Sam sau introducere în viața de familie de la Teatrul Tamasi Aron regia Laszlo Bocsardi

Spectacolul de azi 9 noiembrie, 2019, de la Sala Mare a Teatrului Davila de la ora 19 a fost piesa Sam sau introducere în viața de familie  montată la Teatrul Tamasi Aron în regia Laszlo Bocsardi.

Piesa aparține unei dramaturge poloneze numite Maria Wojtyszko și dezbate problemele Poloniei de a

Problemele Polonie de azi sunt presiunea religioasă a bisericii catolice care a confiscat viața politică, probleme drogurilor, care a înlocuit beția poloneză, dar și problemele familiei. 

Părinții lui Sam - Samuel, un   băiețel de13 ani  hotărăsc să divorțeze și se cuplează, ea cu Dragan, un kosovar albanez și tatăl cu Maia, o rusoaică, ceea ce ironizează și pericolul imigrației. 

Sam este chinuit de colegul său Grzesiek și se îndăgostește de colega Viola.

Părinții lui Sam se droghează și pe scenă apar o cultură de canabis.

Am să dau și distribuția piesei:

DISTRIBUȚIE

Sam: ERDEI Gábor

Mama: CZIRJÁK Beatrix (student la actorie), MÁRKÓ Eszter

Tata: PÁLFFY Tibor

Grzesiek: FEKETE LOVAS Zsolt

Viola: KORODI Janka

Maia gătește: PÁL FERENCZI Gyöngyi

Gosia: DARAGUS Anna (student la actorie), KOVÁCS Kati

Tanti Shultz: TÓTH Eszter Nikolett (student la actorie), SZALMA Hajnalka

Bunica lui Grzesiek: FEKETE LOVAS Zsolt

O jurnalistă: TÓTH Eszter Nikolett (student la actorie), SZALMA Hajnalka

Mama Violei: CZIRJÁK Beatrix (student la actorie), MÁRKÓ Eszter

Tatăl Violei: PÁLFFY Tibor

Hârciogul cel bun: KÓNYA-ÜTŐ Bence

Hârciogul cel rău: BOCSÁRDI Magor

Dragan: PIGNITZKY Gellért

Regizor: BOCSÁRDI László

Traducător: PÁSZT Patrícia

Decor: BARTHA József

Costume: Kiss Zsuzsanna

Actorii sunt bine aleși și joacă convingător, în pofida barierei lingvistice, spectacolul se desfășoară în ungurește, se puteau citi replicile subtitrate.

M-a impresionat în special scenografia, sunt piese de mobilier din plastic transparent, niște scaune fabuloase, apoi plantația de canabis.

Actorii joacă pe scena care este divizată în mai multe spații, a fost cea mai bună scenografie pe care am văzut-o la acest festival.

Limite de Centrul de Teatru Educațional Replika

Centrul de Teatru Educațional Replika practică un fel de teatru inspirat din realitățile contemporane ale României.

A

stă seară 9 noiembrie, ora 17.30 la Studioul Liviu Ciulei al Teatrului Davila din Pitești am urmărit piesa Limite a CTE Replika.

Este un spectacol cu un singur artist Mihaela Rădulescu.

De fapt realizatorii acestui spectacol sunt:

Text: Mihaela Michailov, Radu Apostol

Versuri: Bobi Dumitraș (de la Fără Zahăr)

Cu: Mihaela Rădescu

Regie: Radu Apostol

Scenografie: Gabi Albu

Costum: Irina Gâdiuță

Muzica & spațiul sonor: Alex Bălă

Video: Elena Găgeanu

Foto: Augustina Iohan

Piesa dezbate probleme educaționale, ale școlii, ale elevilor, ale profesorilor.

Una cele mai problematice chestiuni din spațiul școlar de azi este hărțuirea la care un elev îi supune pe colegii de clasă. 

Problemele sunt expuse de una din profesoare, cea de Limba Română care încearcă să-l liniștească pe Mateo, un elev rău care o chinuie pe colega Tereza care este obeză.

În momentul în care profesoara intră în discuție cu tatăl lui Mateo se aude vocea acestuia, repetată de actrița de pe scenă. Tatăl încearcă să o mituiască pe profesoară cu un abonament la Festivalul Enescu, dar este refuzat.

Intervine și directoarea, fostă elevă a profesoarei, pentru că părinții lui Mateo contribuie material la școală. În final intervine profesoara de sport, care este realistă și care spune că elevii de 10 nu trebuie neapărat să ia 10 și la Sport. 

Pe rând se dezbat problemele școlii, elevii cu probleme de comportament, părinții care vor să influențeze profesorii, subfinanțarea școlii.

Interpretarea actriței Mihaele Rădulescu este complexă și convingătoare. 

Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine regizat de Radu Afrim la teatrul Tineretului din Piatra Neamț

Acesată piesă Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine este scrisă de Radu Afrim special pentru actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, invitat să regizeze la acest teatru.  

Are subtitlul Pornoteca din băcănie cu trimiteri la epoca cu videuri la care lumea viziona orice pentru că la cinematograf nu se mai dădea nimic.

Așa că în fiecare zi Afrim scrie un text pentru fiecare actor la cafeua de dimineață. 

Asta am aflat-o dintr-o prezentare de pe Liternet.ro. 

Textul se compune din lungi monoloage a fiecărui actor. 

Apar diverse personaje, unul este polițistul cu tendințe gay, alta o tânără care își părăsește iubitul pentru altul, alta este o individă tupeistă, agresivă și din topor cu papuci de zi flaușați kitsch. 

Este și tânăra suavă romantic melancolică interpretată de aceeași Ada Lupu, care avut monodram de mai devreme.

Spectacolul care s-a ținut în Sala Mare de la Teatru Davila este plin de problemele care le întâmpină tinerii contemporani, hipsteri, oameni din popor, sofisticați, etc. 

Se visează la mare, în concediu în Bulgaria all inclusive!!!!

După opinia mea textul este un ghiveci fără cap și fără coadă, salvat doar de interpretarea convingătoare a actorilor.

Așa că Radu Afrim, nume foarte apreciat azi în teatru mi se pare cm supraevaluat!

Povestea păsării fără cuib cu Ada Lupu la Teatrul Vasile Alecsandri Iași

Acest spectacol s-a petrecut azi la Studioul Liviu Ciulei dela ora 17.30 de la Teatrul Davila Pitești.

Este un spectacol realizat de tânăra actriță Ada Lupu pe un text scris de însăși și regizat de Iris Spiridon.

Spectacolul s-ar putea numi și vârstele femeii.  

Pentru că Ada Lupu trece de la fetița care voia să se pupe și să fie gagică la adolescenta care a devenit model la 16 ani. 

Copilul are probleme cu mama ei care divorțează și are un nou soț.

Începe să fie curtată și atrasă de bărbați, are experiențe sexuale, are iubiți, face facultatea, scrie poezii, își dă doctoratul, devine cadru didactic universitar.

Se căsătorește, face un copil, divorțează, se îndepărtează de fetița sa Iris.

Se recăsătorește cu un om nult mai în vârstă, divorțează și așa ajunge la bătrânețe.

Este  ca o pasăre care trebuie trebuie să zboare mereu pentru că nu reușește să aibă un cuib.

Frumoasă și tristă povestea bine interpretată de multă expresivitate de către Ada Lupu.

Salba dracului la Galați de Alexandru Dabija

În această seară de 6 noiembrie 2019, de la ora 19.00 în Sala Mare a Teatrului Davila am urmărit și o comedie.

Este o comedie românească, adaptare destul de liberă a comediei lui Alecsandri, se pare că era prima lui comedie Iorgu de la Sadagura și interpretată de actorii Teatrului Fani Tardini din Galați, sub conducerea cunoscutului regizor Alexandru Dabija.

În primul rând actorii gălățeni ne-au lămurit ce-i cu Sadagura.

Sadagura este o localitate din apropiere de Cernăuți, fondată în timpul Ecaterinei cea Mare în 1770 în vremea războielor ruso-turce de baronul Gartenberg care în traducere este: grădina de la munte, ia un rusește sadagora – sadagura. 

Acestă localitate a fost înființată de rușii care au început să emită monede ce au circulat în cele două principate care erau ocupate de ruși. Pentru acest scop au fost aduși evrei specialiști în baterea de monedă. În localitatea Sadagura s-a stabilit un celebru rabin hasidic numit Friedman. Sadagura a făcut parte din 1775 până în 1918 din Bucovina austriacă. Între 1918 și 1940, 41-44 a făcut parte din România, fiind smulsă din trupul țării de către Stalin prin tratatul Riebbentrop Molotov.

Piesa are în centru pe Iorgu Damian, nepotul boiernașului Enachi Damian care se întoarce din străinătate de la studii, Alecsandri fiind ironic pentru că în amărâtul stetl evreiesc evreiesc nu există vreo universitate, doar în Cernăuțiul apropiat. Suntem în anii 1850 și în principatele moldo-valahe nu s-a înființat încă o universitate, așa că tinerii moldovani se duc străinătate la studii.

