Astă seară am revăzut la cinema Doctor
Jivago.
Spre deosebire de prima oară
când l-am văzut la televizor, acum filmul mi s-a părut foarte bine făcut.
Îmi amintesc că în 1969, o
seară când la Cinemateca Union nu se putea intra pentru că era o vizionare cu
acest film. Da, da doar pentru cei cu legitimații speciale ACIN?
Am citit între timp și pot
spune că filmul este o adaptare nu foarte exactă cu cartea. Ba parcă am văzut
și un serial rusesc după carte, făcut în anii 90.
Deci l-am revăzut și-mi dau
seama că îl uitasem aproape cu totul cu excepția unor scene pe care le știu de
la tentativa de a-l citi în franțuzește cu eșec total. Un ziar, o revistă Paris
Match mai merge, dar nu unul din marile romane ale secolului XX.
Vreau să lămuresc numele
personajului principal romanului și filmului.
Numele nu prea pare rusesc, nu are sufixul
ov, unul a avansat că ar fi evreiesc, ca scriitorul Pasternak.
Dar am o ipoteză, probabilă apropiată de
realitate, Jivago vine de jîviot sau cam așa ceva care
înseamnă viață.
Romanul este despre viața unui medic și
poet cum era de fapt și autorul, viață distrusă de revoluția rusă și războiul
civil care a urmat.
Este în primul rând un roman de
dragoste, povestea iubirii imposibile dintre doctorul Jivago și Lara, căreia îi
dedică la sfârșit un grupaj de poezii.
Filmul are o puternică tentă
melodramatică care apare și în roman.
Destinul lui Iuri Jivago (Omar
Shariff) este povestit în film de fratele lui de tată, Ievgraf (Alec Guiness)
care ajunge general de NKVD.
Apare momentul în care o Jivago
cunoaște pe Lara (Julie Christie) la un Crăciun unde ea îl împușcă pe bogătașul
Komarovsky (Rod Steiger) și este luată de acolo de viitorul ei soț Antipov (Tom
Courtenay), viitorul lider necruțător bolșevic Strelnikov.
Jivago este însoțit la bal de viitoarea
lui soție, Tonia (Geraldin Chaplin)
Primul Război Mondial face ca
Jivago să o reîntâlnească la un spital de răniți pe Lara.
Jivago revine la Moscova și-și
ia familia, socrul, soția și fiul și pleacă în Siberia la Varykino la moșia
socrului. Mersul cu trenul prin nesfârșitele câmpii pline de zăpădăî este o
adevărată epopee.
În Iuriatin, orașul de lângă
moșie Jivago o revede pe Lara, și începe să se vadă cu ea, dar este capturat de
Gărzile Roșii și este folosit de ei ca medic. Reușește să scape și revine la
Iuriatin unde o revede din nou pe Lara și află de la ea că familia a plecta
înapoi la Moscova. Primește o scrisoare prin care află că familia a fost
exilată în Franța și cuplul Lara Jivago se mută la Varykino.
Din cauza soțului Antipov
Strelnikov devenit inamic al bolșevicilor, Komarovsky o ia pe Lara spre
Extremul Orient ca să-și piardă urma.
Jivago revine la Moscova și
este ajutat de fratele lui să se reintegreze să-și capete un post la spital,
dar bolnav moare coborând dintr-un tramvai pentru că o văzuse întâmplător pe
Lara.
Filmul are o mare încărcătură
poetică și dramatică fiind o mare reușită a regizorlui David Lean.
Este un film frumos cum se
făceau pe acele vremuri, nu ca acum!
Și mie filmul mi s-a părut mai frumos decît cartea. Nu cumva Strelnikov era o aluzie la Troțki ?
RăspundețiȘtergereNu este imposibil, nici nu m-am gândit, dar faptul că devine dușmanul poporului ipoteza ta s-ar putea fi exactă?
ȘtergereAi dreptate. Este unul din filmele cele mai frumoase care nu depaseste mesajul cartii dar il intareste printr-o interpretare extraordinara a actorilor principali. Jivago este un nume care a fost cultivat de curtea tarinei Ecaterina. Avea o serie de ingineri , artisti si ofiteri pe linga ea care erau mai bine acceptati daca aveau nume ce se incheiau cu terminatia - go. Chiar ofiterul de antrenament al cailor se numea Farago .Inginerii de imbunatatiri funciare care erau la mare apreciere isi taiau v-ul de la clasicele nume rusesti terminate cu ov . probabil ca aceasta metamorfoza ii ajuta in socializarea cu executantii de lucrari / la nivel de cadre tehnice care mai toti erau adusi din tarile din nordul Europei si veneau fiind bine platiti. De altfel toate orasele rusesti se dezvoltau numai dupa ce inginerii de imbunatatiri funciare evaluau cu precizie resursele de apa potabila din subsol. Aceasta conditie fusese deja implementata ca regula de baza a constructiilor de localitati inca din vremea tarului Petru cel MareEcaterinburg si Petersburgul sunt o dovada in acest sens.
RăspundețiȘtergereFilmul este făcut americănește (pentru spectatori americani) și n-are nici o legătură cu spiritul rusesc al romanului lui Boris Pasternak. Poveștile de dragoste ale eroului sunt canavaua pe care Pasternak a ilustrat teribilii ani ai Rusiei între cele două mari războaie. Nu frumosul Omar Sharif ci, mai degrabă, un actor cu înfățișarea lui Tarkoski ar fi fost ilustrativ pentru tragica epopee a Rusiei bolșevice. Nu e prima dată când Occidentul ignoră (cu bună știință, sau din nepricepere) spiritul slav și face din mari opere ale literaturii ruse pretexte pentru filme mediocre pe gustul unui public prea obosit de viață.
RăspundețiȘtergere