Astăzi
8 iunie 2018 la liceul meu drag s-a întâmplat un eveniment important, prin
efortul colegilor mei de promoţie, cea din 1967 am reuşit să inaugurăm bustul
directoarei liceului Ion Luca Caragiale Ploieşti, Doamna Aspasia Vasiliu. A
fost directoarea acestui liceu faimos din Ploieşti, din România şi cunoscut
acum peste tot în lume între 1958 şi 1973.
Adriana Nicolae |
Sufletul
acestei iniţiative au fost colegii mei Adriana Nicolae, Nicu Dumitrescu
şi colegul şi prietenul meu din clasele VIII-XI, Valeriu Negulescu, dar şi Dora
Roman.
Bustul
apreciatei noastre directoare a fost realizat prin colectă publică a foştilor elevi
ai acestui liceu şi a fost realizat de un fost caragialist sculptorul
Constantin Ionescu.
Am
reuşit să ajung la timp la Ploieşti azi la ora 11 când începea
festivitatea.
Nicu Dumitrescu |
Erau
prezenţi o mulţime de foşti absolvenţi ai liceului din toate generaţiile. Am
avut plăcerea să-l revăd pe Marius Bâzu.
Cu Valeriu Negulescu |
Cu Mihai Vasilescu |
M-am
revăzut şi fotografiat cu colegi de clasă Paul Anghel şi Valeriu
Negulescu, cu Dora Roman şi Adriana
Nicolae.
În
pofida faptului că acest liceu faimos a dat absolvenţi străluciţi de
electronică sistemul audio nu a funcţionat în parametrii şi unii dintre
vorbitori nu au mai folosit microfonul, inclusiv eu.
Nicu
Dimitrescu a fost moderatorul acestui eveniment.
Au
vorbit doamna directoare de azi a liceului Carmen Băjenaru.
Apoi
din partea grupului de iniţiativă doamna Adriana Nicolae, care ne-a povestit
cum a apărut această idee.
Văzând
atâtea busturi în holul liceului, Nicu Dumitrescu a observat că lipseşte
cel al dirijorului, adică al Doamnei Directoare Aspasia Vasiliu şi aşa apărut
idea bustului acestei importante personalităţi a învăţământului ploieştean şi
naţional.
A
vorbit apoi unul din foştii absolvenţi, profesorul Grosescu, om de cultură
ploieştean care a evocat personalitatea doamnei Vasiliu.
A
urmat fostul ministru al învăţământului şi caragialist, dr. ing. Virgil
Petrescu care a evocat cum a primit liceul rangul de Colegiu Naţional.
Au
luat cuvântul şi au evocat-o pe doamna Aspasia Vasiliu doamnele profesoare
Aurelia Solomon şi simpatica noastră Moleculă, profesoara Olga Petrescu.
După
aceea am fost invitat să iau eu cuvântul. Recunosc că n-am niciun merit, au
complotat dragii mei colegi de clasă şi promoţie.
Am
citit întâi elogiul scris de unul din cei mai faimoşi absolvenţi şi elev
al profesoarei de literatura română doamna Aspasia Vasiliu, o legendă a acestui
liceu Basarab Nicolescu. Pe care-l public ca anexă.
După
aceea am rostit şi eu un mic discurs compus din amintirile legate de doamna
Aspasia Vasiliu, pe care vreţi nu vreţi îl postez mai jos.
Doamnelor, domnişoarelor
şi domnilor,
În primul rând vreau să
le mulţumesc colegilor de promoţie, cea din 1967, pentru eforturile de săvârşi
această operă de cultură şi educaţie, bustul Doamnei Directoare Aspasia
Vasiliu.
Mulţumiri în special
doamnelor Adriana Nicolae şi Dora Roman şi nu în ultimul rând colegului şi
prietenului Valeriu Negulescu.
Datorez venirea mea la
Liceul I.L.Caragiale unei alte directoare, doamna Magirescu, sfătuitoarea mamei
de la Şcoala Elementară nr.1, care era situată lângă Gara de Sud, majoritatea
colegilor mei de şcoală au frecventat, datorită geografiei oraşului Liceul nr.
2, doar eu şi încă un fost coleg de elementară am fost elevi la Caragiale.
Când am ajuns la Liceul
Caragiale acesta era deja legendar, datorită fibrei intelectuale ploieştene
care a produs elevii liceului, a corpului strălucit de profesori şi nu în
ultimul rând, datorită Doamnei Directoare Aspasia Vasiliu. A fost în tot acel
timp în top 5 al liceelor din ţară.
Şi acum vreau să vă
relatez două întâmplări cu doamna directoare.
Eram elev în clasa a X-a
şi stăteam în banca de la geam împreună cu colegul
Adrian State. Ca să nu fac prostii citeam pe sub bancă un roman poliţist.
Adrian şi Pif Vasile Tifigiu se tot înghionteau. Profesorul Simache dintre toţi
mă observă pe mine şi nervos mă dă afară din oră, însoţindu-mă cu
caracteristicile epitete de basamagiu, căuzaş, etc. Eu
trecând pe lângă catedră îmi dau cu palma peste frunte nedumerit că eu sunt cel
dat afară. Am ieşit şi m-am retras la veceu. N-am fumat în liceu, de
abia din anul doi de facultate şi de 22 de ani am abandonat acestui nociv
obicei. Aproape imediat a apărut Adrian S. şi m-a chemat înapoi în clasă.
Profesorul Simache m-a
interpelat: „ Credeam că vrei să te sinucizi?” pe mine mă pălea un râs homeric
interior. Şi supărat ne-a trimis pe amândoi la doamna Directoare.
Eu devenisem foarte
nervos şi îi reproşam lui Adrian că pe mine mă mai chemaseră cu părinţii şi mă
temeam de consecinţe nefaste.
Apare doamna directoare,
subţire, în bluza albă imaculată, cu cozi împletite, încruntată şi ne
abordează:
Ce aţi făcut la Olimpiadă?
Un mare supin de uşurare
m-a trecut, luasem şi eu şi Adrian câte 20 de puncte maxim la Olimpiadă!
Aşa că a fost doar o
simplă mustrare.
Iar următoarea amintire
este la aniversarea de 125 de ani de la fondarea liceului în decembrie
1989.
Am revăzut-o şi
salutat-o pe doamna directoare Aspasia Vasiliu şi când
ne-a văzut a exclamat:” voi sunteţi din promoţiile care nu aveau nevoie de
meditaţii ca să intri la facultate”. Era epoca când meditaţiile atinseseră
paroxismul. Vă imaginaţi ce satisfacţie şi mândrie am trăit!
Vreau să vă spun în
încheiere că atunci când am dat examen la facultate m-am ferit să dau la o
specialitate care m-ar fi făcut profesor.
De aproape 10 ani sunt
profesor asociat la UPB. Şi vă mărturisesc câtă satisfacţie îmi provoacă această meserie. Am coordonat
mai mulţi absolvenţi la lucrarea de licenţă şi am avut satisfacţia să promoveze
onorabili acest examen. Erau dintre cei mediocri sau întârziaţi, dar s-au descurcat şi
asta m-a umplut de satisfacţie.
Şi mi-am dat seama câtă
satisfacţie trăiau profesorii noştri când reuşeam, la facultate şi în viaţă.
Multe lucruri am învăţat
de la profesorii noştri dar cea mai importantă lecţie pe care ne-au predată a
fost să fim oameni!
Au
fost premiaţi elevii Nicolae Bonifate care termină acum liceul şi Ştefan
Cristian Petre un elev de viitor.
După
aceasta au vorbit din partea familiei Vasiliu au vorbit nora, Lucia Vasiliu şi
nepoata Cristina Vasiliu.
A
urmat festivitatea de dezvelire a bustului a acestei mari doamne a
învăţământului ploieştean.
