miercuri, 17 martie 2021

Memoriile unui reporter BBC de Dorian Galbinski


Am devorat această carte pe care mă grăbesc să v-o prezint.

Cartea mi-a fost recomandată de prietenul Mihai Vasilescu. 

Mihai Vasilescu mi-a fost coleg de serviciu din 1972, când m-am angajat la Institutul de Tehnologii Nucleare. Am devenit instantaneu prieteni prin preocupări comune. Apoi mutați la Pitești am devenit și vecini de garsoniere în Blocul F1 din Găvana. Prin 1982 a fost promovat director științific al devenitului Institutu de Reactori Nucleari Energetici Pitești (IRNE). Urcam pe terasa blocului și-l înjuram cu sete pe Ceaușescu. A plecat în 1985 la o conferință la Viena. Nu  mi-a zis nimic de teamă să nu fac valuri. Mai să-mi pice tavanul în cap de teamă când am aflat și mi-am dat seama că nu mai revine. De fapt în 1985 au ușchit-o în străinătate Traian Mușat fostul meu coleg de facultate, apoi familia Lupu, Mihai și Iuliana. Iar Mihai Vasilesca rămas în străinătate, a defectat, cum se mai spune. Ilie Pătrulescu colegul și prietenul meu, care stătea vreo 4 etaje mai jos m-a anunțat transpus prin toamna lui 1987 că l-a auzit pe Mihai Vasilescu la BBC. Își luase numele de microfon Edgra Șelaru și avea o voce foarte bună radiofonică. Eu  eram ascultătot dependent de Europa Liberă, dar am devenit ascultător de BBC. Erau emisiuni culturale foarte bune. Acolo l-am auzit prima dată pe Neagu Djuvara, excelentul istoric foarte popular după 1990. După 1990 m-am revăzut de multe ori cu Mihai Vasilescu. Acesta a devenit bun prieten cu Dorian Galbinski, nume de microfon Dorian Galor. Pe autorul Dorian Galbinski l-am cunoscut atunci când autobuzul BBC  a poposit ît Pitești. Dorian își amintește că a fost întrebat de Mihai Vasilescu, eu am fost unul dintre ei.

Dorian Galbinski a fost cel mai vechi redactor al Secției Române BBC-Radio Londra cu o carieră de 38 de ani. Dorian este de origine constănțean. Familia cu nume de origine slavă provine de undeva de la Soroca, Basarabia. Părinții erau oameni foarte activi ca mici întreprinzători în Constanța. Dorian, după terminarea liceului dă examen la Facultatea de Istorie de la Universitatea A.I. Cuza din Iași. Dar faptul că se săturase de minciunile comunismului îl determină să se autodenunțe că familia făcuse cerere de emigrare în Israel. Așa că este obligatoriu exmatriculat și familia primește actele de emigrare. Ajunge cu avionul în Italia și apoi cu vaporul la Haifa. Se înscrie la Arheologie la Universitatea Tel Aviv. Înteresant că atunci erau în Israel cam două milioane de cetățeni, între care vreo 400000 originari din România. Dorian povestește incidente amuzante cu vorbitori de limba română. Dorian este luat în armată și devine tanchist, participând la Războiul de 6 zile din 1967 la campania din Peninsula Sinai, unde armata egipteană este mai mult absentă, soldații fugind și dezertând. Unitatea lui campează chiar pe malul Canalului de Suez unde au loc schimburi de focuri cu egiptenii. Este mutat apoi în Podișul Golan. Are un accident și controalele medicale îl declară inapt. Între timp se îndrăgostise de Anda, fiica unor evrei bucureșteni de condiție foarte bună, Mamina și Nae, inginer constructor. Nae îi schimbă destinul. Se anunțase în presa israeliană că BBC Secțiile română și rusă caută redactori. Chiar cu slabe cunoștințe de engleză, Dorian vorbea curent franceza și rusa, dar vocea specială îl face să câștige concursul. Așa că plecat din limba română, Dorian Galbinski și-a câștigat existența din limba română!

La Londra dă de mai mulți redactori în prag de pensie. Sunt reprezentanți ai apusei aristocrații românești: prințul Brâncoveanu și Baronul Stîrcea. De asemenea dactilografă este Wendy Muston, fost soție a filosofului Constantin Noica. Și așa face cunoștință cu călugărul Rafail. 

Dorian povestește viața la BBC, dar și despre viața lui. Ca toți evreii Dorian Galbinski are rude în toată lumea. Călătorește mult prin Europa. Un incident amuzant are loc în Elveția. Este oprit de un polițist. Acesta îl întreabă de ce conduce o mașină germană, vorbește o limbă care este româna, este redactor la BBC și are un pașaport israelian. 

Cea mai interesantă este viața de interpret oficial de limbă română Sunt descrise evenimentele petrecute la vizita lui Ceaușsecu la Londra.

Sunt multe povești din România după Decembrie 1989 și din Republica Moldova. Printr-o bună politică editorială, BBC devine unul din cele mai populare radiouri pe FM. Restricțiile bugetare determină închiderea postului BBS secția română și al Europei Libere în 2008.  Păcat! Erau posturi cu politici editoriale al căror nivel nu a mai fost atins de atunci de niciun post de radio sau tv. 

Cartea este scrisă bine, într-o perfectă limbă română, cum răspundea Mihai Vasilescu laudelor telefonice pentru limba română vorbită la BBC: vorbim limba română a reginei, după calcul în engleză!

Viața de copil și adolescent a lui Dorian Galbinski este în fond viața celor din generația mea aceeași cu a lui, Galbinski este născut în 1944. Eu nu am resimțit așa de tare presiunea ideologică comparat cu a lui Galbinski sau cum îmi mărturisește și Julian Negulesco, coleg de Caragiale, el termina în 1963, când eu intram la liceu. Explicația ar consta în relaxarea care a intervenit după 1964, când valorile culturale românești au revenit în manuale. Era o diferență pe care mi-a reamintesc pentru că în școala elementară era spălarea creierelor cu ideologia bolșevică, farul era URSS, literatura era doar sovietică. Am rupt în clasa a V-a din manualul de română paginile cu Petru Dumitriu, fugit în Occident. 

Revenind la carte o recomand cu căldură amatorilor de vârsta mea, mai ales!  



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu