților Rowland.  De fapt este un monolog al soției, pentru că soțul nu scoate niciun cuvânt, ci doar niște onomatopee. 

Suntem într-o Americă a crizei economice, soțul Alfred, absolvent de Harvard!? și poet ratat nu găsește de lucru, rămânând doar soția să facă rost de bani. Este o mare disperare a soției care vede în negru viitorul pentru că soțul Alfred este incapabil să se integreze în atmosfera americană a valorilor burgheze.

 Subiectul și drama îmi par cam depășite, cu toată străduința actrieți Mihaele Trofimov.

sâmbătă, 2 noiembrie 2019

A perfect spy de John Le Carre

Pentru că azi nu am găsit bilet la festivalul de teatru am să scriu despre romanul A perfect spy de John Le Carre, terminat recent.
Întâi o precizare, nu știu de ce eram convins că romanul a apărut în 2017. Căutând pe Google văd că de fapt era un roman apărut în 1986! Deci anacronismul romanului din perioada Războiului Rece, cum îmi părea inițial nu mai este valabil.

Este un roman voluminos de aproape 600 de pagini în engleză, este deja tradus în românește. Eu l-am citit în original. Nu este primul meu roman de Le Carre pe care-l citesc în engleză, dar acesta îmi pare a fi un exercițiu dificil. Pentru că Le Carre este un autor care scrie îtr-o engleză elevate, care este dificil de înțeles, nu este engleza de best sellers în care stilul este journalistic, simplu și direct. Am mai citit un roman tradus din Le Carre și mi-a părut extrem de dificil de citit și în românește. Văd de asemenea că a fost făcut și un serial după acest roman în 1987 la BBC.

Romanul este povestea încâlcită a lui Magnus Pym, un spion englez.
Magnus era un agent secret de succes, căsătorit cu Mary cu care au băiat Tom de 14 ani, care este la un internat în Anglia. Familia Pym este acum staționată la Viena, capitala europeană cea mai apropiată de Estul Europei și deci sensibilă din motive de spionaj. Suntem în anii 80.

Lui Magnus îi moare tatăl Rick, la Londra și Magnus pleacă să-l  înmormânteze.  
Ciudat este că după înmormântare, Magnus își dă seama că este urmărit și se debarasează de urmăritori și dispare ca să reapară undeva pe coasta de vest a Angliei de Sud, într-o locuință secretă, închiriată la o bătrână doamnă care îl știe sub numele de Cantebury. 

Aici Magnus sau Pym cum se autointitulează se apucă să-și scrie un fel de memorii, povestea lui și a tatălui lui, Rick.
Rick a avut o viață de escroc notoriu. S-a căsătorit cu fiica parlamentarului liberal din circumscripție, ulterior ajunsă la sanatorii de boli nervoase. Viața tratălui său Rick este un șir nesfârșit de escrocherii, inclusiv ajunge să candideze pe locul socrului său din partea Partidului Liberal.
Magnus s-a născut pe la începutul anilor 30 și a trăit mai mult prin internate. După război ajunge să însoțească o doamnă în Elveția unde învață bine limba germană, este găzduit la un mic fabricant numit Ollinger, care găzduia și pe Axel, un tânăr cu un trecut încurcat, german sudet din Karlovy Vary, este înrolat în armata nazistă, evadează și ajunge după război în Elveția, având anumite înclinații de stânga. Magnus devine prietenul apropiat al lui Axel, care din cauza unei răni șchiopăta ușor. Axel îl implică în activități de stânga și din acest motiv, Jack Brotherhood, șeful biroului de spionaj britanic din Berna îl racolează să dea informații despre Axel și comuniștii din universitate. Axel este arestat și expulzat din Elveția și pe baza informațiilor lui Magnus. 
Magnus se întoarce în Anglia și se înscrie la Universitatea din Oxford unde absolvă studii de germanistică. Este încorporat și este trimis în Austria care era încă sub ocupația celor 4 mari puteri, Marea Britanie, SUA, Franța și URSS. Sectorul său era la frontiera cu Cehoslovacia, și după ce învață ceha de la o amantă, aceasta îi promite că îl va pune în contact cu un informator prin intermediul fratelui ei care stă la Praga. Surpriza este că informatorul este chiar Axel devenit spion cehoslovac!
Axel se adaptase cu regimul comunist, cu tendințele lui stângiste. Acesta îi furnizează informații prețoioase despre armatele ocupantului sovietic, care entuziasmează pe șeful lui, maiorul Mambury. Iată că însă Axel îi cere și lui Magnus informații secrete depre britanici și americani și Magnus o ia pe calea trădării. 

Magnus se întoare din armată și Brotherhood îl angajează în MI6 spionajul britanic având o carieră promițătoare, dar rămâne în legătură cu Axel continuând existența de agent dublu. 

Dispariția sa după înmormântarea tatălui Rick pune pe jar atît MI6, cât și CIA pentru că Magnus are multe informații sensibile și începe o căutare disperată a ascuzișului lui Magnus. 

Bratherhood pune acap la cap informații de la soția Mary și de la fiul Tom, cât și de la alți cunoscuți ai lui Magnus, foști acoliți de escrocherii al tatălui său Rick. Brotherhood deduce că Magnus a trădat că are legătura cu acest agent cehoslovac, Axel, care apare sub diverse înfățișări și profesii în jurul și în contact cu Magnus. 

Finalmente, Jack Brotherhood depistează ascunzișul lui Magnus Pym și poliția urmează să-l aresteze, însă Pym se sinucide lăsând moștenire fiului Tom relatarea vieții sale și a tatălui său, Rick. 

