California iunie 2008

Vă ofer un text scris acum 13 ani, cu ocazia participării la o conferință ICAPP care a avut loc la Disneyland Los Angeles, California, SUA.Ce vremuri!

L-am  găsit cu ocazia aranjării pozelor.

California, ce nume fabulos!

California, Los Angeles înseamnă patru lucruri:

-          Orașul e anexa autostrăzii

-          Californienii din Los Angeles fac două lucruri:

o   șofează, sunt milioane de mașini în mișcare

o   cumpără, nu vezi decât magazine și hoteluri pe marginea șoselelor

-      Dacă granița cu Mexicul s-ar închide economia Californiei și a Los Angelesului ar da faliment, fără Pedro și Diego, Maria și Conchita n-ar mai merge nimic, n-ar mai face  nimeni curățenie, să mature frunzele, să taie gardurile vii și iarba, să pornească stropitorile, să repare mașinile, să facă curățenie în case și hoteluri, să gătească, să îngrijească copii.

În Disneyland majoritatea familiilor aveau trei copii, asta-i include mai ales pe albi!!!!

În zona Los Angeles hotelurile nu sunt înalte, majoritatea au 4 niveluri, ce include și parterul. Sunt construite în stil spaniol cu curte interioară, unde e piscina. Vorbind de cumpărături am constatat prima dată cât de important să ai un localnic drept ghid. Am făcut cumpărături la juma de preț cât am mai făcut în anterioarele escapade.

Los Angeles

Los Angeles este o aglomerație urbană formată din mai multe comitate și orașe. Este Los Angelesul propriu zis, care are o populație de vreo 4 milioane, după cum era scris, evident, pe autostradă, la City limits.

În Downtown Los Angeles - centrul tronează niște zgârie nori, care sunt evident sedii de bănci. Am văzut cu plăcere și câteva clădiri clasice, Art Deco, din anii 30 cu scări exterioare, de incendiu. Tot în centru se află clădirea Centrului Cultural Walt Disney cu volume sofisticate care mi-au amintit de Muzeul Guggenheim din Bilbao, era, evident, același mare arhitect Frank Gehry, după consultarea internetului. 

La a doua oară de trecere prin downtown am luat-o pe  stradă cu clădiri clasice, cred că Hope Street. Cum am trecut de centru  Dan, cu care eram în mașină, a dat să se oprească, să consulte harta. Însă instantaneu a apăsat pe accelerație, intrasem într-o periferie, plină de african americans, care mai de care mai soioși, cu fete albe, de profesie curve. Ce mai! Am încercat să ieșim din zonă cât mai repede. Ca să te descurci îți trebuie GPS sau o hartă bună pe care să o poți citi. Eu eram așa de tâmpit că nu mă descurcam!

 

Anaheim

Hotelul meu se afla în Anaheim, de pe autostradă citeam că are vreo 300000 de locuitori. Anaheim este un oraș pe orizontală, anexat autostrăzilor și unor străzi care tot cam autostrăzi se pot numi. Au trotuare, chiar și treceri de pietoni la care aștepți un sfert de ora se facă lumina albă, care sa te lase să treci, dar n-ai trecut de mijloc că începe să pâlpâie mâna galbenă, care te avertizează să treci odată să faci loc mașinilor! Ca să trec la Starbucks trebuia să trec strada și mașinile aflate la un kilometru depărtare deja frânau! Hotelul Radisson, la care am stat, avea patru etaje, adică la americani parterul e etajul 1. Era construit în stil spaniol, în jurul unei curți interioare în care se afla un restaurant, piscina cu jacuzzi și sala de fitness. La intrare era un turn cu ceas care-l făcea distinct. Am stat la 4 pe un coridor cu cerdac spre curtea interioara, chiar la capăt, față de lift, într-un apartament cu living și dormitor cu două teveuri LCD. Cel din living n-avea sonor, doar apărea scrisul pentru surzi. Pe EPSN2 am văzut live un meci de fotbal cu scrisul simultan al comentatorilor. Am avut parte de dejun, standard: omletă cu gust de margarină, cârnăciori ca niște mici subțiri, șuncă prăjită, lapte, cafea, ceai, juice de portocale și pepene galben bucăți. Pe scurt am vreo trei kile în plus, geaba făceam eu piscina din curte dimineața înainte de șapte! Lângă mine se află chestii de distracție Medieval Times și Pirates, care asigură spectacole pe măsură. Ceva mai departe se află Sea World cu roller coaster imense.

