duminică, 7 iulie 2024

Vacanță în Creta




Am fost între 25 iunie și 2 iulie în vacanță la mare în Creta, la Rethymnon. Nu era o premieră, mai fusesem și anul trecut tot acolo. 

Excursia a început cu probleme. Am plecat de la Pitești cu maxi taxi. Cel cu care stăteam pe aceleași rând ocupase și jumate din locul meu. L-am apostrofat și s-a retras, dar ulterior m-a împins. Nu am mai zis nimic, dar după ce am coborât m-a agresat verbal, era genul gherțoi, dar nu i-am răspuns. Am luat metroul spre gară, și ajunși la Eroilor m-am încurcat complet, stația s-a reorganizat cu linia spre Drumul Taberei și indicațiile spre Gara de Nord nu existau. Am reușit să dau găsesc peronul și am ajuns la Gara de Nord. Trenul spre Aeroportul Otopeni era plin ochi și am reușit să iau un bilet cu telefonul meu celular unde am cardul, dar pentru al doilea nu am mai reușit că nu comandasem inițial două bilete. Am reușit să-l obțin cu cardul Adrianei. Controlorul nu a comentat când i-am arătat biletul meu, altfel ar fi trebuit să plătesc dublu. La Aeroport altă problemă, trebuia să identific unde voi găsi maxi taxiul de întoarcere. Niște paznici m-au îndreptat eronat. Până la urmă Adriana avea de la verișoara ei o schemă și am reușit să ajung să identific locul de unde erau maxi taxiurile de transfer spre Pitești. Coada la bagaje și check-in era mare, noroc că acolo mergea aerul condiționat. În schimb la îmbarcare nu mergea și am transpirat abundent. Am fost foarte mirați că pasagerii care reveneau din Creta au revenit unde ne îmbarcam, ne-am lămurit la întoarcere. 

Drumul spre Creta a fost destul de lin, fără zdruncinături. Am ajuns pe aeroportul din Chania și am ajuns direct la locul de luat bagaje, fără control de frontieră, suntem în Schengen!

Am ajuns la hotel cu autocarul într-o oră. Mergând spre Rethymnon am trecut pe pe lângă portul militar din Chania și am văzut un portavion, probabil cel trimis de americani după amenințări Hezbollah la adresa Ciprului.  

La hotelul Minos am primit o cameră în altă parte a clădirii, orientat spre vest. Era foarte cald în cameră și am coborât la recepție să cer aer condiționat. Am înțeles atunci că există aer condiționat, dar trrebuie să închizi ușa de la balcon!

Cel mai important eveniment era  Campionatul European de Fotbal. Miercuri, a doua zi, preocuparea mea era să văd meciul. La hotel, la barul de la piscină era un televizor și barmanul, un basarabean ne-a facilitat la cei trei români un canal găsit pe un lap top, care a întârziat transmisia și enervat am căutat pe telefon România Actualități și am aflat în avans că am primit un penalti. Meciul cu Slovacia s-a terminat la egalitate și am ajuns pe primul loc într-o grupă unde toți aveau 4 puncte! Meciul din optimi cu Olanda îl voi vedea acasă marți când am sosit în România. Restul meciurile le-am descoperit că erau transmise de canalele de stat germane ZDF și ARD și le-am văzut în cameră spre disconfortul Adrianei. 

Programul era ca anul trecut în jur de 8 mergeam să luăm micul dejun la restaurantul hotelului. Apoi mergeam cei 200 de metri până la malul mării și coboram digul de beton la malul mării unde erau amenajate șezlonguri. Umbrela și două șezlonguri costau 8 Euro, iar 2 cafe frappe costau 5 euro. Apă luam de la supermarketul care era în drum spre mare.  Strada care ducea spre mare împărțea orașul nou în două părți. Privind dinspre mare spre stânga erau hoteluri cu maxim trei niveluri. Spre dreapta erau hoteluri înalte de 5-6 etaje, foarte elegante. Clădirea de pe colț unde la parter era restaurantul Lissus era un bloc de 6 niveluri cu apartamente de închiriat.

Am stat la plajă la mare 3 zile, apoi a început să bată vântul cu valuri care ajungeau la zidul de beton. Plaja este expusă direct la  Mediterana nu este un golf de protecție. Așa că ne-am mutat la piscina hotelului. Eu înotam și am dat de niște jazcuzzi și m-am simți foarte bine. La piscină era un tânăr englez care mi-a atras atenția. Era tatuat complet, inclusiv pe mâini, cu dinți cu implant de porțelan, albi strălucitor. Era cu fiul de vreo 3 ani care era îmbrăcat complet cu un costum să-l nu-l atingă soarele și cu bunicii nepotului. Mama lipsea!

După plajă, pe la 2 d.a. mergeam la restaurantul nostru preferat Lissus. Mâncarea a fost bună și multă, dar Adriana a resimțit că nu mai este așa de bună ca anul trecut. Mie mi-a plăcut cel mai mult porția de creveți la grătar din ultim azi. Masa ne costa cu băutura inclusă, vin la juma de litru, sau bere cam 50 de euro.

Când am sosit la hotel tocmai era un spectacol cu muzică din Creta, adică un fel de manele, care mi-a amintit de prima mea călătorie în Creta. Într-o seară am urmărit un recital de saxofon care a fost plăcut. 

În ziua a patra când a început să bată vântul Adrian a vrut să mergem în orașul vechi. Am plecat cu autobuzul din stația vis a vis de hotel. Ne-am plimbat și prin locuri care nu le-am văzut anul trecut.  Creta a fost în evul mediu posesiune venețiană. Pe dealul care domină portul se află o cetate numită Fortezza. În secolul XVIII a fost ocupată de Imperiul Otoman și bisericile catolice au fost transformate în moschei. Le-au pus o semisferă pe acoperiș și un turn minaret. Când grecii din Creta au devenit independenți în statul grec, grecii au transformat aceste clădiri în muzee, sau clădiri publice. Deci nu le-au dărâmat. Orașul mai are și o fântână din vremea romanilor! Este foarte îngrijit și prietenos. Grecii sunt niște excelenți negustori, au noroc cu insulele și marea!

Am plecat marți 2 iulie cu autocarul la Chania la aeroport. O apă în aeroport la un magazin făcea 60 de cenți, adică 3 lei, la Otopeni este 9 lei! Când să decoleze avionul acesta a așteptat pentru că o escadrilă de F16 ateriza pe o pistă perpendiculară pe pista de decolare a avioanelor civile. 

Am ajuns cu bine, peste peninsula Halkidiki la București. Ne-am lămurit că pe Otopeni că este o hatrababură totală, ieși la zona de îmbarcare și urci pe o scară cared te duce la bagaje. Complicat! Ne-a preluat maxi taxi care era cu aer condiționat. Șoferul care mergea la Craiova ne-a dus greșit pe autostradă la stația Petrom și am ajuns cu bine acasă să văd cum am luat bătaie de la Olanda cu un arbitraj sinistru împotriva noastră.



Un comentariu: