Campionatul mondial de fotbal Qatar 2022

S-a terminat primul tur al grupelor din Campionatul mondial de fotbal Qatar 2022. Este un campionat foarte controversat fiind organizat într-o țară musulmană strictă. Dacă Qatar este un mic regat extrem de bogat de pe urma petrolului și a gazelor, el este un stat musulman cu reguli stricte. A deturnat perioada de joc, pentru că vara este foarte cald și așa se joacă la început de iarnă, în plină desfășurarea a campionatelor de fotbal din Europa, unde joacă majoritatea fotbaliștilor prezenți. Cea mai mare frustrare a suporterilor este că nu este permis consumul băuturilor alcoolice. Dacă despre tării ar fi vorba, n-ar fi mare lucru, dar nici berea nu este permisă. Este o ironie pentru că aici în acestă zonă unde era Mesopotamia antică s-a inventat berea acum 4-5000 de ani și rachiul! Alt lucru controversat este interdicția pentru LGBTQ și FIFA a interzis afișarea de simboluri. Culmea că prima manifestare de protest au făcut-o jucătorii iranieni pentru represiunile din această țară.

S-au jucat primele 16 meciuri. Le-am urmărit pe toate. Au loc la orele 12, 15, 18 și 21 așa că toată ziua sunt ocupat. Mi-am mutat plimbarea în natură începând cu ora 10 dimineața.

Primele jocuri au adus două mari surprize, bombă! Prima surpriză a fost înfrângerea Argentinei, 1-2 de către Arabia Saudită. Au apărut și ipoteze conspiraționiste că, Argentina ar fi evitat astfel Brazilia. Apoi a urmat bomba din meciul Germania Japonia, 1-2! Germania este într-o situație aproape imposibilă, trebuie să bată Spania, care a demolat cu 7-0 Costa Rica! 

Apoi prestații neconcludente ale unor echipe bine cotate, Polonia Mexic 0-0, Danemarca Tunisia 0-0, Maroc Croația 0-0. 

Singurele echipe care și-au confirmat cota au fost Anglia - Iran 6-2, Franța - Australia 4-1 (dar cu deschiderea scorului de către Australia!) și derbiul de ieri seară, Brazilia - Serbia 2-0. A fost de departe cel mai frumos meci al turneului până acum. Brazilia este extrem de puternică, iar golurile au fost marcate de Richarlison, vârf care a jucat până anul trecut la o echipă modestă, Everton, iar de anul ăsta este la Tottenham, dar era accidentat. A dat și un gol, splendid din foarfecă.

Deci să fim optimiști că vom vedea meciuri frumoase de fotbal la acest turneu.

Snabba Cash filme și seriale

Snabba Cash este o trilogie a unui autor suedez de romane thriller  Jens Lapidus numit Stockholm Noir. Ar însemna în românește bani de jmekereală. 

Subiectul acestor romane care au dat naștere la trei filme Snabba Cash, Snabba Cash - Hard to Kill, Snabba Cash - Livet de luxe. Personajele principale ale acestor filme sunt JW, un student la Academia de studii Economice Stockholm și Jorge, un latino american care se ocupă cu traficul de cocaină, având legături în mafia de stupefiante din America de Sud. JW este de extracție săracă și vrea să ducă o viață de om bogat și din acest motiv se implică în traficul cu droguri. Are și niște idei privind afaceri comerciale, dar este înșelat de un prieten de familie bogată. Dar cei care controlează lumea interlopă suedeză sunt sârbii, mai clar cei care au fost criminali de război în Iugoslavia. Între ei se disting Mrado și Radovan. Cu Mrado ajunge JW din dușmani prieteni, Mrado rămâne confinat într-un scaun cu rotile. JW ajunge un om bogat și își caută sora dispărută prin Los Angeles, dar află că ea a fost omorâtă de Radovan. Aș că dă ordin unui mafiot care aruncă în aer mașina cu Radovan, dar este și el ucis de fiica lui Radovan. 

Acțiunea este violentă, toți folosesc arme de foc mitraliere și străinii, sârbi, latino, arabi sunt vinovați de trafic de stupefiante și de femei.

Însă cineaștii suedezi au recidivat. Au făcut și un serial în două sezoane Snabba Cash! 

