Amintiri din Grecia Sarti iulie 2011

Am găsit acest text în arhiva de poze și-l publica acum în 2021 după 10 ani! 

Drumul spre Grecia 

Anul acesta îmi propusesem să merg la mare cu Iulian. Dar din motive obiective nu s-a mai putut. Așa că m-am dus la agenția de la parterul blocului unde stau şi Viorel mi-a făcut rezervarea la Sarti, Grecia unde doream să mergem. Merg în Grecia de câțiva ani, din motivul că apa este caldă şi este senin tot timpul la Marea Egee comparativ cu Marea Neagră. Operatorul de turism din Vâlcea ne oferea cazare într-o vilă pe malul mării şi am optat pentru această ofertă. Vila se află pe undeva la oarecare depărtare de localitatea propriu zisă, care nu părea un impediment prea mare. Adriana, soţia mea a cercetat pe internet şi a constatat că locul era frumos şi ne aștepta o vacanţă promiţătoare. Aşadar plecăm din Piteşti pe 15 iulie seara cu un autocar ce venea de la Râmnicu Vâlcea. Punctul de adunare se află în fata Academiei Militare din Bucureşti. Schimbăm autocarul care iniţial părea că merge în Sarti. Plecăm pe la 10 seara. Ieşim din Bucureşti şi drumul în zona localităţii 1 Decembrie este într-o stare jalnică. Ştiam că de prin 2009 se promitea că drumul Bucureşti Giurgiu va fi unul rapid pe 4 benzi. Doar în Adunaţii Copăceni s-a făcut un drum ocolitor localităţii. La Giurgiu o luăm pe un drum ocolitor la stânga fostei vămi. Drumul este sub orice critică şi autocarul trosneşte din toate încheieturile. Este cea mai proastă rută de acces într-un punct vamal. Parcă autorităţile vor să demonstreze că suntem la porţile Orientului. Situaţia se repetă după punctul vamal spre podul de peste Dunăre unde situaţia carosabilului lasă de dorit şi ne dă o etichetă ţară subdezvoltată. Taman acum autorităţile bulgare s-au decis să repare partea lor de carosabil în plin sezon turistic. Aşa că se circulă alternativ pe o singură bandă ajungându-se la aşteptare de peste o oră jumatate. Avem noroc pentru că ajungem în Bulgaria în mai puţin de jumătate de oră. Aici este o mare aglomeraţie de TIR-uri care au ca obiectiv Turcia, aşa că pe porţiunea de drum spre Grecia aglomeraţia este mai mică. Drumul prin Bulgaria este o surpriză plăcută, pentru că bulgarii dau în folosinţă în fiecare an porţiuni de autostradă. Numai în zona capitalei drumul este foarte prost, dar şantierul arată că în curând se va circula pe autostrada de centură a Sofiei. De la intrarea în Grecia mergem pe autostradă. Dar şi aici ea se termină după vreo 5 km. Mergem pe un drum cu 2 benzi pe lângă autostrada care este practic terminată. situaţie pe care o constat de vreo 2 ani. Nu mai au bani pentru aceste detalii care ar uşura circulaţia. Şi după ieşirea din Serres se vede că autostrada a fost abandonată pe o porţiune de vreo 15 km. Reintrăm pe autostradă iar pe centura Salonicului circulăm bară la bară pe trei benzi. În pofida preţului benzinei de aproape 2 Euro tesalonicenii au ieşit la plajă în Halkidiki. Drumul continuă pe braţul Cassandra unde vom lăsa nişte turişti şi prelua pe alţii care au terminat sejurul. Ne întoarcem şi o luăm spre braţul Sithonia pe care se află localitate Sarti. Sithonia este degetul din mijloc al peninsulei Halkidiki. Este mult mai muntos şi împădurit comparativ cu Cassandra care are şi mai multe resorturi de vacanţă. Mergem pe drumul paralel cu braţul Agion Oros pe care se află republica mânăstirească a Muntelui Athos. Marea are irizaţii de turcoaz şi ultramarin. Trecem pe lângă plaje care au doar campinguri unde vedem o mulţime de maşini ale grecilor veniţi la plajă. Autocarul urcă pe şosea şi se deschide panorama golfului unde se află Sarti. 

