Scrisori către un tânăr romancier de Mario Vargas Llosa

Marele romancier și deținător al Premiului Nobel pentru literatură Maria Vargas Llosa este tentat dec teoretizare în roman și scrie acest eseu Scrisori către un tânăr romancier! Citind cartea, nu foarte voluminoasă mi-am reamintit de eseul Arca lui Noe al lui Nicolae Manolescu, care, acesta inspirându-se din literatura română teoretizează cele trei stiluri de roman: doric, ionic și corintic. 

Și Mario Vargas Llosa pentru a teoretiza asupra romanului se inspiră din literatura sud americană de limbă spaniolă, dar și din marele roman american. Se referă și la Noeveau roman francez care înceracă să revoluționeze romanul. 

Ca și Manolescu studiază tipul de narator: ominsicient, mai mulți naratori, un narator care nu se dezvăluie. Pentru a scrie roman se folosește persoana a treia singular, persoana întâia, romancierul este propriul narator, sau persoana a doua. 

Timpul este foarte important. Totul s-a petrecut în trecut, romanul se desfășoară în prezent, sau lucruri pot apărea în viitor. Altă caracteristică este realitate, obiectivă, neclară, sau fantastică. Este aici caracteristica romanului sud american, cea  a realismului magic, preluată apoi și de romancierii europeni sau americani.

Este o carte încântătoare, despre cum se scrie un roman. 

Horizon, Kandahar, My Spy

Sunt trei filme pe care vi le recomand.

Horizon

Este filmul în care și-a investit banii personali Kevin Kostner. L-a regizat și a fost și unul dintre actori. Este un film despre cucerirea Vestului american. Sunt anii 1850 - 1860. Nu este un film coerent, sunt diverse episoade din această epopee. Cel mai tensionat episod este acela când indienii apași atacă o localitate și omoară aproape pe toți locuitorii. Sunt și povești de dragoste. Este povestea încurcată a legăturii dintre Hayes Ellison ( Kevin Kostner) și o tânără care este în pericol ea și fiul ei. Pentru a menține ordinea în zonă sunt detașați miliarii Uniunii care trebuie să protejeze pe cei porniți în cucerirea Vestului.

Această poveste este cum am spus destul de încurcată. Este de fapt prima parte a unui film, despre această epopee, numele complet al filmului este Horizon: An American Saga - Chapter 1.

Kandahar 

Este un film pe care cred că l-am mai văzut și este acum lăudat pe Netflix. Este un film clasic de spionaj și de acțiune. Eroul Tom Harris (Gerard Butler), împreună cu un coleg instalează un sistem IT care să poate declanșa distrugerea unei instalații de îmbogățirea uraniului din Iran. Totuși jurnaliști au informații despre aceste acțiuni acoperite CIA. Și Harris este obligat pentru încă o acțiune acoperită în Iran, dar este revelat de acești jurnaliști. Așa că Harris împreună cum Mohamed, ghidul lui din Afganistan, de unde pornea acțiunea trebuie să ia măsuri. Acțiunea este avortată și cei doi trebuie să ajungă la Kandahar, de unde să fie preluați de un avion al MI6 ca să se salveze. Și începe un road movie. Adică cei doi încearcă să ajungă la Kandahar cu un automobil de teren, însă ei sunt vânați de securitatea iraniană intrată în Afganistan, de securitatea pakistaneză, de diversele facțiuni ISIS, tadjicii anti - talibani. Reușesc să ajungă la baza CIA abandonată unde trebuie să decoleze avionul. Îl vor lua? Asta se paote vedea dacă urmăriți filmul!

My Spy: Eternal City

Este o comedie cu spioni, cu eroi din filme cu bătăi Dave Bautista în rolul unui analist CIA, și cu tineri pasionați de acțiune, precum fiica vitregă a lui Dave Bautista, Sophie. Și cel mai simpatice filme de la Hollywood se fac în Europa. Și așa filmul care începe în America, undeva în Virginia și continuă în Europa în Italia, o țară muzeu. 

