Reacher - serialul

Pe autorul Lee Child l-am descoperit în 2013 în Grecia, la Parga. Cum? Am stat la o pensiune unde stătuseră și turiști englezi și lăsaseră romane în limba engleză. Am citit două romane istorice și chiar în ultima zi, când ne pregăteam de plecare am descoperit romanul Gone Tomorrow. Personajul principal al romanelor este Jack Reacher, fost maior în poliția militară. Am început să-l citesc, am reușit să parcurg vreo 80 de pagini. Romanul era pasionant și am încercat să-l procur dar nu se găsea. Așa că m-a descurcat un prieten și mi-a procurat de pe interne cam toate romanele apărute până prin 2014!  Le-am citit pe laptop sub formă pdf. După ce am cumpărat o tabletă în 2015 am început să citesc romanele sub forma epub. Cum se spune pe wikipedia romanele lui sunt hardboiled adică foarte dure. Romanele lui apar anual prin octombrie și le-am găsit pe internet. Între timp s-au făcut și două filme inspirate din romanele lui Lee Child avându-l în rolul lui Reacher pe Tom Cruise. Dezamăgirea mea și a altora a fost că Tom Cruise nu corespundea cu personajul romanelor lui Lee Child, era un gigant de 1,95m!

Iată că cei de la Amazon au realizat un serial după romanele cu Jack Reacher.  Prima serie se inspiră din primul său roman, Killing Floor. De această dată actorul care îl interpretează pe Jack Reacher este exact ca în romane, un tip înalt de 1,88 m, nu chiar de 1,95, dar extrem de masiv cu alură de jucător de fotbal american numit Alan Ritchson. Actorul are ceva din comportamentul lui Matt Damon, alt expert al rolurilor de dur, și aerul de robot. 

Ecranizarea este destul de fidelă. Inițial credeam că extinde și se inspiră și din alte romane, dar recitind descrierea romanului mi-am dat seama că este o ecranizarea aproape fidelă. 

Reacher ajunge în orașul Margrave din Georgia și este arestat ca presupus ucigaș. Se dovedește nevinovat, dar spre stupoarea lui victima este chiar fratele lui Joe. Sunt și episoade din viața lor de copii al cărui tată este militar și ca orice militar american merge din bază militară în bază militară din toată lumea. 

Apare și mama lor, franțuzoaică, și episodul în care ea se pregătește pentru sfârșit la Paris, episod care apare în alt roman.

Reacher începe să cerceteze afacerea pe care o urmărea fratele său Joe, privind falsificarea de monedă. În cercetări este sprijinit de tânăra polițistă Roscoe Concklin și șeful ei detectivul Finlay. Acțiunea este extrem de tensionată, Reacher este un bătăuș periculos antrenat în acțiuni de poliție militară, dar și ucide cu sânge rece pe adversarii care altfel l-ar fi ucis.

Recomand foarte tare serialul, are 8.7 calificativ pe IMDB!

The Billion Dollar Spy de David E. Hoffman

The Billion Dollar Spy: A True Story of Cold War Espionage and Betrayal este o carte scrisă de jurnalistul David E. Hoffman. 

Cartea este bazată pe fapte reale, văd că s-a făcut și un film avându-l în rol principal pe cine altul decât Mads Mikkelsen.

Acesată carte a fost scrisă pe baza documentelor CIA devenite publice și este povrestea incredibilă a celui mai valoros spion pe care CIA lș-a avut vreodată în Uniunea Sovietică.

Acesta este Adolf Tolkacev, un inginer electronist sovietici care lucra la institutul numit Phazotron și care se ocupa cu dezvoltarea sistemelor radar pentru avioanele de luptă sovietce. 

Povestea începe la sfârșitul anilor 70 la Moscova. CIA fusese dominată de temerile lui Angleton, cel care se temea că un spion sovietic este infiltrat în CIA. Acest lucru îi oprea pe spionii americani de la Moscova să contacteze sovietici doritori să lucreze pentru americani. În timpul președintelui Carter șef devenise amiralul Stansfield Turner la fel de prudent. Toți se temeau să contacteze sovietici pe ideea că ar fi fost pioni otrăviți ai KGB.

