Jurnal de vineri cu examen

Chiar dacă am zis că că jurnalul de joi a luat sfârşit mai scriu unul de vineri cu ziua de examen.

Am plecat de dimineaţa pe la 7 şi de acasă să ajung mai repede în Bucureşti luând maxi taxi.

Am urcat şi şoferul deschisese uşa din spate şi era un curent nu prea plăcut şi am avut o dispută neplăcută cu individul, care finalmente a închis uşa.

Cam la 8 fără un sfert am luat-o din loc. O doamnă care era lângă mine a spus că o să vedem ce încet va merge. Cine? Idiotul? La care s-a supărat că am fost dur în caracterizarea şoferului.

Dar idiotul a făcut autostrada într-o oră, în medie 100/oră, bine aşa că-mi retrag cuvintele, e şofer nu idiot!

Am avut timp să cobor la intersecţie la APACA, m-am dus la AFI să-mi iau cafeaua de Starbucks şi am avut timp suficient să trec e la secretariat să iau catalogul, pe care-l urma să-l depun la cutia poştală şi cheia de la sala de examen. 

Mi-au venit studenţii şi le-am dat problemele şi m-am pus pe terminat de citit Dilema veche.

Are ca dosar al săptămânii Mai 68 la Paris. Este revoluţia studenţilor împotriva unei societăţi retrograde şi îmburghezite, efectele se cunosc azi revoluţia sexuală, libertatea individului, interdicţia de interzice şi altele. Singurii martori ai evenimentelor par a fi Pascal Bruckner, elev şi Mircea Martin dintre cei care scriu în dosar. Restul sunt analişti mai tinerei. 

Eu eram în mai 68 la sfârşitul primului an de studenţie politehnistă. Ştiri despre acest eveniment erau puţine, ţin minte doar vizita lui De Gaulle pe care n-am văzut-o ca martor. Dar mai importante pentru mine şi noi românii în general erau ştirile despre Primăvara de la Praga şi ulterior invazia sovietică în Cehoslovacia, care mi-au spulberat orice iluzie privind comunismul. 

La noi ca urmare a acestui an foarte agitat a fost colindul de Crăciun al studenţilor care s-a transformat în Piaţa Universităţii, la coada calului lui Mihai Viteazul într-un protest studenţesc, unde viitorul meu coleg de ITN Păsăreanu l-a altoit cu un baston pe politrucul Pacoste. Fapt că singura repercusiune a fost că studenţii s-au ales de atunci cu vacanţă de Crăciun! Eroul Păsăreanu a devenit fizician la ITN unde aveai dosar de acceptare Secu. Probabil erau atunci securişti mai luminaţi, nu proştii răi ulteriori de la Piteşti.

Îmi amintesc că a doua zi s-a prelucrat peste toate instituţiile de învăţământ din Bucureşti. Eu am luat cuvântul spunând ceva cam că studenţii au dreptate să fie nemulţumiţi. Asta nu a dat bine la jigodiile de la secretariat, unde erau ceva turnători, şi am fost non grata acolo, unde doar repetenţii şi hahalerele aveau căutare.

Învăţam bine şi nu am avut consecinţe nasoale, ba chiar au vrut să mă facă în toamnă membru de partid, dar s-a trezit secretarul care m-a acuzat că n-am vrut să fiu şef la UTC în anul I. Oricum atunci era încă desfăcut şurubul presiunii comuniste. 

Mai citesc despre faptul că generaţia care vine acum devine digitală de pe la 3 ani copiind părinţii. Alt articol al lui Vintilă Mihăilescu povesteşte despre noua generaţie de corporatişti care au devenit cam nesimţiţi şi obraznici, comparat cu cei mai vechi.  Şi care se pregătesc să plece în contextul porcăriilor politice tip PSD Dragnea.

Am terminat examenul, am corectat lucrările, note de 5, 7, 8, 9 şi un 10.  Am pus catalogul la cutia poştală, dar portarul la care trebuia să las cheia tocmai dispăruse, noroc că un coleg de catedră era pe acolo şi i-am lăsat lui cheia care să fie recuperată de colegi. 

M-am mai conversat cu Cornel la AFI. I-am spus că în contextul prezent nu mai are loc să dezbatem politică, o fac proştii şi paranoicii care parcă vor să ne ducem dracu'! 

Şi am luat-o spre maxi taxi pe o căldură de mijloc de vară!

Vine vara cu vacanţe la mare şi mers la pescuit!