negutjoe: Toamna Muzicală piteşteană

joi, 4 octombrie 2018

Toamna Muzicală piteşteană - Sub semnul lui Sibelius

În această seară de început de octombrie , joi 4, 2018 am audiat un concert cu invitaţi străini, pianista sude coreeană Young Eun Lee şi dirijorul spaniol Jose Juan Navarro.

În deschiderea concertului am audiat Concertul pentru pian şi orchestră în la major KW 488 de W. A. Mozart. Mozart a fost un compozitor prolific în materie de concerte pentru pian, nu mai puţin de 27!

Acest concert nr 23 este printre cele mai cântate. Este compus în perioada capodoperei Le Nozze di Figaro şi a face parte dintr-un set de mai multe concerte.

Interpretarea doamnei Young Eun Lee a fost strălucitoare şi a fost acompaniată de orchestra redusă a Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul spaniol Jose Juan Navarro, interpretarea fiind viu aplaudată.

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia I-a a lui Jean Sibelius.

Aş vrea să vă mărturisesc că mai întotdeauna folosesc avantajul pe care ţi-l dă smartfonul şi mereu mă uit la informaţiile despre diverse creaţii muzicale. În această seară am găsit un comentariu foarte avizat despre această simfonie şi am găsit această mărturie a lui Sibelius:

Young Eung Lee

Muzica este pentru mine, ca un frumos mozaic pe care îl aranjează Dumnezeu. El ia toate piesele în mână şi le aruncă în lume, iar noi trebuie să recreăm tabloul din aceste bucăţele.

Am avut în această vară ocazia să ajung o zi la Helsinki. Primul loc pe care l-am vizitat a fost parcul unde se află un ansamblu sculptural dedicat compozitorului lor naţional, Sibelius. Acesta este un contemporan cu Enescu. A crescut în Ducatul Finlandei şi epoca în care începea să facă muzică coincide cu restrângerea autonomiei Finlandei, iar Sibelius este una din cele mai autorizate voci privind identitatea naţională finlandeză şi aspiraţiile de libertate.

În această simfonie criticii spun că sunt influenţe ale lui Ceaikovski., că ar sta sub semnul romantismului. Am înţeles că Sibelius a avut relaţii amicale şi cu Mahler şi în această simfonie am detectat semnele expresionismului german.

Muzica este penetrantă, răscolitoare, gravă, au aer funebru la un moment dat, exprimând sentimentele de anxietate ale finlandezilor care-şi doreau libertatea şi independenţa.