Summit, Teatrul Masca , Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a

Summit, spectacolul din astă seară a fost realizat de Teatrul Masca  a fost precedat de spectacolul stradal Farfuria din fața Primăriei.

Mă voi focaliza la acest spectacol Summit.

Voi începe cu distribuția

Distribuția:

ANAMARIA PÎSLARU, SORIN DINCULESCU, DORA IFTODE, ALINA CRĂIȚĂ, VALENTIN MIHALACHE, LAURA DUICĂ, MĂDĂLIN MLADINOVICI

Concept, scenariu și regia artistică FLORIN FIEROIU

Muzica – VLAICU GOLCEA

Costume – CRISTINA MILEA

Asistent scenografie – COSMINA CROITORU

Lighting-design – ANDREI IGNAT

Observ că în distribuția din Summit au fost actor care au jucat și s-au jucat și în Farfuria, desfășurat din Piața Primăriei. 

Este un spectacol care se bazează pe  lucrarea lui Tristan Tzara unul din fondatorii mișcării Dada la Cabaretul Voltaire din Zurich numită Sept manifest Dada publicat la Paris în 2024. Dada a premers curentul Suprarealismului.

Spectacolul este realizat de coreograful Florin Fieroiu și asta îl face un spectacol experimental care îmbină actoria, dansul modern în stil Pia Bausch., Gigi Căciuleanu. Fondul sonor a fost realizat de Vlaicu Golcea, crea subliniază tensiunea spectacolului. Spectacolul este complicat, cu mișcări scenice foarte sportive, cu recitative ciudate. Spectacolul are și o scenografie interesantă cu niște uși mobile cu blinduri oglindă, cu mese care aveau iluminație pe 

Acest spectacol care mi-a amintit și de spectacolele de acum 50 de ani când dansa Miriam Răducanu și elevii ei Raluca Ianegic, Gigi Căciuleanu, acompaniați de Johnny Răducanu și poezii recitate de Ion Caramitru. Cred că spectacolul l-ar fi entuziasmat pe prietenul meu Valeriu, de la New York.

Merită apreciată prestația actorilor, care a fost foarte aplaudată.

Puștoiaca de la etajul 13 Teatrul Național Satiricus I.L. Caragiale, Chișinău , Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a

De 30 mai a venit spectacolul cu piesa lui Mircea M. Ionescu Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă societate în în scenă la Chișinău de regizorul Sandu Grecu.

În prealabil a fost o conferință de presă cu dramaturgul Mircea M. Ionescu. Este absolvent de Filosofie, dar dragostea de fotbal l-a determinat să aleagă cariera de ziarist sportiv. În anii 80 s-a decis să emigreze în SUA și a lucrat ca taximetrist. Cu mari aventuri, cu pistol la cap, cu cuțit la ceafă, bătut de poliția cheamă salvarea sau pe cei de la morgă. A avut ocazia să-l ducă cu taxiul pe Anthony Quinn. 

Revenit în țară s-a dedicat dramaturgiei și a fost directorul Teatrului din Giurgiu. Pentru că giurgiuvenii nu prea călcau pe la teatru a început să meargă prin liceele orașului și adolescenții i-au spus că ei nu se văd în piesele jucate. Și așa a scris Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă societate.

Distribuția:

Puștoaica – ALEXANDRINA GRECU

Mama – NATALIA CARAMAN

Bunica – NINA TODERICO

Medicul – VASILE CAȘU

Sora șefă – IRINA RUSU

Președintele – ION GROSU

Judecătorul – ARCADIE RACILA

Antrenorul – EUGENIU MATCOVSCHI

Polițistul, Amantul 2 – DANIEL CIOBANU

Diriginta – LUDMILA GHEOEGHITA

Amantul 1 – ARTIOM OLEACU

Regia artistică ALEXANDRU GRECU

Scenografia ALEXANDRU GRECU și ECATERINA MIHALACHE

Costumele ECATERINA MIHALACHE

Coloana sonoră NICOLAE BABIN

Coregrafia DUMITRU TANMOȘAN

Este o satiră dură a societății românești de azi, tinerii au probleme cu alcoolul și cu drogurile, fumează de mici. Puștoaica are talent pentru tenis, dar cei din jur o descurajează, și tatăl și antrenorul. Părinții sunt despărțiți, mama ei a ajuns o curvă. Unde se adresează este respinsă. Este o scenă cu președintele Moldovei, vorba vine! E străveziu că președintele este ocupat, pleacă în vizită în Zanzibar. Ajunge pe străzi cu aurolacii și disperată decide să se sinucidă aruncându-se de la etajul 13. Însă un telefon o salvează. Ambasada britanică i-a oferit un loc în Academia Regală de Tenis. Deci drama se sfârșește bine! Piesa a oferit un recital de excepție tinerei actrițe Alexandrina Grecu. După piesă l-am aborda pe regisor și mi-a spus că este fiica lui! NU are pic de accent basarabean, pentru că este actriță la Sibiu. A fost un spectacol de bună calitate după un text ce reflectă tarele societății noastre.

Occident Express Ro Teatrul Municipal Matei Vișniec, Suceava, Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a

 

Văzând piesa mi-a revenit o amintire de prin anii 80. Când reveneam de la București la Pitești  pe același peron la cealaltă linie era garata trenul Wiener Walzer care pleca la aceeași oră. Pe unul dintre vagoane scria Paris, era un vagon direct care te ducea la Paris. Am tot visat că mă urc în acest tren odată. Si după 1990 s-a întâmplat de mult e ori să urc în acest tren în drum spre Occident. Piesa lui Matei Vișniec începe și se sfârșește cu substitutul acestui tren amintit numit Orient Express. Era trenul care pornea în Interbelic de la Istanbul și ajungea prin București la Viena și Paris. Și cum spune dramaturgul noi românii am tot visat să luăm acest tren, care pentru noi se nume Occident Express. Și după ce aceasta a fost posibil ne-am lovit de realitatea dură din Occident. Piesa este alcătuită din secvențe ale românilor care merg să muncească în Occident și se întorc pentru o lună acasă în casele pe care le-au construit, dar nu stau în ele. Toate aceste momente sunt interpretate de cei trei talentați actori suceveni.

Distribuția

Cătălin Ștefan MÎNDRU, Clara POPADIUC, Răzvan BĂNUȚ

Regia artistică Alain TIMÁR (Franța)

Scenografia Sebastian RAȚIU

Matei Vișniec cuprinde cam toate întâmplările mai mult sau mai puți  plăcute cu care se întâlnește emigrantul român. Dra sunt și secvențe din România, prostituția pe lângă bazele militare, sau exploatare mitului Dracula care ne-a făcut cunoscuți în lume. După mine cea mai importantă secvență este când fostul deținut politic și prizonier în Gulag în Siberia ajunge la granița care nu mai este din sârmă ghimpată, ci doar o urmă pe hartă (vorba vine! vezi Schengen). Și ce face el atunci se pișă pe graniță!

Sunt și secvențe cu cei care se strecurau pe la începutul anilor 90 peste frontiere ca emigranți ilegali, sau când sunt prinși de autorități se tem că vor fi bătuți.

Este piesa vizionată de mine care mi s-a părut cea mai reușită piesă a lui Vișniec. Aici am fost în contradicție totală cu un amic, pe care-l suspectez de habarnism.

A fost un spectacol reușit pentru că ne privește și mă privește pe noi românii în ziua de azi. 

Zebra 2.0 Compania de teatru Anomalousco LLC, New York, Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a

Din această zi de 28 mai a început Festivalul Internațional Teatrului de Studio Ediția a XVII-a. Tema este Dramaturgia diasporei românești. Și din acest motiv piesa prezentată în această seară a fost  Zebra 2.0 de Saviana Stănescu. În prealabil de la ora 14 a fost o prezentare a acestei doamne dramaturg cu origini piteștene rezidentă în New York. Ea ne-a oferit audio piesa scrisă de ea București Underground, realizată de Compania de Teatru Radiofonic București, o piesă în română și engleză.

Seara la ora 19 am avut plăcerea să vedem piesa Zebra 2.0 scrisă de Saviana Stănescu. Dan Tudor, managerul Teatrului Davila a prezentat programul acestui festival dedicat dramaturgilor români din diaspora. 

