Slalom printre activiști și securiști de Marius Bâzu

 

Acest roman este al treilea din seria unor romane privind subiecte autobiografice. Dar este un roman de ficțiune!

Romanul are două teme principale, primul: relațiile oamenilor obișnuiți cu politrucii și securiștii în deceniul teribil al anilor 80.  A doua temă este mult mai sensibilă și delicată: aceea a rezistenței anticeaușiste.

Toți am practicat ipocrizia în relația cu autoritățile de partid și de stat. Ne sculam și băteam din palme la ședințele cu politrucii, atunci când se dădeau citate din marele Cârpaci. În romanul lui Bâzu apare un activist pe linie sindicală, mai onest, care îl sprijină pe Matei Dogaru să realizeze volume cu lucrările la conferințele științifice și apoi să facă o gazetă de perete care să dezbată preocupările cercetătorilor din institutul de cercetări unde lucra. Și eu am fost implicat în realizarea unor astfel de lucrări. Nu era posibil să participăm la reuniuni și conferințe internaționale. Abia după 1990 am avut ocazia să merg la conferințe internaționale. Unele erau mai laxe, altele aveau evaluatori extrem de minuțioși și așa am învățat cum se scrie o astfel de lucrare. Marea problemă era că nu prea era dispusă conducerea să finanțeze aceste deplasări, așa că mă milogeam de organizatori și am reușit să merg la multe conferințe pe banii lor. Acest lucrări au fost referințe la lucrarea mea de doctorat. Ca și personajul Dogaru am încercat să mă înscriu la doctorat atunci, dar nu am fost admis, că așa intram în rezerva de cadre a PCR. Condiția era să fii membru de partid, dar nici aia nu era suficientă. Așa că am făcut doctoratul la 57 de ani.

A două temă transformă romanul într-unul de spionaj și îl face foarte tensionat. Matei cunoaște un cercetător, pe Adrian de la un institut similar. Adrian îl introduce la un colonel de transmisiuni, colonelul Miclea care era organizatorul unui grup de oponenți anticeaușiști. Ei vizau doborârea lui Ceaușescu și aducerea în Romania a Regelui Mihai. Cum am spus această temă este delicată. Au existat astfel de grupări? Se pare că da. Cert că din ele eu făcut parte și elemente din securitate, care au boicotat pe Ceaușescu la adunarea din 21 decembrie 1989. Zgomotele induse de sistemele de amplificare au distrus mitingul, lumea a fugit și s-au format grupuri de protestatari la Piața Universității și Intercontinental. Ce rol au mai avut aceste grupări? Să-l propulseze pe Ion Iliescu, dacă Ceaușescu era doborât. Dar efectiv aceste grupări n-au făcut mai nimic, ca și în acest roman. Securistul Andrei Grosu este contactat de colonelul Miclea, dar se dovedește o capcană. Colonelul este suspectat, trimis în provincie și omorât.

Pe de altă parte am dubii că erau mulți militari monarhiști. Revoluția a fost posibilă doar când timișorenii s-au revoltat, apărându-l pe Tokes inițial, ca apoi să protesteze și armata să intervină, omorând protestatari. Așa că aceste grupări erau pregătite să ia puterea doar când se petrecea revolta populară, anticeaușistă, dar care s-a dezvoltat într-una anticomunistă, l-a pus pe Iliescu într-o poziție incomodă, care a dus la nebunia cu teroriștii.

Romanul descrie și situația precară a cetățenilor României în perioada anilor 80, când nu găseai nimic, când toți se descurcau pe rețele de corupție. Mi se pare revoltător că unii au azi nostalgii cu acea perioadă teribilă din viața noastră și induc ideea că se trăia bine.  

Este un roman și despre disperarea românească din acele vremuri.