Iorgu vine de afară doar cu ifose și franțuzisme în cam într-o perioadă în care se producea reanșterea spiritului național, ne apopiem de Unire și Alecsandri militează pentru patriotism și limba română.

Esența piesei este alterată, Alexandru Dabija mizeză pe un joc licențios, porcos de-a dreptul, cu puternice aluzii sexuale.

El mai schimbă și numele evreului Ițic creditor zaraf în Friedman, amintind de rabinii hasidici, a găsit un excelent interpret în Adrian Wolf, probabil de origine evreiască. 

De asemenea baronul german scăpătat poartă numele schimbat în von Gartenberg de la fondatorul Sadagurei. 

În piesa lui Alecsandri Iftimi era feciorul în casă a lui Enachi Damian, în adaptare el este țigan, probabil că ar  fi fost așa, dar Alecsandri nu-i menționează etnia.

Dar iată și distribuția piesei:

Lucian Pînzaru ( Enachi Damian ), Florin Toma ( Iorgu, nepotul lui Damian ), Petronela Buda ( Gahița Rosmarinovici ), Ciprian Brașoveanu ( Dascălul Ieni ), Radu Horghidan ( Părintele Grigore ), Vlad Ajder ( Felcerul ), Vlad Volf ( Ițic Friedman ), Ștefan Forir ( Baronul Forir Von Gartenberg ), Oana Mogoș ( Doamna Gângu ), Flavia Călin ( Lenuța, fata doamnei Gângu ), Elena Anghel ( Zoița Kiulafoglu ), Ionuț Moldoveanu ( Agamemnon Kiulafoglu ), Oana Preda ( Nașa Vivandiera ), Răzvan Clopoțel ( Iftimi, țiganul lui Damian ).

Costumația actorilor este specială sugerând un adevăr dureros și azi, toți sunt murdari de glod pe haine.

Enachi este fericit că nepotul s-a întors acasă, dar acesta, cum am spus este plin de ifose și gărgăuni, visează la străinătatea luminoasă, nu la incovenientele din viața de la țară, de la moșie. 

Singura persoană care-i încurajează obrăzniciile este Gahița Rozmarinovici o văduvă coaptă care-i devine amantă. Apropo de numele de familie, Gahița este româncă get beget, să nu uităm că și pe poetul național îl chema original Eminovici! 

Iorgu o abandonează pe frumoasa și timida Lenuțam care visa să se mărite cu Iorgu.

Iorgu fuge cu Gahița la Iași, stă în casele luiAgamemnon Kiufanoglu și se umple de datorii la zaraful Ițic. 

Se plictisește de Gahița și îi face ochi dulci Zoiței, soția lui Agamemnon.Se aici o șcenă în care Agamemnon apar gol, doar cu o pălărie plasată în față și o bănuie de traducere pe Zoița, scenă forțată și licențioasă .

Ca să scape de datorii se întoarce la țară la unchiul Enachi, care-l scapă de datoriile la Ițic.

În plus o cere de soție pe Lenuța.

Dabija a exagerat, cum am văzut o punere în scenă a Scrisorii pierdute, foarte neispirată.

Dar este o comedie care merge la publicul doritor de apropouri vulgare.

Eine kleine Nachtmusik la Unteatru de Gigi Căciuleanu

În această seară de 6 noiembrie 2019, ora 17.30 la Studioul Liviu Ciulei am urmărit o producție pusă în scenă de Gigi Căciuleanu al Unteatru, Eine kleine Nachtmusik. 

Este un spectacol de muzică și poezie pe textele lui Căciuleanu, care mi s-au părut foarte interesante și asezonate cu frumusețea îngerească a muzicii lui Mozart. Este un spectacol cu un singur actor, supus și un exerciții specifice unui dansator, dar și ale unui sportiv. 

Îi mărturiseam după spectacol domnului Emil Boroghină că am văzut  spectacolul lui Peter Brook Visul unei nopți de vară în 1972 în care artiștii englezi se comportau ca niște artiști cu calități fizice deosebite, de trapeziști de circ. 

Cam același lucru l-am văzut în interpretarea talentatului actor Lari Georgescu. Decorul realizat de Vladimir Turturică este minimalist, o oglindă, o piramidă doar cu laturile și la fel un cub. Nu lipsește nici o minge de fotbal și la un moment dat pe scenă nu mai era el, ci parcă apăruse Ronaldo, am și strigat asta!