Piesa Zebra 2.0 este o piesă regizată de compania de teatru Anomalousco LLC cu următoarea distribuție:

Performer (AI) – TIM CRAIG
Performer (Zina) – SALOME CAROLINA EGAS MOLINA
Digital Design and Live Operation for “AI” – JOHN JANNONE

Regia artistică, producător și design concepts
JEREMY GOREN
Regizor tehnic și video designer
JOHN JANNONE

Piesa este scrisă în limba engleză.

Ea tratează într-un mod amuzant relația dintre Zina, o femeie de serviciu dintr-un building în care se dezvoltă produse de inteligență artificială. Așa că Zina intră în contact cu un astfel de produs pe care îl dezvoltă programatori IT, și pe care Zina îl numește Al. La rândul lui Al o denumește pe Zina Zebra 2.0 un produs superior al Zinei. Dialogul dintre cei doi este spumos și se sfârșește pe vârful unui zgârie nor, ca în alte filme celebre americane de la Hollywood în care cei doi se întâlnesc, Al fiind acum umanizat în imaginația Zinei. Cei doi artiști au fost îndelung aplaudați în final alături de autoarea Saviana Stănescu. 

Piesa este dificil de urmărit pentru cei care cunosc puțină engleză și așa cam 25% au părăsit sala înainte de final. Nici pentru mine nu a fost deloc simplu și am pretenția că știu destul de bine englezește.

Restul pieselor din festival care urmează vor fi în limba română.

Civil War, Sugar, The Marlow Murder Club, B.R.I.

Îmi propun să vă recomand niște filme și seriale.

Civil War 

Despre acest film citisem și am avut ezitări să-l văd. Este un film trist. Este un film despre condiția jurnalistului, a fotografului de război, la riscurile la care se expune. 

Este o distopie care a fost inspirată din asaltul asupra Capitoliului. În SUA, în America, Texas și California au inițiat secesiunea și războiul cu președintele SUA. Suntem în ultima fază a războiului și trupele secesioniste inițiază asaltul asupra Capitalei, Washington DC. În New York mai mulți jurnaliști se decid să meargă la Washington să ia un interviu președintelui. Este un road movie. Jurnaliștii sunt: Lee (Kirsten Dunst ajunsă la maturitate, mi-a amintesc pe tânăra din Wimbledon) care este o fotografă celebră, Joel (Wagner Moura), tânăra fotografă Jessie (Cailee Spaeny) și bătrânul Sammy (Stephen McKinley Henderson). Mergând spre Washington pe drumuri ocolite au tot felul de experiențe. Reușesc să alimenteze automobilul pentru că avea dolari canadieni, dolarii americani nu mai aveau valoare, pe drum abundă cadavrele și automobile părăsite. Ajung undeva, unde parcă sunt Africa, unde războinici pot să te omoare pentru nimic, Sunt salvați de Sammy care dă cu mașina peste războinici, dar este rănit mortal. Ajung în Washington care arată ca în războaiele din Ucraina, sau din Gaza. Suntem în faza finală a asaltului asupra Casei Albe și insurgenții vor să-l omoare pe președinte. Și acolo mor și jurnaliști care se expun gloanțelor. Un film foarte trist în regia lui Alex Garland.

Sugar

Este un serial interesant, un fel de omagiu la filmele noir interbelice, cu inserturi din acele filme cu Humphrey Bogart, Robert Mitchum și alții. Sugar este un detectiv particular în Los Angeles, cu frizură ca în anii 30 și costume la fel, interpretat de Colin Farell care este angajat de Jonathan Siegel (James Cromwell), un mare producător de filme de la Hollywood să o găsească pe nepoata lui, Olivia (Sydney Chandler). Este una din copiii lui Bernie, fiul lui Siegel. Serialul m-a pasionat, au fost episoade care apăreau cam la o săptămână. Însă la penultimul episod 7 m-am dezumflat. Sugar este un extraterestru! Venit pe pământ să ajute. Finalul rămâne deschis și va fi o urmare pentru că urmează să-și găsească sora dispărută și nu mai părăsește pământul împreună cu echipa care-l sprijinea.  Puteau să-l lase un pământean normal pe John Sugar. 

