Vacanţă în Ardeal - la pădure pe Valea Avrigului

Cabana lui Onu Dip

Miercuri 24 august vremea a dat semne de îndreptare şi asta suna bine, că doream să mergem la pădure.

Când eram copil rudele avea loc de fâneaţă pe Valea Avrigului la Unghi,  spre faimoasa cană Poiana Neamţului de unde se urca la Bârcaciu şi apoi la cabana Negoiul. 

Locul de fâneaţă era un loc mirific cu iarbă înaltă, în august se cosea otava şi apoi ca distracţie se mergea la râu după păstrăvi şi babe sau zglăvoace un fel de guvizi de râu de munte.

Se pregătea la foc de lemne şi un gulaş de cartofi că ne lingeam pe degete de aşa bunătate.

 

Baciul Manole şi ajutorul

De mers am mers acum la cabana lui Onu pe locul de fâneaţă al socrului său, Pantelimon Spiridon. De cabană după ce Onu s-a prăpădit are grijă soţia lui Steluţa. Noroc că în această zi nu este ocupată cu nepoţii, copiii fiicei sale Sofia. 

De această cabană îmi aminteşte şi figura lui nenea Pantelimon. A fost veteran de război, fost plutonier avea grijă de cai şi a făcut campania din Crimeea şi apoi cea anti-hitleristă până în Slovacia. De acolo s-a inspirat pentru casa Steluţei şi lui Onu. Nenea Pantelimon se retrăsese la cabană unde creştea bivole, era religios şi asculta doatr Europa Liberă. De fapt oamenii locului nu puteau fi păcăliţi cu prostii comuniste

Aici în Avrig am primit nişte lecţii foarte importante care m-au urmărit toată viaţa. 

Poiana Neamţului

Cred că aveam 10 ani când am fost cu unchiul Gheorghe şi tuşa Oana la cartofi într-un loc lângă pârâul Răcoicioarei, plin de peşti! Eu să dau iama în lanul de cucuruz-porumb să iau un ştiulete. La care tuşa mi-a explicat supărată cum să intru şi să iau ceva de pe locul omului, porumbul aparţine altuia! Asta însemna respectul pentru proprietate, oamenii nu furau, dacă era câţiva erau puţini, foarte săraci. Pe vremea aia eram îndoctrinat de la şcoală şi Palatul Pionierilor de binefacerile colectivei şi verişoara Măriuca fata tuşei Oana  îmi replica că da o să stăm cu toţi cu polonicul la brâu să mâncăm de la cazanul colectivei! Pe la 15 ani tuşa Oana mi-a zis gata cu pescăritul şi statul degeaba şi aşa m-a angajat zilier la reparat drumul de la Avrig la Mârşa. Şi aşa am lucrat vreo două săptămâni la dat cu hârleţul şi cu târnăcopul că am făcut bătături la mâini care mi-au amintit până azi ce înseamnă lucrul manual.

Din păcate oamenii aceia nu mai sunt. 

 

Căprioare

Am plecat la pădure cu carne şi mici cumpăraţi evident de la faimoasa Căbănuţă.

Am ajuns la cabana lui Dip pe la 11 şi ne-am instalat. A trebuit să trecem pe pod râul cam zăngănitor şi apoi drumul pe lângă superbe case de vacanţă, dar drumul cam rău de i-a trezit aprehensiuni Adrianei.

Bivole

Măriuca ne-a propus să mergem,până la cabana Poiana Neamţului, recondiţionată şi foarte elegantă încă neredată circuitului turistic.

Proprietarul are şi o rezervaţie de cerbi şi căprioare pe care doi reporteri de la Antena1 au venit să le filmeze. Am înţeles ulterior de la Măriuca că am apărea şi noi într-o secvenţă.

Pe drum am dat de ciobani care-şi coborâseră oile şi mi-am tras o poză cu clopul din dotare.

 

Râul Avrig

Ne-am întors la Cabana Dip şi am pus de foc, adică s-a ocupat Steluţa care este meşteră la grătarul construit de vărul meu. Pe lângă mici şi ceafa de porc Steluţa a mai adus nişte cârnaţi care au avut un gust deosebit.

Eu am experimentat slăninuţă prăjită cu grăsime scursă pe pâine şi mi-am reamintit de alte vremuri. 

Sticlele de bere erau la rece în pârâiaşul de la fântâniţa care se află în fosta bucătărie al lui nenea Pantelimon.

Şi ne-am ospătat cu carne la grătar şi cârnaţi că abia am mai putut să gust un mic.

Peisajul este magnific şi  după asemenea ospăţ pantagruelic am tras un pui de somn în cabana unde nu mă bâzâiau muştele. 

Slăninuţa 

Spre seară ne-am reîntors la Măriuca plin de bună dispoziţie.

Aşa s-a încheiat aventura mea ardeleană prin frumoasele locuri ce mi-au retrezit amintirile unei copilării fericite şi fără griji.