Inginerul Tolkacev, după mai multe tentative nereușite reușește să contacteze pe cei din Biroul  CIA Moscova. De ce a trădat Tolkacev? 

Tolkacev ca toți oamenii normali detesta sistemul represiv sovietic. El era de origine  umilă, era însă căsătorit cu o femeie de origine evreiască. Acesta era nepoata unui negustor foarte prosper care după Revoluția din Rusia s-a mutat în Danemarca. Fiica lui și soțul ei erau membri de partid și lucrau în ministere la Moscova. Dar suspiciunile au apărut în anii Epurărilor lui Stalin și ambii au fost închiși și executați. Abia după moartea lui Stalin părinții au fost reabilitați, dar soția a rămas cu sechele. Tolkacev, inițial a vrut să contacteze grupări dizidente, dar a decis că trădarea la americani este mai eficace. Acum este o chestiune de morală, una este să detești sistemul comunist, sovietic, alta este să trădezi!

Așa că Tolkacev a decis să-i contacteze pe americani. După mai multe tentative nereușite, din cauza faptului că americanii  se temeau să nu fie manipulați de KGB, agenții americani intră în contact cu Tolkacev. Surpriza este foarte mare. Informațiile furnizate de către Tolkacev erau extrem de prețioase și experții militari au evaluat informațiile ca valorând miliarde de dolari. Tolkacev lucra la instituția denumită codat Fazotron care dezvolta sisteme radar pentru avioanele MIG 25 și MIG 29. Tolkacev a fost dotat cu camere miniaturale care se puteau ascunde într-un stilou și cu care a fotografiat extrem de multe documente secrete. Iniția nu a cderut nimic, dar după știrea că aviatorul care a fugit în Japonia cu un MIG25 a cerut milioane de dolari a început să aibă pretenții financiare. Americanii i-au dat sute de mii de ruble, enorm pentru acea vreme și i-au deschis în străinătate un cont de un milion de dolari. Tolkacev a început să le ceară și muzică rock pentru fiul său, a primit doar casete și benzi de magnetofon. Apoi a cerut cărți ale unor dizidenți sovietici, precum Soljenițîn, mai târziu, când fiul său a intrta la Arhitectură echipamente de desen speciale din  Vest. Avea și dorința de a primi lame de ras, cele sovietice fiind de proastă calitate.

Cea mai sensibilă problemă a fost când Tolkacev le-a cerut pilula de otravă, care după multe pertractări a primit-o și o ține într-un stilou.

Este extrem de interesant cum acționau agenții de legătură americani. Am rămas uimit că multe din informațiile ce priveau pe acești spioni se regăsesc în romanele de spionaj pe care le-am citit. Agenții americanii luau precauții multiple fiind tot timpul sub supravegherea KGB. Aveau și agenți adânc secretizați care treceau pe sub radarul KGB. La un moment dat s-a dat un zvon că KGB face cercetări și Tolkacev a luat toate materialele compromițătoare inclusiv banii și le-a dus la dacea – vila di afara Moscovei și le-a ars. Tolkacev a avut în total 21 de întâlniri cu agenții de legătură CIA. Trădarea a venit tot din interiorul CIA. Un anume Howard, agent CIA în pregătire pentru Stația Moscova a fost respins finalmente pentru că nu a trecut testele poligraf și că avea probleme cu băutura. Drept răzbunare a contactat pe sovietici și a dezvăluit că există un trădător care furnizează documente secrete americanilor. Nu-i știa numele, dar KGB a făcut cercetări și a ajuns la concluzia că trădarea ar veni de la Fazotron. Când era în weekend la dacea, au intrat în apartament și au dat de documente compromițătoare. Așa că deghizați în  milițieni l-au oprit pe Tolkacev cu mașina și l-au arestat. Pilula se afla acasă așa că nu s-a sinucis și a fost executat de sovietici în 1985 în vremea lui Gorbaciov.