The Marlow Murder Club

Este un serial tipic englezesc din genul Agatha Christie. Suntem într-un orășel tipic englezesc frumos și curat din apropierea Londrei, chiar există! În acest orășel se petrec niște crime ciudate și inexplicabile. Un proprietar de galerie de artă, un șofer de taxi și o proprietară de club de canotaj, ne aflăm pe Tamisa, sunt ucise. Suspecții au alibiuri imbatabile. Însă Judith Potts, o fostă arheologă, moștenitoarea unui conac de la o mătușă, Becks Starling, soția preotului și Suzie Harris, plimbătoare de câini, ocupație foarte serioasă la englezi se apucă să încerce rezolvarea acestor crime, ajutând-o pe șefa poliției din Marlow. Ea este Tanika Malik și este de origine indiană, se poartă egalitatea de rase! În fine doamnele respective sunt aproape să le rezolve în acest miniserial în două episoade. În serial apare și Rita Tushingham acum o doamnă în vârstă, nu tânăra din adolescența mea!

B.R.I.

Acesta este un serial polițist franțuzesc. Numele filmului vine de la Brigade Recherche et d'inintervention și este cu criminali periculoși care pun mâna pe pistol, sau pe puști automate, nu ca în cel românesc unde la infractori daor în acest serial se poartă armele de foc. Este un serial dur. Această brigadă este preluată de un arab, Said, fost militar în Siria, în locul lui Eric, care se pensionează. Eric este prieten cu un infractor șef al clanului țiganilor! Țigani francezi, nu cerșetorii conaționali! Cu acesta încearcă să facă liniște în Paris. Însă sunt mulți care îl contestă și de aici ciocniri dure cu pistoale și alte arme de foc. Se dau spargeri, jafuri. Serialul este dur și tensionat și va avea un nou sezon. 

Un serial, filme vechi și noi

Tocmai s-a încheiat  s-a încheiat serialul Clanul de la Pro tv și am să încep cu el. În plus mai am niște filme vechi și noi de recomandat. 

Clanul 

Este serialul polițist care a început în 2022 și luni, 13 mai s-a încheiat. Se zice că ar fi inspirat dintr-un serial polițist turcesc. Este un serial cu gangsteri români cu care se luptă poliția. Pentru că în centrul acțiunii din serial se află comisarul Costoiu -Șerban Pavlu (presupun că acest nume a fost dat pentru că rectorul Politehnicii, Costoiu a pus la dispoziție clădirile universității pentru turnarea serialului) pe care trebuie să anihileze acțiunea bandei lui Bebe Măcelaru - George Mihăiță. Câtă apă a curs pe Dâmbovița ca din fostul pădurar care voia să devină milițian în Brigada Diverse Mihăiță să ajungă acum șef de clan interlop. Serialul are și povestea a doi frați Tudor Achim - Denis Hanganu și Pavel zis și David Pribeagu - Marian Olteanu răpit de Bebe Măcelaru ca tatăl celor doi să nu-l denunțe. Ambii ajung să facă Academia de Poliție. Tudor este pus de Costoiu să lucreze sub acoperire în clanul lui Măcelaru, distrugându-și cariera de polițist. Pe de altă parte Pribeagu ajunge în brigada lui Costoiu, fiind omul lui Măcelaru. În final Măcelaru este prins, și Tudor Achim își recapătă gradul de ofițer de poliție. Finalul este cam ciudat, Bebe Măcelaru evadează din nou, ajutat de omul lui, Sergiu - Sergiu Costache și-l pune pe acesta să-l împuște. Serialul are legătură cu interlopii din România, îndeosebi zona Zăbrăuți Ferentari, dar nu este propriu infractorilor români, folosirea armelor de foc. Serialul va fi înlocuit cu un serial de comedie Brigada Nimic, care pare a se inspira din amintita franciză BD cu Toma Caragiu de la începutul anilor 70. 

Unfrosted 

Este o comedie realizată de Jerry Seinfeld desfășurată în 1963 în vremea lui John Kennedy între două celebre firme de cereale pentru breakfast - micul dejun american, Kellog și Post aflate în orășelul Battle Creek, Michigan. Ambele se luptă să lanseze produce care să cucerească piața. Seinfeld - Cabana și Dona Stankowski - Melissa McCarthy sunt cei care se ocupă cu dezvoltarea produselor de la Kellog în concurență cu Marjorie Post - Amy Schumer. Apar celebrități ale vremii, prezentatorul Walter Cronkite, președintele John Kennedy care descoperă că Post importa zahăr din Cuba, via URSS. Mai apare și un actor de reclame Hugh Grant care aduce cu Sir Lawrence Olivier, care provoacă a grevă a actorilor de reclame care amintește de asaltul asupra Congresului făcut de suporterii lui Trump. Jerry Seinfeld a fost huiduit recent de studenții idioți pro-palestinieni de la Duke, dar și aplaudat de cei pro Israel.  

