The Balkans from Constantinople to Comunism de Dennis P. Hupchick

Am terminat de citit această carte interesantă despre Peninsula Balcanică.

Este o istorie a acestei penisnulă care își trage numele de la munții care străbat mijlocul acesteia în Bulgaria de la Vest la Est. Acești munți se numesc în turcește Balkan, adică munți împăduriți.

Geografic Peninsula Balcanică se întinde din sud în Peloponezului și se întinde până în nord vest în Slovenia în Munții Dinarici și spe nord est în Moldova, cu Basarabia. Peninsula Balcanică se mărginește la nord de munții Carpați și teritoriul Iugoslviei de azi.

Peninsula a fost locul unde în Europa a funcționat Imperiul Bizantin ca moștenitor al Imperiului Roman până în 1453 când Constatinopolul cade sub stăpânirea otomanilor.

Ei sunt cei care înlocuiesc pe bizantini, continuă să cucerească teritoriile care s-au aflat stăpânire acestora și ocupă toată Peninsula Balcanică, cu excepția celor două principate românești care rămân vasale.

Imperiul Bizantin lasă ca moștenire locuitorilor acestei peninsule credința creștină ortodoxă. Ortodoxia a evoluat diferit din motive politice ale împăraților bizantini și al Patriarhului grec al Constantinopolului față de creștinismul occidental.

Ortodoxia a fost împărtășită de greci, bulgari, sârbi, români, un procent scăzut de albanezi.

Sub influența Imperiului Carolingian și pe ruinele lui în nord vest Balcanilor se formează Regatul Croat, care împreună cu slovenii se convertesc la catolicism.

În sudul acestei peninsule se află azi Grecia, mai spre nord s-au așezat începând din secolele 6-7 au început să să se așeze slavii. Aceștia au constituit mai multe state în istoria de 1400 de ani a acestei entități geografice, Bulgaria, apoi Serbia. În secolul XIV se constituie și principatele românești Valahia și Moldova.

Autorul enumeră ca popoare originare ale peninsule pe greci, albanezi din vechii traco iliri și românii.

Despre români reține și originea lor sud-dunăreană pe urmele lui Roessler, că vin din sudul Carpaților, după ce ungurii ajung în Transilvania prin secolele XIII-XIV. 

Aici polemica este prostească din mai multe motive, pe care inclusiv istoricul Dennis P. Hupchick o documentează.

În secolul 7 se constituie statul bulgar, populație turcică vorbită dinspre Volga care se slavizează rapid în mai puțin de 100 de ani în sudul Dunării și se creștinează orthodox sub inflența Bizanțului. Acest stat se transformă în Imperiu-Țarat în secolul 8-9 și se întinde în nord până în Slovacia de azi, incluzând Transilvania și sudul Basarabiei. 

În această perioadă istorică se cristalizează și limba română, care cuprinde cam 20% de cuvinte de origine slavă. Este clar că aceste influențe sunt determinate de stăpânirea slavo-bulgară. Nu este imposibil ca alături de populația romanizată existent în Transilvania și Oltenia să migreze din sudul Dunării și populație romanizată din sudul Dunării, adusă de stăpânii bulgari. Aici se poate face o teorie că ei au fost cei care au dat o formă unică fără dialecte a românei, care puteau apărea în cele trei provincii românești. Dar aici este este clar că aceste migrații se puteau produce doar într-o formațiune statală coerentă cum era Țaratul Bulgar. Aceste migrații s-au produs cu însă clar cu mult înainte de apariția ungurilor în Transilvania la începutul secolului al X-lea. Deci mizeriile pseudoștiințifice ungurești sunt rizibile. 

Inițial când ungurii au ajuns în trecere prin nordul Transilvaniei și când au încercat să ocupe acest teritoriu au fost respinși de bulgari. Ungurii au putut să ocupe Transilvania de abia când bulgarii au fost învinși de inamicii din Imperiul Bizantin de împăratul Vasile Bulgaroctonul, care se aliase deja cu ungurii împotriva bulgarilor. Opinia mea este că după această înfrângere migrațiile valahilor în nordul Dunării au încetat. Pentru că la frontiera Dunării se afla limita Imperiului Bizantin.

Stăpânirea bulgară le lasă românilor ortodoxia în veșmânt slav, boierimea slavă care de abia în secolul XVI s-au românizat, după cum arată primul document al lui Neacșu din Câmpulung. Pentru credincioșii români preoții citeau din Biblia slavă și bolboroseau că nimeni nu înțelegea. De abia din secolul XVI evanghelia a fost citită în limba română, dar scrisă cu caractere chirilice, la care s-a renunțat în secolul XIX.

La începutul secolul al XIII-a, după ce Constantinopulul este cucerit de cruciați în 1204 renaște al Doilea Țarat Bulgar. Este interesant că liderii sunt familia Petru și Assan, sau în bulgară Asen de origine vlahă, cu fratele Ioniță care se intitulează țar al statului Vlaho-Bulgar, dar renunță la denominația vlahă, care nu avea prestigiul țaratului trecut. Ioniță înfrânge pe cruciații stăpâni ai Constantinopolului lui Villehardouin. 