În epilog este descris lupta unor avioane americane cu MIG 25 și 29 irakiene în Războiul din Golf în 1990. Avioanele  americane aveau o superioritate evidentă și datorită informațiilor furnizate de Tolkacev.

Nu se spune nimic despre contul lui Tolkacev din Occident, dar bănuiesc că soția și mai ales fiul trebuie să-l fi recuperat după 1991?

Răzvan Stoica și Paganini

Răzvan Stoica și Alexandru Ilie

În această seară am avut plăcerea apariției unei vedete a viorii Răzvan Stoica! După întâlnirea de săptămâna trecută cu pianista Sânziana Mircea, melomanii piteșteni sunt fericiți.

Și Răzvan Stoica a fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Alexandru Ilie. 

Iar Răzvan Stoica, un violonist cu o vioară Stradivarius a interpretat pentru noi Concertul pentru vioară și orchestră nr.1 op. 6 în re major de Paganini. Esteu un concert interesant pentru că începe cu o uvertură în stil militar ca după aceea virtuozul viorii să-și dea măsura talentului și a tehnicii violonistice. A fost un adevărat spectacol să-l audiem și să-l vedem, pe Răzvan Stoica. Foarte importante sunt în concert aportul suflătorilor, de astă dată cu ecrane, care le mai atenuează forță ca să nu acopere secția de viori și timpanele. Auditoriul a aplaudat cu vădit entuziasm prestația lui Răzvan Stoica. Răzvan Stoica ne-a oferit și un bis cu cooperarea secției de viori în pizzicato cu o piesă bănuiesc a fi de Kreisler.

În partea a doua orchestra Filarmonicii condusă de Alexandru Ilie a interpretat Simfonia nr. 2 în re minor op. 49 de Louis Spor. Spor este un compozitor romantic german care a lucrat pe teritoriul german până spre 1850. 

A fost încă o seară reușită pentru amatorii de muzică bună din Pitești.

Filmul francez în Dix pour cent

În copilărie în afară de filmele sovietice  în România mai pătrundeau filme italiene din neorealism și filme franceze, în special de filme despre fabuloasa istorie a Franței, pusă în valoare în special de romancierul Alexandre Dumas, cu marii ei actori, Gerard Philippe sau Jean Marais. 

Atunci lipseau filmele din zona anglo-saxonă, dra au început să apară prin 1962, comediile cu Norma Wisdom și westernurile clasice.

Acum că a venit vorba despre film inventatorii cinematografului au fost francezii frații Lumieres. Îmi place în continuare filmul francez, am dedicat câteva postări filmelor din anii 60 ale lui Lino Ventura, Alain Delon, sau Jean-Paul Belmondo.

Scormonind prin IMDB am dat de filmele lui Jean Reno și am găsit că joacă în serialul Dix pour cent sau în engleză cum se poartă Call my agent. Este un serial care s-a întins pe patru sezoane între 2015-2020. Titlul de 10 % arată cât câștigă un impresar de la angajamentele unui actor, regizor de film sau teatru. Serialul a fost o adevărată surpriză pentru că prezintă filmul francez prin prisma impresarilor, a problemelor care trebuie să le rezolve și dacă merită procentele. Le merită din plin! În serial apar una sau mai multe vedete franceze și nu numai în fiecare episod. Cred că cele mai reușite au fost episoadele în care au apărut Juliette Binoche, Monica Belucci, Sigourney Weaver. Culmea că Jean Reno apare chiar în ultimul episod. Suntem introduși în atmosfera specială și strălucitoare a Festivalului de la Cannes, sau a Premiilor Cesar. Am aflat că renumita Nathalie Baye are o fiică cu Johnny Hallyday, frumoasa actriță Laura Smet. Apare și o actriță de care nu auzisem Cecille de France, o belgiancă.

Personajele principale sunt cei patru impresari și asistenții- secretarii acestora care lucrează pentru agenția ASK - Agenția Samuel Kerr. Acesta moare în concediu în Brazilia și cei patru trebuie să se descurce fără el. 