Acum în centrul acțiunii este o frumoasă tânără suedeză de origine kurdă, Leya. Leya are idei, vrea să lanseze un startup numit Target Coach, cam neclar ce făcea acest startup. Pentru lansarea lui are nevoie de bani, apelează la doi investitori suedezi care o trag pe sfoară și așa apelează la snabba cash, bani din stupefiante. În acest serial oamenii răi sunt arabi și africani. Leya a fost măritată cu un negru african Yannick mort într-un schimb de focuri cu alți interlopi, cu care are un băiețel. Cel care controlează acum rețeaua este Ravi, fratele lui Yannick. Dar furnizorul este un suedez, Marko și între interlopi apare un adolescent  suedez, Tim. Toți acești imigranți în Suedia tratează pe suedezi cu superioritate. Traficanții intră și în gimnazii, copii de 13 ani, tot de emigranți, negri, arabi, suedezi devin dealeri de droguri. În acest mediu toxic apare însă Zaki, un dur magrebian care îi rade pe toți oamenii lui Ravi, îi omoară și pe Marko și pe Ravi ca să pună mâna pe rețeaua de trafic de droguri. Leya împrumută bani pentru startup de la Ravi, intră în conflict cu Zaki pe care îl omoară. Un prieten arab al ei, care era pedagog în școala unde se infiltraseră traficanții află de malversațiile  lui Leya. Dar Leya îl avertizează să nu-și bage nasul, exact când startup-ul este lansat cu mare succes.

Din serial rezultă că mafioții sunt toți străini imigranți. Deci fenomenul ar fi exterior civilizației suedeze. Asta explică acum de ce Suedia s-ar opune la intrarea în Schengen. 

Sunt seriale și filme complet incorecte politic și cred că false, adică doar străinii sunt de vină că în perfecta societate suedeză sunt infractori periculoși.

1,2,3 bebe al Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

A doua seară a Teatrului Național Marin Sorescu Craiova a fost a unei comedii bulevardiere franțuzești 1,2,3 bebe de Louis Ducreux. Această piesă a fost scrisă în 1951 sub numele Lorsque l’Enfant paraît. Regizorii Alexandru Boureanu și Raluca Păun și traducătoare au adaptat această piesă spumoasă la zilele noastre.

Charles Jaquet este politicianul tipic de oriunde, ipocrit și fanfaron în calitatea de ministru Educației, Familiei și Culturii impune legea care interzice bordelurile (wow, o instituție franțuzească!) și avorturile. Dar surprizele îl așteaptă acasă. Află cu surprindere că soția lui a rămas gravidă al o vârstă destul de mare, având anterior doi copii majori. Fiica urmează să se mărite cu fiul unui mare bogătaș, fiul se încurcă cu secretara ministrului Natașa și o lasă gravidă. Și surpriză și fiica  a rămas gravidă. Piesa este adaptată la zilele noastre, cu smartfon, rețele sociale, TikTok. Soția ministrului să opune categoric la însurătoarea fiului cu românca aia, Natașa, până află că Natașa este descendenta statuilor românești Michel Le Brave, Frații Buzești, Parcul Romanescu. Ba află că sunt proprietari la Dacia și la Stadionul Trivale! Asta că tot este turneu la Pitești. Pun pariu că Natașa la original o fi fost rusoaică, după prenume și cumva rudă cu familia țarilor?

Inclusiv subreta a rămas și ea gravidă cu un furnizor de la Altex?!

Ba în final după ce Jaquet ajunge Ministrul Apărării află că prietena lui din tinerețe are cu el un fiu Charles de 26 de ani și vrea și el un post pe la guvern, că tot se poartă. 

Comedia este spumoasă, are ritm, actorii joacă cu plăcere și lumea a a râs și s-a simțit bine. 

Aceasta a fost a două comedie franțuzească și nu a dezamăgit, fără glume deochiate și apropouri lubrice. 

A fost o plăcere să văd propunerile teatrale oltenești.

Retroelectro la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

Numai și pentru acest spectacol a meritat să fii spectator la  Festivalul de Teatru Liviu Ciulei al Teatrului Alexandru Davila Pitești. A fost o surpriză din toate punctele de vedere pentru spectatorul piteștean. Știam că Teatrul Marin Sorescu din Craiova este un teatru de înaltă clasă, dar spectacolul oferit de olteni m-a surprins total. 

În primul rând titlul spectacolului are legătură cu tragicomedia, cum a intitulat acest  spectacol autorul Bogdan Georgescu, doar prin faptul că este gândit și realizat la Craiova, unde era pe vremuri Electroputere!