În secolul al XIII-lea se reface Imperiul Bizantin, se sfărâmă Țaratul Bulgar și în nord vestul bulgarilor apare Țaratul Sârb. Toate aceste state se prăbușesc în ofensiva turcilor otomani. Este cuerită Grecia, staele bulgare sunt cucerite și ultimul este statul sârb cucerit după Kossovo Poljie în 1386. Imperiul Otoman cucerește și pe albanezi în pofida rezistenței lui Skanderbeg în secolulul XV și mai rămân, lateral pe direcția sud est - nord vest, cele două principate românești Valahia și Moldova. Ele au un statut de vasale. Valahia devine vasală din vremea lui Mircea cel Bătrân 1395, iar Moldova este vasală de la 1500 din vremea lui Ștefan cel Mare.  Autorul are o teorie că aceste principate nu au fost ocupate din cauza rezistenței armate, în special al lui Ștefan, și posibil și Vlad Țepeș și otomanii i-au obligat doar să plătească haraci în bani și produse. 

Otomanii sub Suleyman Magnificul reușesc să cucerească toată Penisnula Balcanică, inclusiv Regatul Maghiar și ajung la porțile Vienei. 

Din populațiile balcanice unii trec la islamism, bulgarii - pomacii din sudul acestei țări, albanezii în proporție de 70%, la fel cu cei din Kossovo. În Bosnia Herțegovina feudalii de origine catolică trec și ei la Islamism, azi sunt 40% bosnieci islamici. Este moștenirea otomană a Balcanilor. 

După ultimul asediu al Vienei în 1683 otomanii pierd teren și Austria recucerește Ungaria, Croația,  Voivodina sârbă și Transilvania care rămăsese vasală otomanilor cu același statut ca principatele Valahia și Moldova. Ele au fost reunite pe o periodă scurtă în 1600-1601 de Mihai Viteazul sub hegemonia austriacă. 

În secolul XIX în Peninsula Balcanică apare sub influența Occidentului renașterea etno naționalului.

Fiecare stat din Balcani își descoperă trecutul glorios sau îl inventează.

Bulagrii visează la o Bulgarie Mare, sârbii o Serbie Mare, românii o Românie Mare, care se extinde dincolo de Balcani.

Este interesant că în Croația, care era parte din Imperiual  Austriei se dezvoltă ideea Iugoslaviei, a unui stat slavilor din sud, în care-i includ apoi și pe sârbii din Imperiul Otoman.

Grecia care își câștigă prima independența față de otomani în 1829 au și ei Megalo Ideea a unei Grecii Mari. 

După 1877 România reunită din Valahia și Moldova în 1859 își câștigă independența, împreună cu Principatul Sârb,  iar Bulgaria devine principat autonom.

Toate aceste state apărute  în secolul XIX încep să-și dispute restul Penisnulei Balcanice care se mai află sub otomani. Este chestiunea Macedoniei. Această provincie istorică este în sud populată de greci, dar majoitate populației este slavă de limbă apropiată de bulgari.

Toate se tranșează în Războaiele Balcanice din 1912-1913. Inițial grecii, sârbii și bulgarii aliați înfrîng pe otomani. Bulgaria ocupă cam toată Macedonia  și Tracia de sud cu ieșire la Marea Egee. Nenulțumiți grecii și sârbii se aliază și vin și românii și îi înfrâng pe bulgari. Aceșta pierd Macedonia de sud și Tracia la greci, Macedonia de nord la sârbi și Cadrilaterul la români. 

După Primul Război Mondial românii reușesc să facă România mare cu Transilvania, Bucovina și Basarabia recuperată de la Rusia. Sârbii intră ca națiune învingătoare principală componentă în viiorul stat iugoslav.

Grecii își mai recuperează din insulele din Egee.

Bulgaria este țară învinsă nu câștigă nimic și pierde definitiv toată Tracia de sud la greci. 

Vine peste Balcani comunismul după Al Doilea război Mondial. Devin comuniste Bulgaria, Iugoslavia lui Tito și România.

Doar Grecia scapă de comunism susținuți de englezi și americani care înfrâng pe comuniști într-un război civil. 

Autorul vehiculează iar teoriile ungurești cu represiunile românești împotriva acestei minorități și încearcă să-I bage pe germani în aceeași ciorbă, ei avînd un prestigiu clar și în fața noilor autoriăți românești din România Mare. Germanii părăsesc Transilvania în vremea comunismului. Ungurii nu au suferit nicio deznaționalizare românească, ba la începutul comunismului au avut un avantaj față de români prin Ardeal, i-au maghiarizat pe șvabii din Satu Mare.

În schimb în Balcani grecii nu au admis minorități elenizând pe toți slavii.

Sârbii i-au declarat pe macedonenii slavi ca sârbi, cu toate că limba lor era mai bulgară, decât sârbă și i-au antagonizat pe croați. Din acest motiv după 1991 Iugoslavia s-a sfărâmat. Ei vorbesc practic aceeași limbă, dar sunt națiuni diferite. 

Cu toate că sunt chestiuni discutabile privindu-ne pe noi, cartea este interesantă și consolidează teoriile mele privind originea românilor din arealul balcanic sub influența slavo bulgară.