Acesta a fost coleg
de şcoală cu Ion (Nelu) Corneliu Chiriac la Şcoala Medie nr 1 din Piteşti,
actualul Colegiu Naţional I.C. Brătianu pe care l-au absolvit în 1960.
Ce-i unea pe cei doi
era dragostea pentru jazz. După 1989 Mircea Udrescu a avut posibilitatea să
consulte arhivele CNSAS privind dosarele de securitate ale lui Cornel Chiriac.
Aceste dosare arată cât de neglijentă era securitatea cu anumite informaţii.
Cornel Chiriac a avut multe de ponosit de pe urma iubirii lui pentru jazz. A
scos singur o revistă scrisă de mână COOL Jazz care o copia pentru prieteni.
Securitatea a aflat de această revistă interceptând scrisori ale prietenilor
lui Chiriac şi acesta a trebuit să dea o declaraţie la securitate. Securitatea
a încercat să-l racoleze turnător, tentativă foarte stupidă!
Povestea adolescenţei
lui Chiriac este a unui tânăr într-un orăşel de provincie care însă avea
o dragoste nemăsurată pentru muzică şi jazz, pentru că puteau comuniştii să
oprească multe la graniţă, nu însă şi undele de radio. De aceste unde şi-a legat
soarta şi Cornel Chiriac.
A ajuns redactor la
Radio şi a lansat emisiunea Metronom care a avut un succes monstruos la
tineret. A ajuns la Europa Liberă şi acest post de radio a căpătat o
popularitate neobişnuită prin Cornel Chiriac şi Metronomul mutat la Europa
Liberă din 1969. Noel Bernard a intuit potenţialul tânărului DJ.
Chiriac se cunoştea
cu marele comentator de jazz Willis Connover, cel care transmitea Music USA, Jazz Hour la Voice of America.
Carte lui Mircea
Udrescu demontează nişte mituri privind personalitatea lui Chiriac.
Plecarea sa în
Occident nu a fost frauduloasă. A plecat cu viză turistică în Austria prin ONT.
Securiştii de la Bucureşti nu ştiau de aprobarea dată la Piteşti lui Chiriac.
Chiriac nu era
homosexual, o certifică logodnica lui, săsoaica Linda Schuster, emigrată după
plecarea lui Chiriac din România.
Ucigaşul l-a omorât
pentru bani, a văzut că avea o sumă mare de bani la Chiriac, un profesionist al
securităţii nu ar fi fost prins de poliţie.
Acum amintirile mele
personale.
Nu l-am cunoscut pe
Chiriac în vremea studenţiei. El şi fraţii Petrescu erau nişte idoli intangibili
care făceau Topul la Radio la emisiunea Metronom. Ulterior l-am cunoscut doar
pe Camil Petrescu la reîntoarcerea din SUA.
Ascultam cu plăcere
Metronomul de la Radio Bucureşti şi apoi de la Europa Liberă.
Eram la Aluniş la
unchiul meu nenea Gheorghe fratele cel mare al lui taică-meu şi acesta avea
Europa Liberă ca singur post de radio care-l asculta, deformaţie politică
veche, fost ţărănist, şi extrem de înţelept. Amintirea pregnantă cu Chiriac
este din vara lui 1974. Erau alegeri în RFG şi cei de la Europa Liberă comentau
evenimentul. Chiriac îşi dorea să câştige creştin democraţii şi au câştigat
social democraţii lui Helmuth Schmidt şi Chiriac a fost foarte dezamăgit.
Moartea lui m-a prins
în Piteşti, mă mutasem din octombrie 1974, dar habar n-aveam că faimosul DJ
este originar din acest oraş. Ulterior am aflat lucrul ăsta, mai mult după 1990.
Colegul meu de
serviciu Mihai Chiriţescu i-a fost coleg de şcoală.
Prietenul meu Radu
Vişinescu evoca momente cu prieteni din anturajul lui Chiriac, pe care i-am
reîntâlnit în carte. Chiriac i-a procurat bilete la Sala Palatului la concertul
lui Duke Ellington. Partenerul de bridge Sandu Crişcotă îmi spune că el şi
amicii lui l-au redirecţionat spre rock, el fiind împătimit al jazzului.
Cornel Chiriac rămâne
o legendă.
Într-un fel parcă
este mai bine că s-a prăpădit atât de tânăr, la 33 de ani, pentru puterea
mitului. Astăzi ar fi fost de 73 de ani şi probabil vreun promotor al colegilor
de generaţie de la Rolling Stones!
O carte pe care mi-as dori sa o citesc... Mi-a placut asertiunea ta: "... puteau comuniştii să oprească multe la graniţă, nu însă şi undele de radio"!
RăspundețiȘtergere