Vacanţă în Ardeal - Avrig

Biserica ortodoxă din Avrig

Înainte de a pleca la Ocna Sibiului Adriana s-a conversat cu Măriuca, verişoara mea şi ea ne-a invitat după cură să mergem câteva zile la Avrig.

Avrigul este localitatea de baştină a mamei mele. Copilăria mea s-a desfăşurat cu vacanţe de vară la Alunişul prahovean patern şi Avrigul matern. Soseam de obicei la Avrig prin august. Când eram mici tata ne-a trimis cu cu camion de la serviciu care mergea la Cluj. Erau anii 50, camioanele erau vechi şi făceau cam 10 pene până la Avrig unde ajungeam spre miezul nopţii, plecaţi de dimineaţa din Ploieşti. 

Curtea bunicilor cu şura tradiţională unde unchil Mihai ţinea în stânga oile şi în dreapta bivola şi calul

Am stat la început la bunica, în centrul Avrigului. Era o casă veche bătrânească, de unde ea mai rămas o poză de început de secol XX cu ţărani cu opinci şi cu cizme care se ocupau de vânătoare. tabloul cu bunicul lipseşte. Era o litografie color cu Franz Iosef şi cu bunicul stând în picioare la o masă pe care se afla un pahar de Tokaj. Bunicul avea fotografiat doar capul lipit pe litografia datând din 1903 de la Budapesta. Ei bine am văzut o litografie asemănătoare cu u husar la cârciuma lui Svejk U Kaliha (la potirul). 

Ţărani de la începutul secolului XX unul dintre ei a fost proprietarul anterior al casei bunicilor

De această casă se leagă şi faptul că terminând clasa I-a am descoperit în pod o carte pe care am citit-o cu nesaţ, era Cei trei muschetari de  Dumas! Am citit-o pronunţând cum se citeşte în româneşte, literal D’Artagnan, Athos, Porthos.

După 1960 când unchiul Mihai şi tuşa Maria s-au apucat să reconstruiască şi modernizeze casa, ne-am mutat la unchiul Gheorghe şi tuşa Oana, la cealaltă verişoară Măriuca. Aici am dat de o carte de citire dinainte de 1918 şi am avut şocul să citesc că portul patriei noastre este oraşul Fiume (azi Rijeka), era Imperiul Austro-Ungar!

Copii unchiului Mihai erau Onu zis şi Dip şi Măriuca. Dip îi spuneau toţi lui Onu pentru că era un mare rocker şi îi plăcea îndeosebi Deep Purple. Onu era un pescar desăvârşit şi reveneam la Avrig să mergem la pescuit de păstrăvi sau la pe Olt la şalău. Din păcate Onu s-a prăpădit acum 5 ani. Aşa că invitaţia verişoarei Măriuca, sora lui Onu a venit la fix.

Măriuca ne-a luat cu maşina ei luni de la Ocna Sibiului, unde după amiaza s-a pornit vremea proastă.

Am ajuns la Avrig unde era închis dar vremea era încă caldă.

 

Iazul morii unde pescuiam în copilărie,
moara nu mai funcţionează

Am plecat la cumpărături în zona comercială de lângă blocurile din fostul cartier al saşilor din Avrig.  Prin plecarea lor în anii 80 grădinile erau libere şi acolo s-au construit blocuri pentru muncitorii de la Sticla şi de la Uzina Mecanică Mârşa. De aici erau doar câţiva paşi spre Moara de pe iaz unde pescuiam în copilărie. De fapt plăcerea pescuitului este din copilărie practica pe râul Avrig, pe iaz şi pe Olt.

Vorbind de saşi îmi reamintesc de faptul că aveam o grămadă de prieteni dintre ei, dar singur fiind cu 9 saşi, toţi vorbeau româneşte. Altă amintire era cu patrulaterul de castani din cartier unde duminica se strângeau îmbrăcaţi în pantaloni tirolezi de piele de drac şi ascultau fanfara care le cânta. Dra stea-s lucruri din trecutul îndepărtat de mai mult de 50 de ani. 

După asta am mers la mormintele bunicilor mei şi unchiului Mihai şi tuşei Maria ca şi la mormântul lui Onu Dip. Bunicii mei au fost inamici în Războiul cel Mare, bunicul matern a fost în Galiţia, unde a căzut prizonier al ruşi, iar cel patern a pierit la Mărăşeşti. Bunicul dinspre mamă a supravieţuit până în 1948, murind înainte de a mă naşte eu.