JJ (Dave Bautista) are o relație foarte dificilă cu fiica sa vitregă, Sophie (Cloe Coleman). JJ este analist CIA și coordonează acțiunea de a identifica arme nucleare de dimensiune reduse plantate de fostul URSS în lume. Acțiunea reușește, o agentă, trage pe un stick informațiile, dar este interceptată și ucisă. Pe de altă parte Sophie, împreună cu colegii de cor Collin și Ryan de la un liceu sunt aleși să meargă la Vatican. Ei vor fi însoțiți de JJ ca supraveghetor din partea părinților. Și încep necazurile, Collin, de origine chineză, fiul lui șefului lui JJ de la CIA este luat ostatic ca tatăl lui să reveleze coduri ale apărării SUA și NATO. JJ, împreună cu Sophie, tatăl lui Collin și adjuncta de la CIA pornesc prin Italia, la Veneția, Florența și Roma să blocheze pe teroriști și să evite o catastrofă iminentă. Cea mai haioasă fază este când JJ neutralizează un adversar cu penisul unei statui!

Un film simpatic și hazliu. 

The Devil's Hand de Jack Carr

Acest roman este continuarea # 4 a aventurilor comandantului SEAL Jack Reese din Terminal List care a fost ecranizat într-un serial. Este ultima carte care am citit-o în Grecia.  Romanul este scris în vremea pandemiei de COVID. După multe aventuri ale lui Reese, salvând un președinte american, fiind pus pe lista celor mai căutați inamici ai SUA, ajungând din nou să fie cooptat de CIA. El este abordat de noul președinte a cărei logodnică a murit în 2001 în Turnurile Gemene. Președintele îi cere lui Reese să identifice și să elimine pe cei care au fost implicați în acest atac terorist. În același timp un senator american care a fost adversarul președintelui îl urmărește pe Reese și află de întâlnirea lui cu președintele și îl vrea spionat pe Reese de către un șef al unei firme de contractori care se ocupă de chestiuni militare externe. Însă acțiunea ia o altă turnură pentru că în SUA intră un reprezentant al unei firme farmaceutice elvețiene care este de fapt un individ implicat în boli extrem de periculoase. El este purtătorul unui virus mortal. El reușește să-l răspândească în două zone în SUA. Decizia în cazuri cu răspândirea unor astfel de virusuri de acest tip este să bombardeze aceste locuri să nu se răspândească virusul. Reese reușește împreună cu o doctoriță să demonstreze că virusul nu se răspândea prin aer și președintele nu mai distrugea aceste zone prin bombardare. Reese depistează o filieră iraniană care a stat la baza acestor atentate. Agenții iranieni sunt depistați, senatorul și omul său sunt neutralizați și totul se termină cu bine. 

Slalom printre activiști și securiști de Marius Bâzu

 

Acest roman este al treilea din seria unor romane privind subiecte autobiografice. Dar este un roman de ficțiune!

Romanul are două teme principale, primul: relațiile oamenilor obișnuiți cu politrucii și securiștii în deceniul teribil al anilor 80.  A doua temă este mult mai sensibilă și delicată: aceea a rezistenței anticeaușiste.

Toți am practicat ipocrizia în relația cu autoritățile de partid și de stat. Ne sculam și băteam din palme la ședințele cu politrucii, atunci când se dădeau citate din marele Cârpaci. În romanul lui Bâzu apare un activist pe linie sindicală, mai onest, care îl sprijină pe Matei Dogaru să realizeze volume cu lucrările la conferințele științifice și apoi să facă o gazetă de perete care să dezbată preocupările cercetătorilor din institutul de cercetări unde lucra. Și eu am fost implicat în realizarea unor astfel de lucrări. Nu era posibil să participăm la reuniuni și conferințe internaționale. Abia după 1990 am avut ocazia să merg la conferințe internaționale. Unele erau mai laxe, altele aveau evaluatori extrem de minuțioși și așa am învățat cum se scrie o astfel de lucrare. Marea problemă era că nu prea era dispusă conducerea să finanțeze aceste deplasări, așa că mă milogeam de organizatori și am reușit să merg la multe conferințe pe banii lor. Acest lucrări au fost referințe la lucrarea mea de doctorat. Ca și personajul Dogaru am încercat să mă înscriu la doctorat atunci, dar nu am fost admis, că așa intram în rezerva de cadre a PCR. Condiția era să fii membru de partid, dar nici aia nu era suficientă. Așa că am făcut doctoratul la 57 de ani.

A două temă transformă romanul într-unul de spionaj și îl face foarte tensionat. Matei cunoaște un cercetător, pe Adrian de la un institut similar. Adrian îl introduce la un colonel de transmisiuni, colonelul Miclea care era organizatorul unui grup de oponenți anticeaușiști. Ei vizau doborârea lui Ceaușescu și aducerea în Romania a Regelui Mihai. Cum am spus această temă este delicată. Au existat astfel de grupări? Se pare că da. Cert că din ele eu făcut parte și elemente din securitate, care au boicotat pe Ceaușescu la adunarea din 21 decembrie 1989. Zgomotele induse de sistemele de amplificare au distrus mitingul, lumea a fugit și s-au format grupuri de protestatari la Piața Universității și Intercontinental. Ce rol au mai avut aceste grupări? Să-l propulseze pe Ion Iliescu, dacă Ceaușescu era doborât. Dar efectiv aceste grupări n-au făcut mai nimic, ca și în acest roman. Securistul Andrei Grosu este contactat de colonelul Miclea, dar se dovedește o capcană. Colonelul este suspectat, trimis în provincie și omorât.

Pe de altă parte am dubii că erau mulți militari monarhiști. Revoluția a fost posibilă doar când timișorenii s-au revoltat, apărându-l pe Tokes inițial, ca apoi să protesteze și armata să intervină, omorând protestatari. Așa că aceste grupări erau pregătite să ia puterea doar când se petrecea revolta populară, anticeaușistă, dar care s-a dezvoltat într-una anticomunistă, l-a pus pe Iliescu într-o poziție incomodă, care a dus la nebunia cu teroriștii.

Romanul descrie și situația precară a cetățenilor României în perioada anilor 80, când nu găseai nimic, când toți se descurcau pe rețele de corupție. Mi se pare revoltător că unii au azi nostalgii cu acea perioadă teribilă din viața noastră și induc ideea că se trăia bine.  

Este un roman și despre disperarea românească din acele vremuri.

 

Adâncul acestei calme creste de Bogdan Suceavă

Această carte a fost revelația vacanței cretane. 

Eseul Adâncul acestei calme creste - Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund a lui Bogdan Suceavă se ocupă de poezia lui Ion Barbu, pseudonimul marelui matematician român Dan Barbilian. Este după știința mea a doua tentativă a unui matematician, după cea a lui Basarab Nicolescu de a analiza poezia lui Ion Barbu. Acesta se pare că amuzat de eforturile prietenei sale, care era studentă la Filologie s-a apucat să cerceteze poeziile lui Iona Barbu. Bogdan Suceavă matematician, dar și scriitor face același lucru, analizând poeziile lui Barbu pornind de la matematică, geometrie. 

Pentru a lămuri aceste lucruri câteva cuvinte despre Programul de la Erlangen. Este propus de matematicianul Felix Klein atunci când a devenit profesor al Erlangen. Este legat de dezvoltarea geometriei și îl are ca principal vector pe norvegianul Sophus Lie. Mai sunt de apreciat și Elie Cartan, dar și matematicienii români Gheorghe Țițeica și Dan Barbilian. Ambii au lucrări în domeniul geometriei existând spațiile Țițeica și spațiile Barbilian. Dan Barbilian a fost interesat de dezvoltările făcută de marele matematician David Hilbert și s-a dus după el la Gottingen să facă un doctorat. Având probleme de sănătate a renunțat și s-a întors în România unde a făcut doctoratul și a devenit profesor la Universitatea din București. 

Bogdan Suceavă folosind elementele programului de la Erlangen observă că poeziile din Joc secund sunt în număr de 20 ca și numărul punctelor programului de la Erlangen. Suceavă face și analiza poeziilor detectând în ele trimiteri la noțiuni abstracte de matematică. 

Poezia ermetică a lui Ion Barbu nu mai este atât de ermetică după analizele lui Suceavă!

Cartea este o pledoarie o demonstrație de reflectare inteligentă a matematicii în domeniul umanistic al poeziei. 

Bogdan Suceavă enumără numele unor mari matematicieni care îmi sună cunoscut, dar matematica lor nu îmi mai este familiară, am abandonat-o după studenția inginerească. Cunoscută îmi este culegerea de matematică a lui Gheorghe Țițeica după care am lucrat cu folos în liceu.

Dincolo de frontiere de Andrei Makine

Aceasta este a doua carte pe care am citit-o în vacanța din Creta.

Citind romanul Dincolo de frontiere de Andrei Makine, autorul ruso-francez m-a dus cu gândul la Supunere al lui Michel Houellebecq. Makine părăsește obsesiile lui rusești și atacă o temă de actualitate emigrația îndeosebi musulmană din Franța. Autorul este implicat în industria editurilor și primește un roman scris de un tânăr de Lynden, care a scris un roman numit Marea Strămutare. În roman, care are și o mare actualitate, după aceste alegeri parlamentare din Franța, emigranții și susținătorii lor stângiști sunt trimiși în Libia să se purifice Franța de străini și progresiști. Autorul încearcă să-l convingă pe editorul Osmonde să publice cartea, dar acesta pregetă. De Lynden făcea parte dintr-o gașcă de tineri extremiști de dreapta, dar află de la mama lui că s-a sinucis. Tânărul își vede în adolescență tatăl care avea înclinații gay și disperat, comite un accident de motocicletă care îl lasă invalid de picior. De Lynden se îndrăgostește de o tânără care aderă la grupul lui și află că aceasta era de fapt o jurnalistă care urmărea să dezvăluie ceea ce intenționau să facă adepții lui de Lynden și acresta disperat se sinucide!

Autorul devine apropiat de mama lui de Lynden, care locuia în Bruxelles și încearcă să publice romanul care contravine opiniilor progresiste. Este și dezbaterea privind statutul emigranților în Franța, îndeosebi a celor musulmani care refuză integrarea. 

Este un roman trist despre Franța de azi

Vacanță în Creta

Am fost între 25 iunie și 2 iulie în vacanță la mare în Creta, la Rethymnon. Nu era o premieră, mai fusesem și anul trecut tot acolo. 

Excursia a început cu probleme. Am plecat de la Pitești cu maxi taxi. Cel cu care stăteam pe aceleași rând ocupase și jumate din locul meu. L-am apostrofat și s-a retras, dar ulterior m-a împins. Nu am mai zis nimic, dar după ce am coborât m-a agresat verbal, era genul gherțoi, dar nu i-am răspuns. Am luat metroul spre gară, și ajunși la Eroilor m-am încurcat complet, stația s-a reorganizat cu linia spre Drumul Taberei și indicațiile spre Gara de Nord nu existau. Am reușit să dau găsesc peronul și am ajuns la Gara de Nord. Trenul spre Aeroportul Otopeni era plin ochi și am reușit să iau un bilet cu telefonul meu celular unde am cardul, dar pentru al doilea nu am mai reușit că nu comandasem inițial două bilete. Am reușit să-l obțin cu cardul Adrianei. Controlorul nu a comentat când i-am arătat biletul meu, altfel ar fi trebuit să plătesc dublu. La Aeroport altă problemă, trebuia să identific unde voi găsi maxi taxiul de întoarcere. Niște paznici m-au îndreptat eronat. Până la urmă Adriana avea de la verișoara ei o schemă și am reușit să ajung să identific locul de unde erau maxi taxiurile de transfer spre Pitești. Coada la bagaje și check-in era mare, noroc că acolo mergea aerul condiționat. În schimb la îmbarcare nu mergea și am transpirat abundent. Am fost foarte mirați că pasagerii care reveneau din Creta au revenit unde ne îmbarcam, ne-am lămurit la întoarcere. 

Drumul spre Creta a fost destul de lin, fără zdruncinături. Am ajuns pe aeroportul din Chania și am ajuns direct la locul de luat bagaje, fără control de frontieră, suntem în Schengen!

Am ajuns la hotel cu autocarul într-o oră. Mergând spre Rethymnon am trecut pe pe lângă portul militar din Chania și am văzut un portavion, probabil cel trimis de americani după amenințări Hezbollah la adresa Ciprului.  

La hotelul Minos am primit o cameră în altă parte a clădirii, orientat spre vest. Era foarte cald în cameră și am coborât la recepție să cer aer condiționat. Am înțeles atunci că există aer condiționat, dar trrebuie să închizi ușa de la balcon!

Cel mai important eveniment era  Campionatul European de Fotbal. Miercuri, a doua zi, preocuparea mea era să văd meciul. La hotel, la barul de la piscină era un televizor și barmanul, un basarabean ne-a facilitat la cei trei români un canal găsit pe un lap top, care a întârziat transmisia și enervat am căutat pe telefon România Actualități și am aflat în avans că am primit un penalti. Meciul cu Slovacia s-a terminat la egalitate și am ajuns pe primul loc într-o grupă unde toți aveau 4 puncte! Meciul din optimi cu Olanda îl voi vedea acasă marți când am sosit în România. Restul meciurile le-am descoperit că erau transmise de canalele de stat germane ZDF și ARD și le-am văzut în cameră spre disconfortul Adrianei. 

