M-am convins încă odată că un film bun
merită să-l vezi la cinema.
Capernaum, este un film libanez, care a spart toate
recordurile de încasări.
Este câștigătorul de la Cannes
în 2018.
Numele te duce la Evanghelie,
unde Iisus a făcut o minune în acest oraș situat în Israel.
Numele întreg al filmului ar
fi Capernaum - haos și speranță.
Este povestea unui băiețel de 12 ani,
trăitor în Beirut, într-o familie nefuncțională, cu părinți iresponsabil care
nu știu decât să facă copii.
Zain, interpretat excepțional de
expresivul Zain Al Rafeea,
refugiat sirian este un
puștan care muncește în loc să meargă la școală. Ai lui trăiesc într-o
mare sărăcie. Assad, fiul proprietarului pune ochii pe Sarah, sora lui și
familia o mărită cu acesta, cu toată împotrivirea familiei.
Zain fuge și o întâlnește pe etiopianca
Rahil care are un băiețel de un an, pe Yonas. Rahil îl ia pe Zain la cămăruța
din slumul Beirutului.
Este arestată și Zain trebuie să aibă
grijă de Yonas, neștiind pe unde se află Rahil. Ajunge să-l dea pe Yonas lui
Aspro cu promisunea că îl va ajuta să plece din Liban spre Suedia.
Reîntors acasă află că nu are acte
și că Sarah a murit la naștere. Din acest motiov îl atacă cu cuțitul pe Assad
și intră la pușcărie de unde telefonează la tv că vrea să-și dea în judecată
părinții că nu au avut grijă de el.
În final se obține un zîmbet din partea
lui Zain pentru fotografia de buletin, primul lui act de identitate.
Filmul este un strigăt disperat
despre sărăcia în care trăiesc oamenii în Liban. Libanul fosta grădină a
Orientului Apropiat a suferit venirea refugiaților paelstinieni, a ocupației
siriene, a rîzboiului civil între diverse facțiuni, a militanitismului grupării
Hezbolah iraniene și în ultimul timp a refugiaților sirieni.
Starea acesta dramatică a
sărăciei este doar sugerată de regizoarea Nadin Labaki, o talentată și frumoasă
actriță și regizoare libaneză, care este creștină maronită. Văzând sărăcia din
Liban îți vine să spui că noi avem aici o viață prosperă și normală.
Un film frumos pentru
dramatismul poveștii și a interpretării acestui puștan cu mare talent.
Nu am inteles povestea. Dar am inteles mesajul...Culmea e ca numai prin comparatie cu o saracie lucie vazuta pe ecran ne apreciem starea actuala, dar adevarul e ca nu face nimeni filme cu saracia din Romania....inca avem saracie extrema si nimeni nu tipa...e amintita doar in treacat...
RăspundețiȘtergere