Sarti 

Ajungem în fine la complexul nostru numit Sarti Beach. Aici se află un hotel galben şi trei vile mai noi unde vom sta noi la Naxos. Locuinţa noastră de vacanţă constă dintr-o cameră mare unde se află şi o mică bucătărie şi baia la intrare. De asemenea camera are balcon unde vom lua micul dejun. Vila este orientată spre est şi avem noroc de soare numai dimineaţa, altfel ar trebui să suportăm soarele nemilos. Achit la barul piscinei 42 de Euro pentru aerul condiţionat. Pe plaja din faţa vilei se poate sta pe şezlong contra a 6 Euro plătiţi pentru două cafe-frappe la care se adaugă şi două ape plate de o jumătate de litru şi doi biscuiţi cu ciocolată. După cum am mai spus acest complex se află cu încă câteva hoteluri şi vile în extremitatea sudică a localităţii Sarti. Sarti a fost iniţial un sat de pescari şi atmosfera în zonă în care stăm îmi aminteşte de 2 Mai. Complexul Sart Beach a fost iniţial o tabără de tineret pentru nemţi. Acum complexul a fost preluat în majoritate de turiştii unguri. Este unguroaică fata de la barul piscinei, la fel şi fetele care ne servesc la barul de pe plajă la şezlonguri. În afară de unguri mai sunt slovaci şi noi românii. Clădirea de lângă bar este părăsită era clubul tineretului german. Mai sunt din tabăra originală şi nişte vile mai vechi cu unul şi două niveluri, apoi hotelul galben şi cele trei vile noi. În spate este şi o tabără de căsuţe de lemn unde stau unguri, se pare. Cel mai bun lucru al acestui complex este piscina, se pare singura din Sarti. În fiecare după amiază mă relaxam la piscină după cura de mare şi soare, sau seara înainte de culcare. Ca să ajungem în localitatea propriu zisă facem pe jos cam 500 de metri. Sarti este o localitate aglomerată cu vile, hoteluri, mici magazine, este şi un supermarket Arvanitis (Albanezul). Abundă aici spre plajă tavernele cu grădini, cafenele şi cofetării unde am mâncat o îngheţată extrem de bună cum nu găseşti la noi. În prima zi am făcut eroarea să ieşim la 6 seara pe o căldură feroce. Am renunţat şi ieşeam în mod obişnuit în jur de ora 8 seara când soarele se pregătea să dispară după dealurile din spatele localităţii Sarti. Întâmplător alegerea noastră pentru Sarti Beach a fost extrem de reuşită din datorită calităţilor plajei. Nisipul este foarte fin şi apa nu trece de mijloc pe o distanţă cam de 100 de metri. În comparaţie în localitate plaja este cu nisip mai grosier şi apa trece de cap după vreo 10 metri. În faţa noastră se desfăşoară panorama impunătoare a muntelui Athos, în zilele cu vizibilitate bună văzându-se şi câteva mânăstiri. Sunt surprins că Sarti nu este o destinaţie populară. Românii preferă Paralia Katerini şi localităţile din apropiere sau aglomerata Cassandră. Vă mărturisesc că am avut probabil cel mai plăcut sejur la mare în Grecia. De la unguroaica blondă care ne servea pe plajă am aflat că ei au alt traseu spre Grecia, prin Serbia şi Macedonia. Motivul este autostrada de Belgrad spre Skopjie şi drumul bun prin Macedonia. Acesta este preferat şi de concetăţenii noştri din vestul României. Este într-un fel norma dat fiind aglomeraţia infernală de mai mult de 500 de km spre Bucureşti Giurgiu de la Timişoara de exemplu şi precaritatea drumurilor. Aşteptăm autostrada. 

Taverna Evros 

La indicaţiile Angelinei, ghida noastră, am căutat taverna din porţiunea noastră de localitate. Am făcut foarte bine pentru că la Evros am avut ocazia să mâncăm foarte bine. Simpaticul Iani ne oferea vreo 5 feluri de mâncare gătită, meniul zilei şi apoi ce se găsea pe listă. Nu cred că am mâncat în Grecia aşa de bine ca la Iani. Ne explica despre felurile gătite într-un amestec de engleză cu română. În final ne oferea două păhărele cu tzipura la gheaţă, un fel de tescovină foarte digestivă. Am băut o bere Mythos rece la halbă sau Retzina vinul alb cu gust de răşină. Un prânz generos pentru doi nu depăşea 25 de Euro, cel mai ieftin de când merg pe la greci. Şi nota bene pentru cârcotaşi primeam bon fiscal! Preţurile la alimente în magazine se situau la un nivel comparabil cu cel din România, doar legumele şi fructele sunt mai scumpe. Am găsit un iaurt foarte bun tipic grecesc, iar berea era mai scumpă comparativ cu România, în ultimele zile am găsit o bere olandeză bună şi ieftină Euroshop la 0,69 Euro. Mărturisesc faptul că măslinele greceşti au un gust atât de special pe care nu-l regăsesc la noi. Am avut parte de 8 zile de soare şi apă limpede şi curată şi nu chiar foarte sărată potrivite pentru reumatismele noastre. 

Drumul de întoarcere 

Drumul de întoarcere l-am făcut în condiţiile arătate mai sus. Ne-am oprit la Free Shopul de la frontiera grecească, dar preţurile la tării scoţiene sunt necompetitive comparate cu preţurile de la noi, probabil mărirea de TVA la 23% este motivul. Ne-a oprit la bomboane în Bulgaria. De această dată era alt stabiliment faţă de cel folosit uzual de firma de turism cu care mai fusesem în Grecia cu toalete noi şi curate. Preţul la whisky era mai bun ca la greci, iar bomboanele la preturi moderate. Am luat şi o plăcintă cu brânză un borek acceptabil. Am ajuns dimineaţa în Bucureşti după o aşteptare de cam o jumătate de oră la pod într-o mare de tiruri venite dinspre Turcia. Şi aici am trăit inconvenientul aşteptării excesive pentru că şoferii aveau o obligaţie. Toţi deveniseră nervoşi iar până la urmă n-au mai aşteptat turiştii care trebuiau preluaţi erau în mare întârziere. Aşa că dacă vreţi să faceţi o vacanţă plăcută mergeţi la Sarti, Halkidiki, Grecia! Nu suportă comparaţii cu litoralul nostru. .