Anaheim este și locul ales de Walt Disney pentru Disneyland, prima unitate a industriei distracțiilor.

Hotelul Disneyland se află la 5 mile de hotelul meu. Am avut noroc cu Dan care avea mașină închiriată și mă ducea și aducea la hotel.

Un mit meteorologic mi s-a sfărâmat, ăla căpătat de la Mondialele din 94, în iunie dimineața era nor și doar 17 grade, se făcea apoi soare și cald vreo 25 de grade, iar seara bătea un vânt ce-ți cerea o haina, pulover sau așa ceva. Se pare că așa-i tot anu’.

 

Bulevardul Hollywood- Beverly Hills-Santa Monica – Malibu

 

Bulevardul Hollywood l-am văzut în prima zi, duminica, cu Adrian, fostul meu coleg de birou . M-a dus fără probleme cu mașina lui cu GPS. Când l-am condus eu joi, a doua oară, pe Dan, m-am încurcat și am pierdut intrarea în Interstate 5. Am ajuns  până la urmă prin Santa Monica. Chiar lângă Kodak Theatre este o piațetă și ansamblul cu elefanți, lei și personaje din zidurile Babilonului împodobesc respectiva piațetă. Tot acolo este și Teatrul chinezesc Grauman, probabil primul proprietar. Aici se decernează Oscarul. Spre est în piațetă sunt mai multe terase special concepute de unde se văd dealurile pe care se vede scris mare Hollywood, unde poți să faci poze. Pe bulevardul cu stele de perindă turiști și diferiți indivizi puși să împuște un single, impersonând fie Superman, Superwoman, Spiderman, Captain Sparrow și ălălalt șef de pirați cu cap de caracatiță. Am pozat și două blonde care stau chiar deasupra răsuflătorii metroului, există metrou în LA! Tipele îmbrăcate în alb fac pe Marilyn Monroe în Șapte ani de căsnicie. Umblă și mulți zdrențăroși, toți caută să fac rost de un ban. O tipă abordează diverse și le propunea nuș’ce sub privirile atente ale unei agente de poliție. Ca să parcăm am oprit sub piațeta cu pricina, unde parcarea-i 2 dolari/oră, față de 20 dolari/oră  în New York. Despre filme nu m-a impresionat nimic: poveștile din Narnia și tot cam așa ceva, vine vara și lumea cască. Pe bulevard se organizează ad-hoc reprize muzicale, unul cânta country, alții soul, alții dansează rap cu figuri. E și un birou de înscriere la vot cu T-shirt-uri negre pe care scrie: No more drama/Vote Oblama.

 

Din Hollywood o iei pe Sunset Boulevard care se termină în Santa Monica la ocean. Trecem pe dealurile pe care se vede Beverly Hills care-i un oraș separat cu vile luxoase.

Malibu este un cartier al lui Santa Monica cu vile îngrijite pe munții care se termină în mare. Aici se află și Getty Villa o construcție impozantă neoclasica, pe un pinten de deal. Aici se află muzeul celebru cu colecțiile lui Paul Getty, aflu din internet că intrarea e gratuită, dar trebuie să te programezi. Malibu este și o plajă superbă unde am intrat din nou în Pacific. Am coborât pe plajă, unde se pot opri și mașinile. Prima intrare în Pacific a fost duminică și apa părea foarte rece, aici nu-i prea rece, cam ca Marea Neagră. Probabil că golful e mai apărat de curenții recii și fundul este jos. Apa, este verde dar mai în larg este chiar albastră ca Mediterana.

 

Manhattan Beach

Prima cunoștință cu oceanul o fac duminică cu Adrian care mă duce din Beverly Hills spre Oceanul Pacific. Ca să ajungem acolo trecem pe lângă niște puțuri de petrol, care arată că și în California se extrage petrol. Observ că în California benzina este mai scumpă cu 1$, decât am văzut la Orlando. Oprim la Manhattan Beach care este pe un rift deci mai sus și trebuie să cobori spre mare. Plaja este amenajată cu locuri de Beach Volley, sunt valuri mari și mulți surferi. Este amenajat un chei – pier pe care intri în ocean care se termină o zonă circulară unde este un mic restaurant și un acvariu cu rechinași și anghile. Locul e plin de pescari cu o mulțime de undițe, dar fără pești prinși.

Cobor pe plajă și îmi bag picioarele în Ocean, cum a făcut Balboa acum 500 de ani. Apa este foarte rece, d’aia doar surferii în neopren se avântă în ocean.

 

Venice Beach

 

Această plajă o văd cu Dan, joi în periplul nostru prin Los Angeles. Se află la capătul lui Washington Bulevard care duce în centru. Plaja e la nivelul solului, văd un 4x4 galben pentru salvamari, ca în celebrul serial cu Pamela Anderson. Mergem pe un chei asemănător ca la Manhattan, dar la capăt nu-i nicio amenajare, doar pescarii fără succes. Plaja este mărginită de palmieri și este o șosea pe care se dau cu bicicleta tineri ca în filmele cu California. Casele sunt chiar lângă plajă și peisajul este superb, o cârciumă de lângă plajă este vopsită în culori vesele, predomină bleu ciel. Ne oprim să mâncăm. Pe masă sunt tot felul de nuci, unele castaniu închis nuci braziliene, Avem pe masa un clește și radem toate nucile, migdale, alune de pădure...Comand stridii, Dan mă avertizează că sunt vii, dar mandea e expert. Primesc o juma’ de duzină, le dau cu lămâie și le sug de pe cochilie cu un pahar de alb rece, mai am pe farfurie și mujdei și sos de roșii, dar rămân la lămâie. Dan a comandat o chestie mexicană cu creveți și brânză cu bucăți de avocado deasupra! Iau și eu o porție că stridiile dispar rapid! Ne conversăm cu chelnerul thailandez, el face 14 ore cu avionul până acasă!!!

 

 

 

Prietenii

 

În California stă Adrian, stabilit aici de vreo 5 ani, după un stagiu newyorkez. Îi merge foarte bine, mă invită în noul lui Mercedes. Îmi oferă o plimbare duminică a doua zi, după sosire. Tipul se scuză că nu ne mai putem vedea, pleacă la San Jose lângă San Francisco, unde i se mută firma. Va trebui ori să se mute, ori să caute un alt job. Stă în Orange County, lângă San Diego. Fata lui e deja studenta la Irvine. Îmi laudă sistemul de învățământ care este public în California, inclusiv faimoasa Berkeley, doar Stanford e privată.

Primul drum este la Disneyland Hotel să mă înregistrez. Aici Adrian mă pune în contact cu Dan si Dorin. Sunt băieți care au trecut pe la institut. Amândoi au doctoratul obținut la Georgia Tech Atlanta. Cică românii au un bune renume la Georgia Tech, profesorii ar lua numai absolvenți de Politehnica din București.

Dan este la Oak Ridge, Tennessee, Dorin este profesor la University of Ontario, de Fizica Reactorilor. Este actualmente Vicepreședinte al Canadian Nuclear Society și viitorul ei Președinte. Cred că este cel mai prestigios post onorific obținut de un român în branșă. Dorin este micuț de statură, nervos, noi îi spuneam zgubi, cangurul, tipul păstrează amintire nostalgică despre băieții de la Pitești. E buzoian, n-a mai călcat din 93 prin țară. Ca buzoian este mare amator de covrigi așa că își cumpără pretzel, să facă comparația, m-a servit și pe mine, dar mi s-au părut cam sărați pretzelii! 

 

Dan are o mașină închiriată și a fost de bază, că mă lua și mă aducea de la Disneyland Hotel. În prima seară a trebuit să ne întoarcem la el la hotel, că nu mai nimeream șoseaua potrivită. Ne-am orientat și mă lua în fiecare dimineață de la Starbuks Cofee Shop. Am devenit dependent de cafeaua de la ei, luam un tall de 1.60$, puneam lapte, am pus fără să știu și scorțișoară, și megnut.

Dan mai avea un mare avantaj, avea ESPN 2 care a transmitea Campionatul European de Fotbal. La el am văzut Franta – România, iar în pauză ne-am dus să mâncăm. Am găsit un supermarket numit Ranch, dar ținut de chinezi, mâncare caldă la prețuri de nimic, 5$ cu berea rece din raft. Se găseau tot felul de beri asiatice, chinezești, taivaneze, japoneze! Când ne-am întors la hotel Olanda conducea deja Italia cu 2-0!

Vineri, deja Dan plecase la aeroport, așa că i-am întrebat pe cei de la EPSN Zone dacă transmit vineri dimineața meciul România – Italia și m-au asigurat că da. Așa că am plecat cu shuttle-ul de Radisson la Disney Park și când am ajuns stupoare, deschideau la 11. Disperat mi-am adus aminte de restaurantul Naples,  luasem prânzul aici și am văzut prima repriză Grecia – Suedia. Richard, managerul probabil, mă știa că l-am rugat într-o dimineață de un Expresso, și mi-a zis să caut pe la alții că și ei deschideau la 11. Așa că am bătut la ei la ușă, de fapt era de sticlă și nu era închisă și l-am întrebat pe Richard dacă e vreun italian pe acolo, NU a fost răspunsul, dar amabil m-a invitat să văd meciul de la bar. M-a servit cu o Stela Artois, rece și paharul era rece. Am văzut meciul confortabil, am urlat când a deschis scorul Mutu, alt șef m-a invitat la o pizza, mai comandasem o bere. Când să plec am aflat că prima bere a fost on the house, așa că pentru cea care am plătit-o am lăsat și eu un tip mai mare! Vorbind de restaurant, mâncasem niște pasta foarte bune cu un pahar de vin, dar cam scump. Seara cu băieții și cu Ruben, un canadian, expert în fizica reactorilor, acum pensionat, care lucrase cu băieții de la institut, tot cu amintiri frumoase, am luat cina la Naples, cu calamari și Chianti. Dar cel mai tare a fost coșul de pâine cu o farfurioară de ulei de măsline aromat cu usturoi, ardei iute și altele. Întingeai pâinea în ulei și mergea nemaipomenit cu Chiantiul!

 

 

 

 

Conferința ICAPP

 

A fost organizată de ANS la Disneyland Hotel, locul ales de Walt pentru primul loc de industrie a distracțiilor. Nu mai era monorailul în față, se mutase între timp. În hol poze cu începuturile parcului pin anii 50, cu președinți și vedete de cinema americane, perindate prin Disneyland, și Nehru premierul indian îl vizitase. Conferința foarte bună, în conținut, însă tratație proastă, fără cofee break, doar cu apă și bombonele. La fel fusese și recepția președintelui ANS. Au fost și prezentări școlărești, slabe, culmea din Koreea, unde mă așteptam la mai mult. Mi-am făcut câteva legături prețioase pentru serviciu am cumpărat niște cărți la care am dificultăți de decontare. Fără modestie, prezentarea lucrării mele și a lui Daniel, mai ales, au fost mari succese

 

Am plecat după amiaza vineri de la hotel, inițial era cu oră mai devreme, ne-a luat o oră până la aeroport cu supershuttle, au mai trecut și pe la un alt hotel. Pe LAX dezamăgire, aveau la American Airlines un mini duty free, care nu-mi satisfăcea, dorințele mele de shopping. Am tot pizduit, se uitau, mirați, unii la mine, ce-o vrea ăsta? Așa că am așteptat la avion, am plecat la 6 seara și am ajuns în Londra la 12 d.a. By the way, am citit pe avion 5 romane de Arturo Perez-Reverte, bune, merită, a scris seria Alatriste, cu aventuri din secolul de aur spaniol.  Apropo de asta, se vede că sunt traducători diferiți la cele două din serie, unul traduce mai mult din spaniolă,  altul le localizează, precum numele marelui rege spaniol, Filip al II-lea.

 

La Londra m-am văzut cu nepoată-mea Alexandra, stabilită și măritată acolo, face un doctorat în Social Science. Am făcut shopping din plin la Duty Free, două butelci de single malt cu 10 lire discount și boala mea, un  stilou Mont Blanc cu cartuș, placat cu platină. E poate de prost gust să mă laud, dar cadoul stilou, oferit de ziua mea și-a atins scopul, am redevenit scriitor de stilou. Apropo, ca de obicei cea mai mișto tipă văzută pe Heathrow se îmbarcă pe BA de Bucharest. Data trecută era sigur fotomodel, acum era una mai planturoasă, dar superbă! Ne pricepem la produs femei frumoase! Nici nu vreau să amintesc de americance, media e dezarmant de dezamăgitoare!

 

Cu astea fiind spuse mă declar cam obosit de atâta Americă, trei anul ăsta, februarie, mai, iunie, plimbări pe banii poporrrrului!

Pozele din California

https://photos.google.com/album/AF1QipNpEX0BplyCEf1ca0Wsr4OOLNjiTNk5GQ38_eqe