Fall Guy

Este o comedie cu un cascador, Colt Seavers (Ryan Gossling) și fosta lui iubită, Emiliy Blunt care a ajuns regizoare de filme tâmpite tip Marvel, unde el face cascadele eroului principal, cowboyul spațial. Dar Tom Ryder (Aaron Taylor Johnson) actorul principal este dat dispărut. Acesta a ucis un alt cascador și încearcă să-l acuze pe Colt de crimă. Colt salvează filmul și recapătă iubita. O aiureală simpativcă cu  multe cascade.

Darkness of a Man

Acesta este ultimul Van Damme. Joacă rolul unui agent secret, dar regizorul încearcă să facă trimiteri la detectivul privat Philip Marlowe pentru că ne aflăm în Los Angeles, unul de acum cu mai mulți zgârie nori în Down Town, decât i-am văzut eu acum 17 ani. Rusell Hatch (Van Damme) se implică în luptele dintre mafia rusă și cea coreeană pentru distribuția de droguri. Van Damme este rănit de mai multe ori, dar scapă, ia multă bătaie de la adversari, față de alte filme, sunt momente tensionate bine realizate. Este un film tip Van Damme.

Și acum că am prezentat atâtea filme noi, trec la amintiri. Julian Negulesco mi-a amintit că se fac 100 de ani de la nașterea lui Marcelllo Mastroiani. Și am căutat un film e care l-am văzut la Biblioteca italiană acum 53 de ani, Permette Rocco Papaleo.

Permette, Rocco Papaleo

Este un film frumos, trist și frustrant. Este realizat de Ettore Scola, care, ca și Michelangelo Antonioni au realizat niște filme despre America finalului anilor 60. Zabriskie Point al lui Antonioni este mult mai cunoscut. Filmul, realizat în 1971, se petrece în Chicago, unde un italian emigrat în America în Alaska, Rocco Papapleo, interpretat de Marcello Mastroiani ajunge cu prietenii într-un weekend. Din întâmplare Rocco este lovit de mașina unui fotomodel, Jenny - Lauren Hutton. Inocentul Rocco face o obsesie pentru această frumoasă femeie, o urmărește peste tot, se uită la reclama ei pentru Virginia Slims, se fuma în draci în vremea aceea. Cea mai frustrantă scenă când Rocco o urmărește pe Jenny și se uită la ea peste fereastra de peste drum unde o vede făcând sex cu un tip. Rocco face cunoștință cu marginalii din Chicago, se împiedică de ei pe stradă, vede o procesiune hippies, fost boxer ajunge într-o sală de antrenamente unde află că naziștii americani vor ca negri să fie omorâți. Se întâlnește cu un tip care îl duce la un club de gay, are un șoc, dar dansează cu acest tip. Face cunoștință cu un anarhist care are o bombă și finalul este că Rocco cu bomba în geantă se îndreaptă spre o defilare cu ocazia St Patrick! O va declanșa? Nu se știe! Filmul prezintă o Americă amenințătoare, de neînțeles pentru bietul italian. Am avut iar barajul ridicat de limba italiană, cum văzusem filmul la Biblioteca Italiană în 1971! Pentru că nu am găsit o altă variantă. Mă uitam cu interes la peisajul din Chicago, primul oraș văzut de mine în 1995 la un training în America. Am văzut John Hancock Center, o clădire de 400 de metri. Încă nu era aglomerația de zgârie nori din 1995.