Programul era ca anul trecut în jur de 8 mergeam să luăm micul dejun la restaurantul hotelului. Apoi mergeam cei 200 de metri până la malul mării și coboram digul de beton la malul mării unde erau amenajate șezlonguri. Umbrela și două șezlonguri costau 8 Euro, iar 2 cafe frappe costau 5 euro. Apă luam de la supermarketul care era în drum spre mare.  Strada care ducea spre mare împărțea orașul nou în două părți. Privind dinspre mare spre stânga erau hoteluri cu maxim trei niveluri. Spre dreapta erau hoteluri înalte de 5-6 etaje, foarte elegante. Clădirea de pe colț unde la parter era restaurantul Lissus era un bloc de 6 niveluri cu apartamente de închiriat.

Am stat la plajă la mare 3 zile, apoi a început să bată vântul cu valuri care ajungeau la zidul de beton. Plaja este expusă direct la  Mediterana nu este un golf de protecție. Așa că ne-am mutat la piscina hotelului. Eu înotam și am dat de niște jazcuzzi și m-am simți foarte bine. La piscină era un tânăr englez care mi-a atras atenția. Era tatuat complet, inclusiv pe mâini, cu dinți cu implant de porțelan, albi strălucitor. Era cu fiul de vreo 3 ani care era îmbrăcat complet cu un costum să-l nu-l atingă soarele și cu bunicii nepotului. Mama lipsea!

După plajă, pe la 2 d.a. mergeam la restaurantul nostru preferat Lissus. Mâncarea a fost bună și multă, dar Adriana a resimțit că nu mai este așa de bună ca anul trecut. Mie mi-a plăcut cel mai mult porția de creveți la grătar din ultim azi. Masa ne costa cu băutura inclusă, vin la juma de litru, sau bere cam 50 de euro.

Când am sosit la hotel tocmai era un spectacol cu muzică din Creta, adică un fel de manele, care mi-a amintit de prima mea călătorie în Creta. Într-o seară am urmărit un recital de saxofon care a fost plăcut. 

În ziua a patra când a început să bată vântul Adrian a vrut să mergem în orașul vechi. Am plecat cu autobuzul din stația vis a vis de hotel. Ne-am plimbat și prin locuri care nu le-am văzut anul trecut.  Creta a fost în evul mediu posesiune venețiană. Pe dealul care domină portul se află o cetate numită Fortezza. În secolul XVIII a fost ocupată de Imperiul Otoman și bisericile catolice au fost transformate în moschei. Le-au pus o semisferă pe acoperiș și un turn minaret. Când grecii din Creta au devenit independenți în statul grec, grecii au transformat aceste clădiri în muzee, sau clădiri publice. Deci nu le-au dărâmat. Orașul mai are și o fântână din vremea romanilor! Este foarte îngrijit și prietenos. Grecii sunt niște excelenți negustori, au noroc cu insulele și marea!

Am plecat marți 2 iulie cu autocarul la Chania la aeroport. O apă în aeroport la un magazin făcea 60 de cenți, adică 3 lei, la Otopeni este 9 lei! Când să decoleze avionul acesta a așteptat pentru că o escadrilă de F16 ateriza pe o pistă perpendiculară pe pista de decolare a avioanelor civile. 

Am ajuns cu bine, peste peninsula Halkidiki la București. Ne-am lămurit că pe Otopeni că este o hatrababură totală, ieși la zona de îmbarcare și urci pe o scară cared te duce la bagaje. Complicat! Ne-a preluat maxi taxi care era cu aer condiționat. Șoferul care mergea la Craiova ne-a dus greșit pe autostradă la stația Petrom și am ajuns cu bine acasă să văd cum am luat bătaie de la Olanda cu un arbitraj sinistru împotriva noastră.