Am
încheiat pozându-mă cu colegi, apoi în faţa ferestrelor unde se afla la primul
etaj clasa XI-a AR.
Pe
drum m-am mai pozat cu strada Ion Grigore, profesorul meu de matematică, apoi
cu Nichita Stănescu şi pe bulevard la bustul mentorului liceului nostru Nenea
Iancu Caragiale.
Din
păcate realităţile de azi întrec cu mult în rău cele din vremea lui şi Caţavencu
lui Caragiale este mult mai simpatic decât sinistrele figuri din Parlamentul de
azi.
Anexă
Omagiu Doamnei Aspasia
Vasiliu
Misterul
Ploieştiului cred că sălăşluieşte într-un miracol, straniu şi poate singular,
în istoria României contemporane. Un loc - liceul "Ion Luca
Caragiale" - a devenit, în lungul anilor, un focar de concentrare a unor
dascăli cu totul ieşiţi din comun. Ei nu erau numai profesori de o anumită
specialitate, ci, de asemenea, maeştri de viaţă. Cu discreţie şi cu delicateţe,
ei ghiceau tulburările noastre de adolescenţi, întrebările noastre existenţiale
şi chiar problemele noastre materiale şi ne ghidau întotdeauna spre sus, spre
stele, spre un ideal ce părea, atunci, de neatins. Cu alte cuvinte, ei au
operat în noi o veritabilă iniţiere prin
cultură. Doamna Aspasia Vasiliu, profesoară de limbă şi literatură română
şi directoare a liceului, era printre aceşti maeştri de viaţă.
Era o femeie frumoasă şi
de mare fineţe. Îmi aduc aminte îngrijorarea sa când, într-o teză, mi-am
exprimat pesimismul privind viaţa ca un laborator fără o adâncă noimă. M-a
chemat la ea acasă pentru a mă convinge de contrariul acestei viziuni.
Doamna Aspasia Vasiliu se
bucura de faptul că obţineam, în acelaşi timp, premiul I la olimpiadele
naţionale de matematică şi literatură. Am obţinut Medalia de Aur la prima
olimpiadă internaţională de matematică, desfăşurată la Braşov, în 1959. Dar
consider că prima mare izbândă personală a fost obţinerea, în anul 1960, a
Premiului I la olimpiada naţională de literatură, cu o lucrare despre Eminescu,
preşedintele juriului fiind Perpessicius. Aveam o mare veneraţie pentru
Perpessicius şi am fost cuprins de o imensă bucurie văzând că un critic şi
istoric de talia lui apreciază viziunea mea despre Eminescu. Mărturisesc că în
lucrare includeam şi ideile mele pesimiste despre care discutasem cu Doamna
Aspasia Vasiliu.
Am avut mai multe discuţii
personale cu Doamna Aspasia Vasiliu despre Lucian Blaga, într-o vreme în care
era periculos să te interesezi de opera lui Blaga. Blaga a exercitat
o mare influenţă asupra adolescentului de atunci după ce am descoperit, la
vârsta de 16 ani, opera sa poetică şi filozofică, pe atunci interzisă. După absolvirea liceului, i-am scris
Doamnei Aspasia Vasiliu o lungă scrisoare la data de 15 octombrie 1965
şi care a fost publicată, sub titlul „Lucian Blaga - O vizită la Lancrăm în
1965” in cartea mea „De la Isarlîk la Valea Uimirii”.
Părinţii mei spirituali,
în timpul adolescenţei mele, au fost Doamna
Aspasia Vasiliu şi profesorul meu
de matematică Ion Grigore. Doamna Aspasia
Vasiliu şi Domnul Ion Grigore rămân în memoria mea ca fiinţe de lumină, un
cuplu mitic şi protector al liceului nostru.
Prof. Dr. DrHC Basarab Nicolescu
Membru de Onoare al Academiei Române
Frumos si remarcabil eveniment, am avut niste dascali de inalta tinuta umana si ma bucur sa-i vad comemorati pe masura.
RăspundețiȘtergere