Pe Arturo
Perez-Reverte l-am descoperit cu vreo 10 ani în urmă într-o prezentarea din România literară. Editura
Polirom i-a tradus mai multe din romanele sale.
Este un autor de best sellers, cărţi de aventuri,
contemporane şi istorice. Are o serie întreagă despre Căpitanul Alatriste, un soldat din vremea
Secolului de Aur spaniol pe vremea lui Filip al II, când Spania domina întraga
Europă Occidentală şi îi învinsese şi pe otomani în Mediterana.
Alte romane sunt
romane de aventuri şi mister contemporane. Arturo Perez-Reverte este un urmaş
al lui Dumas-tatăl şi a lui Jules Verne.
Cred că am toate
romanele traduse din Perez-Reverte. Am vrut să mai văd ce a scris şi am găsit
în traducere engleză Nautical Map.
M-am apucat să o citesc şi la un moment dat, tot uitându-mă pe internet am
văzut cu stupoare că traducere titlului original nu era respectată în engleză
pentru că în româneşte ea se numeşte că în spaniolă Harta sferică!
Cartea o aveam în
bibliotecă şi mi-am dat seamă că nu o citisem, probabil luat de treburi am
uitat să o citesc acum 10 ani. Aşa că am continuat să o citesc în româneşte!
Este o carte despre
mare şi despre aventuri pe mare. Este o carte despre vase cu pânze şi abundă în
termeni marinăreşti, pe care şi în româneşte nu le prea pricep corect.
Personajele
principale sunt Tanger Soto, o
frumoasă blondă care este istoric la Muzeul Naval din Madrid şi Coy un ofiţer de marină comercială pus
pe uscat în urma unor probleme.
Coy stătea în
Barcelona aşteptând să-şi rezolve problemele şi participa din curiozitate la
licitaţii privind obiecte legate de marină. Şi este martorul unei licitaţii
extrem de disputate pentru o hartă din secolul al XVIII, al ţărmurilor mediteraneene
ale Spaniei.
Şi brusc am realizat
că Spania, alături de vecina Portugalie sunt primele ţări pentru care marina,
expediţiile geografice le-au făcut extrem de bogate şi faimoase, mai ales
Spania.
Spania a fost prima
mare putere maritimă a lumii, Columb descoperind America. De abia mai târziu
după eşecul expediţiei făcute de Invincibila Armada, Anglia a devenit
concurentul principal şi viitoarea regină a mărilor.
Coy îi ia apărarea
lui Tanger care se afla într-o dispută cu adversarul la licitaţia hărţii, un
anume Nino Palermo, care avea sediul în Gibraltar şi se ocupa de recuperarea
unor comori aflate în vase scufundate.
Şi aşa Coy devine
partenerul lui Tanger, iar ulterior amantul ei, în găsirea unei epave
scufundate a unui vas aparţinând iezuiţilor.
Aşa am mai aflat că iezuiţii,
la fel ca templierii au fost alungaţi din mai multe ţări occidentale în Secolul
Luminilor, al XVIII-lea, precum Franţa
şi Spania.
Vasul iezuiţilor Dei Gloria venea de la Havana cu destinaţia
Valencia în 1767, dar a fost interceptat de o felucă corsară a unui căpitan
englez. După o luptă între cele două vase, ele se scufundă amândouă în largul
coastei portului Cartagena, colonie antică a Cartaginei africane.
De fapt pe vas se
aflau 200 de smaralde aduse din Columbia pentru a-l corupe pe primul ministru
al Spaniei de atunci să nu emită decretul de alungare iezuit.
Locul scufundării
epavei vasului fusese dat autorităţilor spaniole de un mus, singurul care se
salvase din catastrofă.
Cu ajutorul hărţii
lui Urutia Coy determină locul unde se putea afla vasul scufundat.
Apoi cei doi pleacă
la Cartagena şi-l angajează pe prietenul lui Coy, zis Pilotul cu vasul lui cu
pânze şi motor Carpanta cu
care să facă explorarea locului scufundării.
Cu o sondă
ultramodernă şi prin scufundări ei încep să caută epava, dar nu dau de ea.
Disperaţi fac apel la
un profesor de cartografie de la Universitatea din Murcia. şi atunci el le dă o
explicaţia.
Dacă determinarea
latitudinii nu se schimbase de atunci până azi, problema era determinarea
longitudinii.
În secolul al
XVIII-lea fiecare avea longitudinea 0 a lui. Englezii au folosit Greenwich, iar
francezii aveau meridianul Paris
În schimb, spaniolii
foloseau mai multe longitudini 0, Tenerife,
Cadiz.
Coy era convins că
longitudinea era cea de la Cadiz conform hărţilor lui Urutia. Profesorul îi
lămureşte că iezuiţii aveau un meridian secret, al Catedralei din Salamanca.
Coy recalculează şi
încep explorările în zonă. Pilotul îşi aminteşte că în zona respectivă
pescuia languste verzi şi nu roşii cum era normal. Tanger realizează că acolo
se află epava felucii care avea tunuri de bronz şi acolo se afla şi epava lui Dei Gloria.
Coy găseşte epava şi
sipetul cu smaralde. Sunt recuperate şi Tanger se pregăteşte să le plaseze la
Anvers. Apar însă Nino Palermo şi bodyguardul lui, argentinianul Kiskoros, fost
subofiţer care se ocupase de torturarea gherilelor montoneros.
Cu acest Coy avusese
cîteva ciocniri zdravene. Tipul îi ameninţă cu pistolul, dar finalmente Tanger
pleacă liniştită. Îi păcălise pe toţi şi Kiskoros devenise partenerul ei.
Tanger îi dăduse ordin să îi reţină pe toţi trei timp de 8 ore.
Şi atunci Coy are
revelaţia că inclusiv Kiskoros fusese tras în piept, pentru că din Cartagena
pleacă în curând un vapor încărcat cu portocale cu destinaţia Anvers, care lua
şi pasageri.
Kiskoros este
anihilat şi cei trei pleacă spre hotelul unde stătea Tanger. Are loc un schimb
de focuri între Tanger şi Palermo, omorându-se reciproc şi rănindu-l
superficial pe Coy.
Final trist! Banii şi
averea n-aduc fericirea şi comorile pot fi blestemate.
Nu ma surprinde alterarea titlului original. Este o practica frecventa indeosebi in cazul traducerilor in engleza, probabil cu scopul de a atenua dificultatile de competitie pe piata cu alte traduceri ale aceleiasi carti ...
RăspundețiȘtergereAsta presupunind ca tot textul original este inclus in versiunea tradusa; am avut ocazia sa observ la o traducere in franceza din engleza ca doua capitole au fost eliminate din varianta tradusa.