Provence de la A la Z de Peter Mayle

Este a treia carte scrisă de acest englez pe care o citesc. 

Cred că prima carte a cumpărat-o întâmplător Adriana. Eu am citit-o şi ea a urmat după care s-a apucat să cumpere tot ce  s-a tradus din acest scriitor. Subiectul cărţilor sale este Provence. Ca orice englez îşi doreşte altă climă, decât ploioasa insulă. Şi aşa a descoperit Provence. De fapt toată Franţa este acum un loc în care străini cu venituri bune se mută din multe motive, mâncarea, plăcerea vieţii franţuzeşti. 

Precedenta carte se referea la afaceri de artă cu un fotograf profesionist.

În această carte Mayle revine la subiectul său favorit, Provence şi alcătuieşte un fel de dicţionar  compus din mici crochiuri despre diverse lucruri specifice din Provence.

În primul rând limba veche a acestei regiuni este provensala, limbă care este o un fel de franceză combinată cu italiana şi spaniola.  

Provence a fost multă vreme un comitat separat de Regatul Franţei făcând parte din Imperiul Romano German. Provence este mărginită în vest de Rhone, chiar dacă Camargue, delta fluviului este asimilată la Provence.

Ce are specific Provence? Oamenii de acolo în primul rând, poetul Gabriel Mistral, Bunul Rege Rene, conte de Provence şi Rege al Ierusalimului (onorific, era demult ocupat de arabi!), mâncarea, trufele în special, dar cârnaţii de Arles, usturoiul, uleiul de măsline. 

Este o plăcere să citesc cartea lui Mayle şi să constat că am avut ocazia de câteva ori să călătoresc în Provence. 

Am fost de două ori la Aix-en-Provence la conferinţe, am făcut plajă la Marsilia chiar în faţa Chateau d'If şi m-a lust o durere de spate pentru că apa era foarte rece. 

În turul Franţei pe care l-am făcut în 2004 în iulie am avut proasta inspiraţie să mergem la mare la Saint Cyr sur Mer care-i în Provence între Marsilia şi Toulon, lângă La Ciotat, unde am fost în gara unde au filmat Fraţii Lumiere primul film cu sosirea teenului în gară.   Nu ştiam este că acolo bate Mistralul, vântul rece din Pirinei şi apa este rece la mijloc de iulie! Am ajuns atunci la Arles, am fost şi la Avignon, dar nu ne-am prea bucurat de plăcerile mâncării provensale că nu prea aveam bani!

În schimb am fost de curând în zona limitrofă Provence, adică în Catalonia, alt comitat care a intrat însă în Spania, alături de Aragon şi Castilia. Plăcerea cumpărăturilor de legume şi ciuperci proaspete, jambon şi brânză am găsit-o la Vic, unde se vorbeşte catalana, verişoară cu provensala, din familia occitanelor. 

Sper să mai ajung în Provence şi să am ocazia să mănânc trufe!