Este o satiră puternică a poncifelor naționaliste care bântuie spiritul și actualitatea culturală și politică românească. Ocazia este evocarea lui George Coșbuc în 2018 la 100 de ani de la moartea în 9 mai 1918, exact de Ziua Europei. Acest eveniment ar fi avut loc în Bistrița Năsăud la școlile din oraș. Și de aici se dezlănțuie o nebunie care aduce aminte de spectacolele lui Purcărete, ale lui Lucian Pintilie, de teatrul lui Ionescu sau al lui Sorescu și de ce nu și de Peter Brook!

Este ironizat modul în care se tratează în manieră birocratic formalistă a unor evenimente culturale de către autoritățile de ieri și de azi. Nimic nu-i sfânt în acest spectacol, care poate enerva pe anumiți patrioți.

Sunt scene înălțătoare cu Oda Bucuriei a lui Beethoven, romanța inspirată de Coșbuc: Pe umeri pletele-i curg râu, atât în maniera clasică cât și versiunea trupei Talisman, inclusiv suntem puși și noi spectatorii să cântăm prima strofă din marșul din Aida  cu un efect contrar solemnității momentului. 

Recitarea poeziei Paști a lui Coșbuc în așa zise traduceri în franceză, italiană, rusă și la sfârșit și în engleză mi-a amintit de Deșteaptă-te române în De ce trag clopotele Mitică a lui Pintilie. 

Totul este interesant în acest spectacol a regizorului Bogdan Georgescu, inclusiv recitările din debut cu poezii din poetele contemporane: Svetlana Cârstean, Ana Dragu, Teona Galgoțiu, Andra Rotaru, Elena Vlădăreanu.

Iar finalul cu dans modern cu balerini și balerine în negru care se potriveau ca nuca în perete a fost în tonul ironic mușcător al spectacolului.

Oricum am fost entuziasmat că am fost spectator la acest eveniment teatral.

Piatra în casă la Teatrul Toma Caragiu Ploiești

În această seară am urmărit piesa Piatra în casă pusă în scenă de Teatrul Toma Caragiu din Ploiești în regia lui Alexandru Dabija. Piatra în casă este o piesă scrisă de Vasile Alecsandri. Am citit în copilărie piesele lui Alecsandri din care lipsea semnificativ Iorgu de la Sadagura, piesă pusă în scenă tot de Alexandru Dabija. De ce lipsea Iorgu de la Sadagura? Păi Sadagura este o periferie a Cernăuțiului și eram în plin comunism stalinist și nu se făcea. Ca și piesa amintită anterior și Piatra în casă este de fapt o adaptare a piesei a lui Alecsandri. Eu nu-mi prea amintesc de textul pus în scenă de Dabija, dar poate să fie o problemă de memorie sunt cel puțin 60 de ani. 

În această piesă cucoana Zamfira vrea să-și mărite fiica Marghiolița, la care se cam dă vărul Leonil. Un rol important în piesă îl are Iona țiganca, femeia în casă a cucoanei Zamfira. Pentru că una din ideile piesei este eliberarea din robie a țiganilor. Acest lucru l-a preocupat pe Alecsandri în acțiunile sale politice ca și în literatura sa. Zamfira este curtată de doctorul neamț Franz, care îl găsește pe căminarul Grigori Pâlciu cu fiul lui comisul Nicu. Finalmente cei doi tineri se cunosc și se iubesc. Iar Zamfira se înțelege cu Grigori la țigani ca dotă, și la sugestia lui Leonil ei sunt eliberați din robie și Ioana să poate fi apelată ca duduie! Sunt situații qui pro quo, scene comice, multe glume cam deochiate. Lumea a râs și s-a distrat și a aplaudat la scenă deschisă.

Toxic la Teatrul Toma Caragiu Ploiești

De Ploiești și implicit de teatru mă leagă amintirile copilăriei ploieștene. Dacă îmi amintesc vag de primele spectacole de marionete și păpuși la Ciufulici, la teatrul din Ploiești am fost cu școala, cu Liceul I. L Caragiale. Am ajuns târziu la teatru ca să-l mai prind pe Caragiu. Îmi amintesc perfect de doi actori de mare calibru de Margareta Pogonat și de Zephi Alșec. Îmi amintesc că mergeam la piese d'alea comuniste scrise de alde Dan Tărchilă sau Rețeta Makropolus, piesă mai dificilă unde Margareta Pogonat făcea un rol deosebit, dar fiind mai plină de simboluri, colegii mei mai tâmpiți nu înțelegeau nimic și făceau gălăgie. 

