Livic Ştirbu Sokolov şi Mihai Agafiţa |
Astă seară am avut
plăcerea şi mândria de a audia un concert de gală de 10 Mai.
Concertul a debutat
cu Imnul Regal la care aproape toată asistenţa s-a ridicat în
picioare. Muzica este a lui Hubsch după concursul din 1862 pentru imnul
domnitorului României. În 1881 imnul a primit versurile lui Vasile Alecsandri
pentru Trăiască Regele. Acest imn a fost Imnul Naţional al României
până în 1948. După 1990 Imnul Naţional al României a devenit Deşteaptă-te
Române!
Aş spune că în
perioadă comunistă Imnul Naţional a fost Rapsodia Română a lui
George Enescu, muzica cu care începea şi se termina emisiunea de la Radio
Europa Liberă! Pentru că de acolo ne mai rămânea ceva speranţă.
Imnul Regal a fost
interpretat cu multă hotărâre de către Orchestra Filarmonicii Piteşti sub
conducerea tânărului şi talentatului dirijor basarabean Mihai Agafiţa.
A urmat apoi Rapsody
in Blue a lui Gershwin în interpretarea pianistei Livica Ştirbu - Sokolov
o altă tânără şi talentată artistă basarabeană din Chişinău şi a orchestrei
dirijate de Mihai Agafiţa.
În parte a doua am
audiat Simfonia a 4-a a lui Ceaikovski. Este o muzică inspirată după cum
mărturiseşte compozitorul este inspirată din Simfonia a V-a a Destinului a lui
Beethoven. Este o muzică de mare clasă, sunt utilizaţi la maximum suflătorii şi
percuţia. Ce a rezultat este muzica romantică încântătoare care îţi umple
sufletul de bucurie.
Orchestra sub bagheta
sigură a lui Mihai Agafiţa a realizat o interpretare de mare clasă.
Audienţa a aplaudat
interpretarea cu entuziasm. A fost un concert de gală!
Ce ma bucur pentru dumneavoastra...Dar si de faptul ca aud si eu despre ce fac oamenii din Pitesti...ma surprinde ca exista acolo entuziasm pentru astfel de manifestari, e un semn ca inca exista un nucleu de oameni mai fini, care nu se delasa spiritualiceste si isi creaza o viata culturala plina de culoare si de vibratie.Eu am avut ani de zile in Pitesti(din 1970) familia matusii mele(sora mamei) care a fost cercetator si doctor in agronomie(s-a stins anul trecut in noiembrie)si, datorita ei si a fetelor ei(care traiesc acum in Bucuresti), am vazut in Pitesti un oras drag, de suflet...Asa va ramane pana voi muri si eu...
RăspundețiȘtergere