Cea mai importantă este Andrea Martel (Camille Cottin). Este agresivă, dar reușește să rezolve situații aparent imposibile. Pe deasupra este lesbiană, dar filmul francez reușește ca această orientare este acceptabilă, spre diferență de cele americane unde aceste orientări sunt mai agresiv prezentate.  La fel este și asistentul gay Herve (Nicholas Maury). 

Pe de altă parte este impresarul Gabriel Sarda (Gregory Montel), care este băiatul bun, care le rezolvă pe toate. 

Personajul negativ este impresarul Mathias Barneville (Thibault de Montalambert). Tot timpul la costum, elegant, aristocratic pune la cale tot felul de scârboșenii.

Ultima  este Arlette (Liliane Rovere) cu o vârstă înaintată, dar și cea mai înțeleaptă, acompaniată de cățelul ei Jean Gabin!

Importanți sunt și secretarii-asistenți ai impresarilor. De Herve, asistentul lui Gabriel am amintit, mai este Noemie (Laure Calamy) care finalmente devine amanta șefului Mathias Barneville, apoi ultima dar nu cea din urmă, Camillle Valentini (Fanny Sidney). Ea este fiica lui Mathias cu o coafeză din Cannes, făcută la participare la Festival. Camille vine din Cannes să-și vadă tatăl și printr-un concurs de împrejurări devine asistenta Andreei.  La fel de însemnată este mulatra Sofia Leprince (Stefi Celma) telefonista agenției cu aspirații de actriță.

Soția lui Kerr se hotărăște să vândă agenția concurenței Mediastar. Însă printr-un concurs de împrejurări Hicham (Assad Bouab) un fost coleg al Andreei și tânăr întreprinzător în IT cumpără agenția. Într-un episod de amor în trei Andrea lesbiana rămâne gravidă cu Hicham și, convinsă de partenera ei păstrează fetița care îi va crea o grămadă de inconveniente profesionale. 

Prin agenție se perindă actori celebri ai filmului francez pentru care impresarii trebuie să le rezolve hachițele, să-i convingă că partenerii sau regizorii din fil,me nu sunt potriviți, sau că scenariile nu li se potrivesc. Viața personală a impresarilor se amestecă cu probleme actorilor. Totul are naturalețe și realism, este stilul foarte elegant și rafinat francez. 

Ultima serie încheie serialul. Agenția este trădată de o angajată venită de la concurență care le răpește vedetele. Și cei patru pleacă, neuitând să închidă lumina!

 

Sânziana Mircea la Filarmonica Pitești

Sânziana Mircea

Am pus acest titlu pentru că această foarte talentată pianistă este o mare surpriză prezența ei la un concert la Filarmonica Pitești. În această seară a fost însoțită de dirijorul italian Gian Luigi Zampieri. Programul a fost clasic vienez pentru că întâmplarea face ca în această zi de 27 ianuarie să se fi născut acum 266 de ani Mozart. 

Aș că în prima parte a concertului s-a cântat Concertul pentru pian și orchestră nr. 20 în re minor KV 466 de Mozart. 

La pian, cum am spus a fost prezentă Sânziana Mircea iar orchestra Filarmonicii Pitești a fost dirijată de Gian Luigi Zampieri. Concertul nr. 20 este unul din cele mai frumoase concerte ale lui Mozart. Eu îl prefer pe nr. 21, cum a mărturisit și Sânziana Mircea la finalul concertului, sau concertul nr. 25 care a inspirat Marsilieza.  Interpretarea a fost excelentă, cu o mare siguranță și controlul pianului. A fost bine acompaniată de orchestra condusă de Zampieri. Am remarcat și eu că dispariția ecranelor și formatul redus al secției de coarde sunt acoperite de suflători.

Zampieri

Aplauzele entuziaste au determinat-o  pe Sânziana să ne ofere un bis cu o creație personală împreună cu o tânără pianistă locală, elevă la Liceul de Artă Lipatti la 4 mâini și apoi încă o piesă personală cântată doar de Sânziana Mircea. 

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia în re major 104 London a lui Haydn. Am audiat ultima lui simfonie bine interpretată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Zampieri. 

A fost o seară de muzică încântătoare. 