Iată că în cadrul Festivalului de Teatru Liviu Ciulei în desfășurare la Teatrul Alexandru Davila din Pitești a venit Teatrul Toma Caragiu din Ploiești cu piesa Toxic. Părea a fi un spectacol promițător pentru că era regizată de Florin Piersic jr. 

Piesa aparține lui Bruce Kane se  petrece la Los Angeles Hollywood. Este despre relațiile de cuplu, de alienare, de criza dinaintea despărțirii. Nu mi-a plăcut piesa și nu mi-a plăcut regia. Actorii, în cuplu, sau în triunghiul conjugal stau pe scaune și urlă cât îi țin bojocii. Lumea râde la abundența de insinuări sexuale.

Păcat!

A Knock at the Door de T. W. Ellis

A Knock at the Door de T. W. Ellis este un roman thriller, polițist plin de adrenalină și pe care l-am citi în mai puțin de două zile. Autorul este de fapt un pseudonim al lui Tom Wood, autorul englez al seriei Victor the Assassin.

Personajul principal este tânăra Jemima (gemaima). Este interesant de unde acest nume, este un nume biblic al una din frumoasele fiice a lui Iov Iemima!

Jemima este o tânără soție a lui Leo Tallhoffer. Leo este negustor de vin și călătorește des cu avionul prin Europa. Cei doi și-au cumpărat o proprietate undeva în nordul New York într-un mică localitate, dar casa este izolată. Jemima este instructoare (probabil online?) de yoga. Imediat după plecarea lui Leo la ușa casei aude o bătaie în ușă de unde titlul romanului! 

În casă vin doi agenți FBI Wilks și Messer. Ei îi devoalează un secret îngrozitor. Leo este un spălător de bani pentru cartel, dar și informator al FBI. Chiar atunci ea primește pe telefonul fix un apel. Răspunde și un anume Carlsson, tot agent FBI o avertizează să fugă imediat pentru că cei doi vor să o omoare. 

Jemima fuge pe la etaj în picioarele goale și este salvată de Trevor, un domn foarte onorabil, în vârstă cu camioneta lui. Până la urmă  se duce la sediul poliției locale unde șefă este Rusty o doamnă foarte solidă și unde se află cei doi agenți FBI, care recunosc că de fapt sunt agenți NSA (National Security Agency) și o conduc pe Jemima acasă unde rămân să caute dovezi și Jemima este amenințată cu moartea și finalmente între ei are loc  luptă în care Messer este rănit mortal și Wilks este lovită de colțul mesei și pare că a murit și ea. Jemima pleacă cu Carlsson la cabana lui Trevor. Dar Jemima își pierde încrederea în Carlsson și vrea să plece noaptea cu mașina lui Carlsson, însoțită de Trevor la depozitul lui Leo. Aici însă depozitul este gol, însă Jemima găsește un microcip care ar conține informații devastatoare împotriva cartelului. Apare Leo, dar și Wilks care își cere partea ei în bani ascunși de Leo. Jemima o dezarmează pe Wilks și arma ajunge la Leo care o împușcă pe Wilks. Apoi când se pregăteau să fugă apare și polițista Rusty care este și ea împușcată de Leo. Leo cu Jemima și Trevor ajung undeva în apropierea mării unde Leo se întâlnește cu Carlsson care ia microcipul și pleacă să pună banii bine. Leo îl împușcă și pe Trevor și finalmente vrea să o înece și pe Jemima, care, cu ultimele puteri găsește pistolul lui Leo și-l împușcă și pe el. Rusty, care a scăpat de împușcare pentru că avea pe ea vesta de protecție  ajunge la cabana de pe malul mării și dă de Jemima. Vin și cei de la NSA care sunt disperați că au garantat pentru Wilks și Messer care erau corupți și nu vor să se afle aceste lucruri foarte jenante. 

Totul s-a rezolvat, Jemima se poate întoarce acasă. Rusty o întreabă de rude, prieteni nu are. Însă Rusty are și o nelămurire pe care încearcă să o lămurească cu Jemima, este vorba de camioneta lui Trevor. 

Și dintr-o dată totul se dă peste cap. Cei interesați vor citi romanul ca să afle finalul romanului.