O poveste tristă din vremea Războiului Rece, care seamănă cu poveștile spionilor britanici care au trădat în favorea sovieticilor. 


vineri, 1 noiembrie 2019

Familia Addams Teatrul Excelsior

Familia Adams Teatrul Excelsior

La acest spectacol am venit pentru că era regizat de Răzvan Mazilu cunoscut coreograf.
Surpriza pentru mine este că am urmărit un musical. Muzicalul etse un gen îndrăgit de anglo saxoni, britanici și americani.  Nu prea am mare ăîncredere în acest gen, dar pentru mine spectacolul de astă seară a fost o reală surpriză. Mi-am dat seama că acest gen de spectacol este dificil pentru că implică montări spectaculoase, scenografie, costume. 
Muzicalul însă solicită intens pe actori pentru că în afară de calități actoricești, trebuie să ai voce ca să cânți și mai trebuie să și dansezi. Asta a fost probabil și rațiunea că Răzvan Mazilu este regizor având în balerina Monica Petrică.
Am copiat de pe internet distribuția pe care vreau să o prezint:

libretul: Marshall Brickman & Rick Elice
muzica și versurile: Andrew Lippa
traducerea și adaptarea: Carmen Stanciu
traducerea și adaptarea songurilor: Alex Ștefănescu
Gomez Addams: Lucian Ionescu
Morticia Addams: Camelia Pintilie
Wednesday Addams: Ana Udroiu
Pugsley Addams: Matei Hotăranu
Unchiul Fester: Mihai Mitrea / Radu Mitrea
Bunica: Aida Avieriței
Lurch: Mircea Alexandru Băluță
Alice Beineke: Maria Alexievici
Mal Beineke: Doru Bem
Lucas Beineke: Dan Pughineanu
Strămoșii:                                       
Marchiza: Andreea Hristu
Clownul: Alex Popa
Mireasa: Iulia Samson
Soldatul: Dan Clucinschi
Balerina: Loredana Cosovanu
Gangsterul: Ovidiu Ușvat 
Regia, coregrafia, costumele: Răzvan Mazilu 
Producția muzicală: Alexei Turcan
Decoruri: Sabina Spatariu
Lighting design: Costi Baciu
Peruci, machiaj: Octavian Mardale
Efecte speciale șI machiaj prostetic: Școala de Machiaj Prostetic
Video: Cristian Niculescu
Asistent coregrafie: Monica Petrică
Asistent scenografie, recuzită: Andrei Șova
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Corepetitori: Anca Săftulescu, Maria Alexievici 

Familia Addams este o familie de ciudați, cu tatăl Gomez de origine hispanică și mama Morticia.

Lucian Ionescu – Gomez face din personaj un perfect Rică Venturiano, iar Camelia Pintilie - Morticia un fel de Veta, nu Zița! extrem pasională și languroasă. Ea mi-a amintit de o Maia Morgenstern mai tânără, dar la fel de talentată.

Fiica Wedensday Addams se îndrăgostește de tânărul Luca Beineke și vrea să se mărite, dar se pare că mama Morticia, cât și fratele ei Pugsley Addams sunt împotrivă.
Părinții lui Lucas, Alice și Mal Beineke sunt invitați la cină la Addams și fac cunoștință cu această familie de ciudați. Scenele sunt însoțite de un fel de cor de alți ciudați, dansatori.
Până la urmă totul se termină cu bine, Wednesday și Lucas se căsătoresc, iar Gomez îi oferă o vacanță la Paris, la cel mai mizerabil hotel să fim în ton cu mentalitățile familiei Addams.


A rezultat un spectacol extreme de antrenant și plăcut în care actorii și-au arătat din plin calitățile de cântăreți și dansatori.

Festivalul Internațional de teatru și de forme noi - Pitești - Ediția a XXIII-a - 01 - 10 noiembrie 2019



Emil Boroghină și Ludmila Pantlanjoglu
Astă seară am avut plăcerea debutului ediției a XXIII-a a festivalului internațional de teatru  de la Alexandru Davila Pitești.

La piesa de la ora 19 din Sala Mare pe scenă au urcat Emil Boroghină directorul juriului și doamna Ludmila Pantlajoglu, selecționera spectacolelor acestui festival pentru a ne prezenta festivalul.

Ai noști sunt super - Teatrul Clasic Ion Slavici Arad

Această piesă regizată de Crist Banu prezintă 5 actori ai teatrului care-și povestesc evenimente din viața lor începând cu părinții. 
Actorii sunt Alina Danciu, Carmen Vlaga – Bogdan, Roxana Sabau – Nica, Robert Pavicsits si Stefan Statnic.

Părinții actorilor au fost oameni obișnuiți care s-au stabilit în Arad și aceștia s-au născut cam la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80. Au prins toți copii nenorocirile anilor 80 cu lipsuri de alimente și frig în case, în care retrăiam cu stupoare distopia lui Orwell.
A ieșit o poveste romantic și nostalgică care mi-a reamintit propria tinerețe fiind de vârsta părinților.
De fapt piesa cu un text autentic și bine gândit s-ar putea numi: “să ne râdem nenorocirile din anii 80”.

Actorii reflectă și faptul că Aradul este un oraș multietnic, cu români, unguri, ceva germani, sârbi, și pe vremuri sufficient de mulți evrei.

Jocul actorilor este autentic, o declarație de dragoste față, de părinții, care au fost oameni obișnuiți, dar care mai toți visau să-și schimbe statulul social. Majoritatea trăiseră la țară, voiau să facă liceul, să studieze la Universitate.

A ieșit o piesă foarte caldă plină de autenticitate și care a stârnit numeroase aplauze.