The Graduate

În fine, după ce văzusem piesa pusă în scenă la Pitești. am vrut să văd și filmul. Este o frumoasă comedie romantică, realizată în 1967, când eu terminam liceul. Tânărul absolvent Ben Braddock se întoarce de la Colegiu cu o bursă de a continua studiile. La petrecerea de acasă este abordat și subiect de seducere de către doamna Robinson, soția prietenului de afaceri a tatălui lui Ben. Ben începe o relație dominată de sex cu doamna Robinson. Dar domnul Robinson insistă ca Ben să se cunoască cu fiica lor, Elaine, lucru de care doamna Robinson este total împotrivă. Și se întâmplă ca Ben să se îndrăgostească de Elaine. Și o răpește de la nunta cu coleg de la Berkeley. Happy End! În rolul lui Ben a fost  Dustin Hoffman, fapt care i-a adus celebritatea. În rolul doamnei Robinson a fost Anne Bancoft, iar în rolul Elaine a fost Katharine Ross. Ross a cunoscut și ea celebritatea, însă în rolul din filmul Butch Cassiddy & Sundance Kid. Înteresant că Anne Bancroft era cu 6 ani mai în vârstă decât Hoffman, având 30 de ani, care juca rolul unui tânăr de 21 de ani. Doar Ross era la vârsta rolului având 24 de ani. 

Dar punctul forte al filmului rămâne coloana sonoră realizată de Simon & Garfunkel, cu celebrul hit Mrs Robinson.  

Este un film frumos care merită revăzut pentru noi, aceia care aveam 18 ani la apariția acestui film.

Le recomand pe toate în special cele de pe vremea tinereții mele!

Absolventul la Teatrul Davila Pitești

Am avut plăcerea să văd în această seară piesa Absolventul care este inspirată după faimosul film The Graduate care l-a făcut celebru pe Dustin Hoffman. Am să vă prezint pe autorii piesei după cum sunt prezentați de Teatrul Davila Pitești.

Absolventul

adaptare de Terry Johnson,

un text bazat pe romanul lui Charles Webb

și scenariul filmului de Calder Willingham și Buck Henry,

prin aranjament special cu Studio Canal

Produs inițial pe scena din Londra și Broadway de John Reid și Sacha Brooks

traducerea Petre Bokor

Distribuția:

Benjamin Braddock – Șerban GHILVACI

Doamna Robinson  – Ioana FLORA

Elaine  – Luana LUTE

Mama – Daniela BUTUȘINĂ

Tata – Robert TUDOR

Domnul Robinson – Gabriel GHEORGHE

Recepționer, psiholog, preot – Gogu PREDA

Dansatoarea –Andreea DRUGULESCUTE

Regia artistică  | Vlad MASSACI

Scenografia | Irina CHIRILĂ

Coregrafia | Florin FIEROIU

Video | Vlad COCIERU / PIA MASSACI

Ca să fac comparația după ce am ajuns acasă am văzut și filmul The Graduate cu Dustin Hoffman în rolul lui Ben, Ann Bancroft în rolul doamnei Robinson și Katharine Ross în rolul lui Elaine.

Piesa pusă în scenă al Pitești de Vlad Massaci urmărește în esență filmul realizat în 1967. Scenografia a fost minimalistă pe scenă nu este decât o canapea cu multiple funcționalități și mai multe uși ce se deschid în spatele scenei. Piesa este o comedie romantică cu happy end ca la Hollywood. 

Tânărul Ben, proaspăt absolvent de college revine acasă cu o bursă care îi va permite continuarea studiilor post universitare, master, doctorat. Acasă însă la petrecerea de revenire acasă este sedus de doamna Robinson, cu care începe o aventură romantică. Dar domnul Robinson îl îndeamnă pe Ben să o cunoască pe fiica lor Elaine. Se întâmplă ca lui Ben să îi pice cu tronc Elaine și împotriva ordinului mamei, doamna Robinson, Ben se îndrăgostește de Elaine. După eforturi îndârjite ale doamnei și domnului Robinson de a le bloca iubirea, Ben și Elaine rămân împreună. 

În punere în scenă de la Pitești în rolul doamnei Robinson a fost distribuită actrița invitată Ioana Flora, o actriță cunoscută cu o numeroasă filmografie la activ. Foarte bine  interpretează rolul lui Ben tânărul actor Șerban Ghilvaci, care este și el actor invitat la Teatrul Davila. În această seară Elaine a fost interpretată de frumoasă actriță a teatrului piteștean Luana Lute. Sunt multe replici cu subînțeles și spectatorii au râs cu poftă. Fondul sonor m-a dezamăgit pentru că nu a făcut de loc apel la frumoasele melodii interpretate în film de Simon și Garfunkel, în special Mrs Robinson! 

Spectacolul a fost reușit și merită văzut de către piteșteni.