Am fost între 25 iunie și 2 iulie în vacanță la mare în Creta, la Rethymnon. Nu era o premieră, mai fusesem și anul trecut tot acolo.
Excursia a început cu probleme.
Am plecat de la Pitești cu maxi taxi. Cel cu care stăteam pe aceleași rând
ocupase și jumate din locul meu. L-am apostrofat și s-a retras, dar ulterior
m-a împins. Nu am mai zis nimic, dar după ce am coborât m-a agresat verbal, era
genul gherțoi, dar nu i-am răspuns. Am luat metroul spre gară, și ajunși la
Eroilor m-am încurcat complet, stația s-a reorganizat cu linia spre Drumul
Taberei și indicațiile spre Gara de Nord nu existau. Am reușit să dau găsesc
peronul și am ajuns la Gara de Nord. Trenul spre Aeroportul Otopeni era plin
ochi și am reușit să iau un bilet cu telefonul meu celular unde am cardul, dar
pentru al doilea nu am mai reușit că nu comandasem inițial două bilete. Am
reușit să-l obțin cu cardul Adrianei. Controlorul nu a comentat când i-am
arătat biletul meu, altfel ar fi trebuit să plătesc dublu. La Aeroport altă
problemă, trebuia să identific unde voi găsi maxi taxiul de întoarcere. Niște
paznici m-au îndreptat eronat. Până la urmă Adriana avea de la verișoara ei o
schemă și am reușit să ajung să identific locul de unde erau maxi taxiurile de
transfer spre Pitești. Coada la bagaje și check-in era mare, noroc că acolo
mergea aerul condiționat. În schimb la îmbarcare nu mergea și am transpirat
abundent. Am fost foarte mirați că pasagerii care reveneau din Creta au revenit
unde ne îmbarcam, ne-am lămurit la întoarcere.
Drumul spre Creta a fost destul
de lin, fără zdruncinături. Am ajuns pe aeroportul din Chania și am ajuns
direct la locul de luat bagaje, fără control de frontieră, suntem în Schengen!
Am ajuns la hotel cu autocarul
într-o oră. Mergând spre Rethymnon am trecut pe pe lângă portul militar din
Chania și am văzut un portavion, probabil cel trimis de americani după
amenințări Hezbollah la adresa Ciprului.
La hotelul Minos am primit o
cameră în altă parte a clădirii, orientat spre vest. Era foarte cald în cameră
și am coborât la recepție să cer aer condiționat. Am înțeles atunci că există
aer condiționat, dar trrebuie să închizi ușa de la balcon!
Cel mai important eveniment
era Campionatul European de Fotbal. Miercuri, a doua zi, preocuparea mea
era să văd meciul. La hotel, la barul de la piscină era un televizor și
barmanul, un basarabean ne-a facilitat la cei trei români un canal găsit pe un
lap top, care a întârziat transmisia și enervat am căutat pe telefon România
Actualități și am aflat în avans că am primit un penalti. Meciul cu Slovacia
s-a terminat la egalitate și am ajuns pe primul loc într-o grupă unde toți
aveau 4 puncte! Meciul din optimi cu Olanda îl voi vedea acasă marți când am
sosit în România. Restul meciurile le-am descoperit că erau transmise de
canalele de stat germane ZDF și ARD și le-am văzut în cameră spre disconfortul
Adrianei.
Programul era ca anul trecut în
jur de 8 mergeam să luăm micul dejun la restaurantul hotelului. Apoi mergeam
cei 200 de metri până la malul mării și coboram digul de beton la malul mării
unde erau amenajate șezlonguri. Umbrela și două șezlonguri costau 8 Euro, iar 2
cafe frappe costau 5 euro. Apă luam de la supermarketul care era în drum spre
mare. Strada care ducea spre mare împărțea orașul nou în două părți.
Privind dinspre mare spre stânga erau hoteluri cu maxim trei niveluri. Spre dreapta
erau hoteluri înalte de 5-6 etaje, foarte elegante. Clădirea de pe colț unde la
parter era restaurantul Lissus era un bloc de 6 niveluri cu apartamente de
închiriat.
Am stat la plajă la mare 3
zile, apoi a început să bată vântul cu valuri care ajungeau la zidul de beton.
Plaja este expusă direct la Mediterana nu este un golf de protecție. Așa
că ne-am mutat la piscina hotelului. Eu înotam și am dat de niște jazcuzzi și
m-am simți foarte bine. La piscină era un tânăr englez care mi-a atras atenția.
Era tatuat complet, inclusiv pe mâini, cu dinți cu implant de porțelan, albi
strălucitor. Era cu fiul de vreo 3 ani care era îmbrăcat complet cu un costum
să-l nu-l atingă soarele și cu bunicii nepotului. Mama lipsea!
După plajă, pe la 2 d.a.
mergeam la restaurantul nostru preferat Lissus. Mâncarea a fost bună și multă,
dar Adriana a resimțit că nu mai este așa de bună ca anul trecut. Mie mi-a
plăcut cel mai mult porția de creveți la grătar din ultim azi. Masa ne costa cu
băutura inclusă, vin la juma de litru, sau bere cam 50 de euro.
Când am sosit la hotel tocmai
era un spectacol cu muzică din Creta, adică un fel de manele, care mi-a amintit
de prima mea călătorie în Creta. Într-o seară am urmărit un recital de saxofon
care a fost plăcut.
În ziua a patra când a început
să bată vântul Adrian a vrut să mergem în orașul vechi. Am plecat cu autobuzul
din stația vis a vis de hotel. Ne-am plimbat și prin locuri care nu le-am văzut
anul trecut. Creta a fost în evul mediu posesiune venețiană. Pe dealul
care domină portul se află o cetate numită Fortezza. În secolul XVIII a fost
ocupată de Imperiul Otoman și bisericile catolice au fost transformate în
moschei. Le-au pus o semisferă pe acoperiș și un turn minaret. Când grecii din
Creta au devenit independenți în statul grec, grecii au transformat aceste
clădiri în muzee, sau clădiri publice. Deci nu le-au dărâmat. Orașul mai are și
o fântână din vremea romanilor! Este foarte îngrijit și prietenos. Grecii sunt
niște excelenți negustori, au noroc cu insulele și marea!
Am plecat marți 2 iulie cu
autocarul la Chania la aeroport. O apă în aeroport la un magazin făcea 60 de
cenți, adică 3 lei, la Otopeni este 9 lei! Când să decoleze avionul acesta a
așteptat pentru că o escadrilă de F16 ateriza pe o pistă perpendiculară pe
pista de decolare a avioanelor civile.
Am ajuns cu bine, peste
peninsula Halkidiki la București. Ne-am lămurit că pe Otopeni că este o hatrababură
totală, ieși la zona de îmbarcare și urci pe o scară cared te duce la bagaje.
Complicat! Ne-a preluat maxi taxi care era cu aer condiționat. Șoferul care
mergea la Craiova ne-a dus greșit pe autostradă la stația Petrom și am ajuns cu
bine acasă să văd cum am luat bătaie de la Olanda cu un arbitraj sinistru
împotriva noastră.
Bravo Joe !
RăspundețiȘtergere