Am avut ocazia să ascult fragmente din Zauberflote, Il nozze de Figaro, Don Giovanni și evident Eine kleine Nachtmusik. 

A fost un spectacol deosebit care arată creativitatea marelui coreograf și regizor Gigi Căciuleanu și talentul și dăruirea lui Lari Georgescu. 

Pescărușul la Unteatru în regia lui Andrei Șerban

În această seară de marți 05 noiembrie de la ora 17.30 am urmărit la Studioul Liviu Ciulei Pescărușul piesa lui Cehov pusă în scenă de Andrei Șerban la Unteatru București. 

Pentru mine a fost o premieră am văzut pentru prima data o pieă de Cehov. Cehov este un considerat ca unul dintre cei ami mari dramaturgi ai începutului de secol 20 și este un reper în repertoriu teatral. Mă gândesc că a trait puțin, probabil aavut noroc, cum ar fi scris el teatru în vremea lui Lenin și Mai ales Stalin și gulaguri.

Pescărușul este drama puternică, care dă ocazia actorilor să aibă atenția spectatorilor prin monologuri de mare intensitate. Piesa este și o dezbatere asupra teatrului, a formelor noi de expresie teatrală.

Totul se petrece la moșia Arkadinei, fostă actriță de success, venită vara la țară împreună cu iubitul ei Trigorin scriitor de succes, dar și un Cassanova. La moșie se află fratele ei mai vârstnic Sorin , fost consilier de stat.

Aici se află și tânărul Costea Treplev, fiul Arkadinei, cel mai pregnant personaj, un om bântuit de mari probleme, scriitor în devenire. Este îndrăgostit de tânăar Ninam care își dorește să cunoască gloria de actriță. Dar Nina se îndrăgoistește de Trigorin și pleacă la Moscova pentru devină actriță.

Moșia este administrată de Șamraev cu soția sa Polina. Șamraev a fost pe vremuri în protipendada moscovită a cunoscut mari actori și trăiește nostalgia vremurilor trecute. Cuplul Șamraev Polina o au pe Mașa, care deraiază într-un mariaj pe care nu-l dorește cu învățătorul Medevdenko.

La această moșie își duce viața și doctoral Dorn, cvare-și trăiește ratarea la țară într-un dolce farniente. De Dorn este atrasă Polina. Deci între personajele piesei sunt chestiuni de amor și traducere tratate însă de către Cehov într-o manieră tragică.

Momentul culminant este când Treplev împușcă un pescăruș și-l duce Ninei. Pescărușul ar semnifica aspurație spre puritate, acum în particular, pescărușul este o pasăre periculoasă și agresivă.

Arkadina și Trigorine pleacă de la moșie la Moscova, Trigorin având grijă să îi lase informații Ninei pentru unde va sta la Moscova. Nina ajunge o actriță ratată, are o relație amoroasă cu Trigorin, este părăsită de acesta care se întoarce la Arkadina.

Treplev începe să scrie este publicat și începe să aibă succes.

Scena finală se petrece în iarnă, Treplev o cheamă pe mama sa pentru că fratele ei Sorin nu se simte bine. Mașa a eșuat în mariaj, are un copil cu Medvedenko, dar nu are grijă de el. Revenirea îi bucură pe cei de la țară, este înă o bucurie mimată și finalul este tragic pentru că Treplev este bântuit de coșmaruri o revede pe Nina care nu l-a uitat pe Trigorin și se sinucide prin împușcare. Final!

Andrei Șerban a trata această punere în scenă minimalist. Toți actorii stau pe scena goală pe scaune, așteptând să se pună în scenă piesa propusă de Treplev. Actorii își spun replicile și monoloagele, se folosește ca fond musical, muzica rusească de petrecere, țigănească.

Decăderea Mașei este marcată de faptul că a devenit drogată și se înțeapă în venă.

Actorii sunt convingători, texul cehovian îi ajută să se pună în valoare.

Piesa mi-a plăcut și mai ales interpretarea acestor actori din care n-am recunoscut decât pe congenerul Gelu Nițu.

Culmea, amicului Cristi nu i-a plăcut, i s-a părut cam superficială, cam într-un stil prea minimalist.

Mai vă pun la dispoziția și distribuția:

Medvedenko – Ionuț Vișan

Mașa – Mădălina Anea

Sorin – Constantin Cojocaru

Treplev –Bogdan Nechifor

Nina –Alina Rotaru

Dorn –Vitalie Bichir

Polina –Florina Gleznea

Șamraev – Gelu Nițu

Arkadina –Claudia Ieremia

Trigorin – Emilian Oprea