Silverview de John le Carre

Silverview este ultimul roman al lui John le Carre, maestrul englez al romanului de spionaj. Romanul cred că a apărut după decesul scriitorului. El a fost montat și redactat din manuscrisele lui John le Carre de către fiul său Nick Cornwell. De fapt acesta este numele său de familie real, le Carre este pseudonimul literar. Fiul a vrut ca acest roman să ajungă sub ochii cititorilor. Când citesc pe John le Carre îmi dau seama că citesc literatură de foarte bună calitate. Le Carre are alt stil față de redactările autorilor de thrillere, este mai sofisticat, mai literar! Am citit și o traducere în română a unui roman de John le Carre care a fost extrem de prost tradus, traducătorul cred că era cu cunoștințe grosiere de engleză literară. Așa că le citesc în original.

Este un roman scurt, doar 185 de pagini.

Personajul principal este Edward Avon, ca râul pe care se află Stratford upon Avon, orașul nașterii lui Shakespeare, cum spune personajul. El este de fapt un imigrant de origine poloneză cu un trecut foarte sulfuros. Cu ajutorul lui Julian, un tânăr broker din City, care s-a retras într-un mic orășel din estul Angliei, deschizând o librărie descoperim personalitatea lui Eduard Avon. Edward Avon este fiul unui fascist polonez, care a reușit să-l trimită cu mama lui în Elveția în timpul războiului. Edward s-a educat în Franța și Anglia devenind un vajnic comunist. După aceea a intrat în serviciul secret britanic. Ajunge ca diplomat acoperit la Belgrad în timpul războaielor iugoslave. Face acolo o pasiune pentru o familie de bosniaci musulmani. În timpul atrocităților soțul și fiul sunt uciși și ea este salvată de Edward, care era îndrăgostit de ea. Edward îl cunoștea pe tatăl lui Julian cu care fusese coleg de școală. El se căsătorise cu Deborah, o arabistă de excepție, care era și ea în serviciile de spionaj. Cuplul Avon aveau o fiică, pe Lily. Deborah are un cancer terminal și se pregătește de final. Edward îi face niște propuneri interesante de promovare  a librăriei. Dar de fapt el făcea spionaj pentru fosta bosniacă ajunsă lideră pe la terorismul palestinian. Așa că este mirosit de  MI5 și pe urma lui este un anume Stewart Proctor. 

Ce se va întâmpla în roman urmează să aflați dacă acest roman vă pică în mână.

Fiesta latino americană la Filarmonica Pitești

Ramiro Arista

În această seară de 20 ianuarie la Filarmonica Pitești am avut ca invitat un dirijor argentinian Ramiro Arista. Interesant că acest dirijor lucrează în greu încercata Ucraină la Lviv. 

Dirijorul argentinian ne-a oferit un program muzical al Americii Latine, plin de nerv și ritm. Este interesant că Astor Piazzola a fost primul argentinian care a reușit să facă din muzică din genul ușor, tangoul, muzică simfonică! Și normal că maestrul Arista ne-a oferit și două piese din Piazzola: Tango del angel și faimosul Libertango! 

Programul a debutat cu Danzon no 2 de Artură Marquez, a urmat Dios nunca muere de Macedonio Aleala, Piazzola.

După aceste piese vigurosul dirjor a început să ne vorbească în spaniolă și sala a dat de înțeles că pricepe, doar sunt mulți cu rude plecate la muncă în Spania. Evidemnt că a venit vorba și de fotbal, de Maradona și celebre cluburi de fotbal. 

A urmat în program un frumos cântec de spre munți: Suite Acuarela Andina de Carlos Ortega Salina. Generos, Arista ne-a adus pe meleaguri braziliene cu Brasil de Ary Barroso.  A urmat un celebru cântec cunoscut din pop El condor pasa de Daniel Alomi Robles.  A urmat fata din Guantanamo - Cuba Guantanamera de Joseito Fernandez. A urmat El Sanjuaanero și în final din Columbia: Atlantico (Cumbia Columbiano). Au urmat bisuri cu Cucarcha și alte melodii latino.

Melomanii au bătut din palme și au aplaudat frenetic.