Orangeria de la Palatul Brukenthal

De aici am plecat să vizităm Palatul Brukenthal. Palatul Brukenthal este o construcţie care se vede din stradă, corpul principal vis a vis de catedrala luterană şi lângă şcoala din Avrig.

Palatul Brukenthal din deal

Venind vorba de biserici, în copilărie am avut nedumeriri privind bisericile din Avrig care arhitectural erau asemănătoare, construite în stil gotic ambele. Avrigenii au rămas ortodocşi precum toţi românii ardeleni din sud de Mureş şi de moţii din Apuseni. Constat acum că există influenţe central europene şi al ortodocşi, de exemplu nu este obiceiul colivei. 

Scara din parc văzută de sus

Palatul Brukenthal unde  a funcţionat pe vremuri un preventoriu pentru tuberculoşi a revenit comunităţii săseşti. Klingeis, fostul primar sas a luat în concesiune palatul şi a recondiţionat doar Orangeria, palatul din vale, palatul propriu zis de la stradă rămânând nereparat. 

Scara văzută de jos din parc

O poză veche din palatul Brukenthal cu Gruss aus Freck (Avrig) dar cu ţărani români în costume tradiţionale

Cele două palate se află unul în deal la strada principală şi celălalt în vale ajungând-se pe o scară monumentală printr-un parc vast cu copaci seculari. Aranjamentul este foarte asemănător cu Palatul Belvedere din Viena construit de Eugeniu de Savoia. Mie mi-a sărit în ochi de cum am văzut în Viena Palatul Belvedere. Inclusiv este şi o fântână cu arteziană şi care avea odată peşti aurii. Baronul Brukenthal a construit această bijuterie în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII-lea şi ar fi bine ca tot ansamblul să fost recondiţionat. Ar deveni un obiectiv obligatoriu în zonă. 

Imaginea veche cum se vede azi

Se spune că Brukenthal este cel care a adus în Ardeal bivolii negri atât de comuni în copilăria mea, aici vacile erau în minoritate. Acum gospodăria tradiţională a dispărut, şurile s-au transformat în garaje. În locul căruţei tradiţionale tractate de la cal la unchiul Mihai sau de bivoli a unchiul Gheorghe acum tronează o maşină. Aşa că aprovizionarea cu produse tradiţionale se face la Căbănuţă o carmangerie care s-a dezvoltat de când n-am mai fost prin Avrig.

Biserica luterană vis a vis de Palatul Brukenthal

Într-o dimineaţă m-au trezit clopotele de la biserică la ora 7. 

M-am îmbrăcat şi am intrat în curtea bisericii unde se află mormântul lui Gheorghe Lazăr cel mai celebru fiu al acestei localităţi. Pe piatra tombală sunt scrise versuri în româneşte dar cu chirilice, doar numele lui Lazăr este cu caractere latine Georgie Lazăr, cum este scris. Vis  a vis este casa familiei lui Lazăr care este de zid, deci după arhitectura săsească, din secolul XVIII. Lazăr este fondatorul învăţământului românesc şi al colegiului Sfântul Sava.

Munţii Făgăraş în depărtare

Am intrat în ultima zi şi în muzeul Avrigului unde sunt mărturii ale vieţii tradiţionale româneşti pe care mi le amintesc din copilărie.

Casa lui Gheorghe Lazăr

Ce a dispărut demult este meliţa cu care se toca cânepa, care acum a ajuns drog. De fapt, amuzant este că prin 2003 când am ajuns la Amsterdam şi mă plimbam, prin cartierul de distracţii erotice am simţit în aer un miros cunoscut, era mirosul de cânepă, că parcă unii copii fumau pe atunci frunze de cânepă. De fapt şi cânepa pusă la muiat în râu sau Olt era locul preferat de unde prindeam peştişori chelteul (coş de nuiele), probabil le plăcea şi lor mirosul?

Casa lui Gheorghe Lazăr din lateral din curtea bisericii

Şi aşa am petrecut momente minunate la Avrig, amintindu-mi de copilărie.

Mormântul lui Gheorghe Lazăr