Trei surori de Cehov spectacol de absolvire al clasei de actori de Centrul Universitar Pitești Universitatea Politehnica București

Am observat cu plăcere că azi la Teatrul Victoriei de pe Strada Mare avea loc un spectacol de absolvire al studenților la actorie de la Centrul Universitar Pitești al Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București. Am aflat că este prima promoție care dă examenul de absolvire la Pitești în urma acreditării acestei secții de teatru. Se producea piesa  Trei Surori de Cehov la clasa Mirela Nicolau și Bogdan Cioabă. Dacă despre domnul Cioabă știam că este regizor la Teatrul Davila Pitești. Despre doamna Mirela  Nicolau am aflat cu surprindere că este soacra lui Celentano din Las Fierbinți. 

Piesa pusă în scenă este un fel de rezumat al piesei lui Cehov.

Distribuția:

Andrei - Adrian Lixandru 

Natalia (logodnica și soția lui Andrei) - Andreea Pătrănoiu

surorile

Olga - Noela Zaharia

Mașa - Izabela Marinescu 

Irina - Monica Albu

Verșinin - George Vișan

Piesa este despre atmosfera din provincia rusească, unde cele trei surori se sufocă și își doresc să reajungă la Moscova unde totul este special. Fratele lor se însoară cu Natalia care este o scorpie și vrea să le dea afară din casă. De maiorul Verșinin se îndrăgostește Mașa, care a mai fost măritată. Irina are ocazia să se mărite cu un baron ca să scape din acest orășel provincial. Brigada lui Verșinin pleacă din orășel și Mașa este distrusă. În plus baronul este ucis în duel și Irina rămâne și ea singură. Cele patru tinere actrițe și cei doi tneri actori au reușit să redea atmosfera sufocantă a provinciei. M-am bucurat pentru acești tineri actori și le doresc să facă o carieră în viitor. 

Venea din timpul diez de Bogdan Suceavă

În vacanța mea din Rethymnon, Creta mi-am luat trei cărți de citit. Nu au fost cărți voluminoase, dar lectură lor a fost o  mare plăcere.

Prima dintre ele este Venea din timpul diez de Bogdan Suceavă. Bogdan Suceavă este un matematician merituos, profesor la Fullerton State University, California, dar este și scriitor de literatură.

Acest roman este de fapt o satiră a realității românești post decembriste. După opinia mea este inspirată și din romanul Maestrul și Margareta a lui Bulgakov. Pentru că în romanul rusului sunt descrise frământările post revoluționare ale scriitorilor ruși și mai apare și diavolul sub forma unui motan. Aici motanul este un agent secret al SRI. Agentul fusese prins de securiștii uzbeci și transformat în motan!

În Bucureștiul anilor 90 se înmulțesc sectele creștine. Și apare un profet care predică evanghelia și este suspectat că ar face minuni. Profetul se menține în arealul ortodoxiei creștine. Profetul este sprijinit și ajutat de un medic din Pitești și un profesor de astronomie, care ar fi demonstrat că sistemul solar este cu stea dublă pe care ar fi calculat-o, dar care nu a fost vizualizată. Pentru a sprijini acțiunea profetului profesorul scrie autorităților, Patriarhului, Ministerului Apărării. Primesc răspuns de la Ministerul Culturii care deschide o finanțare. Mai primesc sume de milioane de dolari și de la bogătaș din Emirate. Pe de altă parte apare o sectă tot ortodoxă condusă de un ieșean care se crede reîncarnarea lui Ștefan cel Mare și care este foarte agresivă și produce bătăi de stradă. Ștefan cel Mare este capturat de poliție și trimis la spital. După tratament și la întoarcere adepții sunt stupefiați că tipul spune că el este acum Ioan Vodă cel Cumplit. Adepții ștefaniști îl capturează pe profet și-l judecă în prezența unui episcop de la Patriarhie. Este chinuit și bătut dar chiar vor să-l suie într-o țeapă. De toate evenimentele astea se ocupă un colonel de la SRI de la la Direcția secte, care are infiltrat în secta profetului un agent, iar profetul supravegheat de agentul secret motan. Căpitanul care făcea legătura cu motanul are o viziune și devine adept al profetului lăsându-l de izbeliște pe motan. Acest motan are tentative de a aborda pe alții, dar tot cred că este dracu'! Colonelul este băgat la nebuni de un general tembel, care nu crede povestea cu motanul agent secret. 

Finalul este că profesorul de astronomie intră în politică pe valul de aderenți ai profetului dispărut.

Romanul încearcă să surprindă într-un mod satiric frământările și dezorientarea societății românești din anii 90.

Este un roman care trebuie citit.