Vești bune din reviste la început de an

Au apărut primele numere ale revistelor culturale pe 2023. 

Dosarul Dilemei vechi se intitulează Partea plină a paharului. Știu, suntem inundați de vești proaste, mai ales că după pandemia care nici nu se încheiase a venit și războiul din Ucraina. Și Dilema veche are o atitudine optimistă la început de 2023. Dacă privim retrospectiv față de 1990 venitul brut a crescut de 6,6 ori. Unii, inclusiv un amic deplâng destructurarea industrială a României. Acesta este un fenomen prezent peste tot în Occident. Au dispărut molohi industriali cu coșuri care aruncau în atmosferă tone de mizerii industriale. Privind numai înspre județul Argeș se văd transformările industriale. Au dispărut mari surse de poluare, Arpechim și cea de produse de cauciuc. Dar s-au dezvoltat în jurul Piteștiului numeroase întreprinderi industriale care au legătură cu industria automobilelor, pentru că cea mai mare întreprindere din țară care strânge la un loc vreo 14000 de salariați este Dacia Mioveni. Faptul că trăim mai bine se reflectă în vacanțele în străinătate, în puzderia de automobile. Mă deranjează procentul de automobile second hand din clasa superioară, mulți își falsifică statutul social cu astfel de mașini, aici nu suferim de loc de modestie. Într-adevăr anul trecut a fost o inflație masivă declanșată de războiul din vecinătate care a dus la închiderea aprovizionării cu gaze și petrol, din Rusia. Dar iată că prețurile la petrol și gaze au scăzut simțitor și perspectiva pare optimistă. Da, sunt multe de făcut, mai ales la infrastructură, dar cam toate șantierele importante de autostrăzi sunt deschise. 

Este o abundență de mâncare care nu exista în comunism. Probabil că generația de azi care nu a trăit în comunism nu poate concepe ca erau lipsuri la produse elementare, dar este bine să nu uităm.

Un articol interesant scrie Andrei Cornea despre evoluția gustului în cultură. Opere literare, muzicale care erau destinate publicului larg sunt acum gustate de o elită. Eschil, Sofocle și Euripide scriau tragedii care se jucau în fața publicului larg în amfiteatrele teatrului antic grec. Acum ele sunt apanajul unor cunoscători. Ce să spunem despre piesele lui Shakespeare adresate în Teatrul Globe unui public larg, în mare parte analfabet care trebuia informat și să i se explice și care azi nu mai este gustat de publicul larg. 

Opera era inițal o formă muzicală populară, dar azi ea este gustată de o elită de melomani. 

Gusturile evoluează și nu în bine.

România Literară apare într-un număr dublu. Problema dezbătută este legată de situația literaturii române. Asta și prin prisma dispariției a doi importanți scriitori și oameni de cultură români, Eugen Simion și D. R. Popescu. Reflectarea dispariției acestor importante personalități culturale a fost aproape absentă în media. Eugen Simion a fost președintele Academiei Române și îi datorăm reproducerea manuscriselor eminesciene la care visa Constantin Noica și declarării zile de naștere pe 15 ianuarie a lui Mihai Eminescu ca Zi a Culturii Naționale. Cât despre D. R. Popescu a fost un important scriitor, romancier și dramaturg. Eu îl rețin pentru romanul F. A avut și importante demnități în vremea comunistă, președinte al Uniunii Scriitorilor până în 1989. Dar rămâne în literatura română.

Tot în această revistă se dezbate situația literaturii române contemporane. Problema este că această problemă a literaturii române în genere este o problemă a școlii, deci a profesorilor și educatorilor care sunt chemați să întrețină interesul pentru limba română și literatura ei.